sfinti catolici

[nutucutu]

În prealabil postat de heaven

Ce frumos incepuse acest topic...ca apoi brusc sa se taie filmul si sa te lase cu un gust amar:bineinteles ca nici cateva postari despre vietile sfintilor catolici nu au fost scrise bine,ca imediat a intervenit "patrula ortodoxa" a forumului redirectionand totul catre vesnicele dispute.
Oare nu va ajung atatea topicuri pe tema asta?
Poate unii oameni chiar sunt interesati sa citeasca despre vietile sfintilor catolici!
Iar in ce ma priveste,chiar am un sfant de suflet dintre ei,desi admit ca nu cunosc prea multi pentru ca nu m-am documentat,de asta imi si doream sa citesc mai multe,e vorba despre Francisc de Assisi si mi-as dori sa ajung sa vizitez intr-o zi mormantul sau in Assisi.
Imi doresc mult si o mica statueta cu el,mai ales una in care sa fie reprezentat inconjurat de animalutze :),dar si simpla e ok,insa nu stiu de unde as putea face rost pentru ca la noi in tara nu am gasit.Poate colegii de forum catolici m-ar putea ajuta.Multumesc!

Multumesc pentru trezire. Intr-adevar, au si catolicii talibanii lor, iar eu cred ca ma numar printre ei, si ne tot luptam pe forumuri de parca am vrea sa aparam dreptul de proprietate intelectuala al bisericii din care facem parte, cind stim ca toate vin de la Dumnezeu, iar El da tuturor, toate, dupa bunul plac al vointei Sale.

Nu mai stiu cine spunea ca cei care sint incepatori in ale cunoasterii lui Dumneazeu, vorbesc mult despre Dumnezeu si le place acest lucru (asemenea femeii care a gasit drahma pierduta si a chemat vecinele sa se bucure impreuna). Cei care inainteaza in cunoasterea lui Dumnezeu prefera sa fie tacuti, poate retrasi, pentru ca nu vor sa piarda nici un moment al dialogului cu Dumnezeu. Lasa la o parte grijile, averile, relatiile, pentru ca Dumnezeu inseamna totul (asemenea celui care a descoperit o piatra pretioasa si vinde tot ce are pentru a cumpara acea piatra). Iar cei mai inaintati in cunoastrerea lui Dumnezeu sint cei care sint cum trebuie sa fie, indiferent unde s-ar afla. Pe ei nu ii tulbura nici faptul ca stau la masa cu regii sau ca stau in inchisoare, ei il au pe Isus in inima lor si asta e suficient (asemenea sf Apostol Pavel care spunea-citez din memorie-"nu mai traiesc eu ci Cristos traieste in mine").

Avind in vedere cit scriu pe forum, cred ca fac eu fac parte din prima categorie, dar nici macar din aia, pentru ca in loc sa ma bucur pentru ca L-am descoperit pe Dumnezeu, ma cert cu ceilalti,drahma mea o fi mai stralucitoare. Multumesc inca o data pentru ca m-ai trezit.

Referitor la Sf Francisc, si eu am o admiratie deosebita pentru el. El aprecia mult mai mult umilinta si credinta, si mai putin cunoastrea bibliei sau teologiei, pentru ca cunoasterea, spunea el,poate duce usor la mindrie-lucru care este adevarat. O data a plecat intr-un oras cu un frate franciscan. Regula franciscana era sa calatoreasca intodeauna in doi sau mai multi (niciodata singuri), numai pe jos (doar in caz de boala se putea calatori calare pe magar), si tot drumul sa se spuna rugaciuni sau sa se cinte psalmi. La intoarcerea din acel oras, fratele franciscan i-a spus: "Si nici macar n-am predicat". La care sfintul Francisc i-a spus:" Ba sa ma ierti, am predicat prin purtarea noastra". Deci putem sa-i dam lauda si slava Lui Dumnezeu prin viata noastra, nu numai prin cuvintele noastre.

In ceea ce priveste statueta Sf Francisc, am una pe care ti-as putea-o trimite. Trimite-mi un mesaj cu adresa ta.

[Noesisaa]

De cand sunt in vestul Europei am descoperit sfinti ai primului mileniu, deci perfect acceptati de ortodocsi, dar care s-au cam pierdut in est, si de care m-am atasat:

Sf. Patrick (Patriciu)
Sf. Christopher (Hristofor)
Sf. Martin
Sf. Dyonisius al Parisului (patron si al orasului in care momentan sunt)
Sf. Willibrord (patron al Olandei)
Sf. Benedict

De Sf. Francisc de Assisi nu m-am legat foarte mult, in schimb am citit/citesc cu placere pe Francisc de Sales. Ignatius de Loyola mi se pare tot interesant.

Pe Sfintii Christopher si Martin i-am intalnit tot cu placere cand am fost luna trecuta in Germania, la Koeln. Sf. Christopher are o statuie impresionanta chiar in catedrala, iar Sf. Martin are o biserica foarte frumoasa, una dintre cele 12 biserici in stil romanesc (romanesque) din oras.

Pe langa una din bisericile Sf. Dyonisius (cel care isi tine capul in mana) din oras, trec aproape in fiecare zi, fiind la doi pasi de unde stau.

Imi place sa "re-intalnesc" sfinti pe care i-am intalnit initial in context secular. De exemplu, acum cativa ani am citit despre crestinism/catolicism in Japonia pentru facultate. Si acum vreo doua saptamani cand am ajuns la biserica intr-o dimineata -- era Franciscus Xavierus! :D Biserica iezuitilor din Amsterdam, inchinata tot lui Franciscus Xavierus este foarte frumoasa, una dintre misse de duminica fiind in latina.

Cand eram in SUA treceam aproape in fiecare zi pe langa un afisier al "John Henry Newman Catholic Student Center," pana ce la un moment dat, tot vazand-i numele m-am interesat pe wikipedia sa vad cine este. Anglican convertit la catolicism. Am spus: Hm. Dar am ramas cu gura cascata anul asta cand am citit in stiri ca va fi ( a fost in septembrie) beatificat.

[heaven]

În prealabil postat de nutucutu

Avind in vedere cit scriu pe forum, cred ca fac eu fac parte din prima categorie, dar nici macar din aia, pentru ca in loc sa ma bucur pentru ca L-am descoperit pe Dumnezeu, ma cert cu ceilalti,drahma mea o fi mai stralucitoare. Multumesc inca o data pentru ca m-ai trezit.

-suntem oameni si suntem tentati sa cadem si in astfel de capcane.Este absolut uman sa gresim,important este sa nu perseveram,iar daca ai constientizat aceste lucruri,cu siguranta ai facut un pas mare si ai inteles ca inaintea Tatalui cu totii suntem frati,iar atunci,drahma cea mai de pret pe care ti-a daruit-o Dumnezeu,sufletul tau,incepe sa straluceasca cu adevarat!

Referitor la Sf Francisc, si eu am o admiratie deosebita pentru el. El aprecia mult mai mult umilinta si credinta, si mai putin cunoastrea bibliei sau teologiei, pentru ca cunoasterea, spunea el,poate duce usor la mindrie-lucru care este adevarat. O data a plecat intr-un oras cu un frate franciscan. Regula franciscana era sa calatoreasca intodeauna in doi sau mai multi (niciodata singuri), numai pe jos (doar in caz de boala se putea calatori calare pe magar), si tot drumul sa se spuna rugaciuni sau sa se cinte psalmi. La intoarcerea din acel oras, fratele franciscan i-a spus: "Si nici macar n-am predicat". La care sfintul Francisc i-a spus:" Ba sa ma ierti, am predicat prin purtarea noastra". Deci putem sa-i dam lauda si slava Lui Dumnezeu prin viata noastra, nu numai prin cuvintele noastre.

-Exact asta ma fascineaza si pe mine la Sf Francisc,este una dintre figurile emblematice cand ma gandesc la iubirea divina,hristica.Sub atata simplitate si smerenie,atata iubire,care se revarsa asupra tuturor semenilor si depasea aceste granitze,aratand iubire,respect si pretuire si celor mai "neinsemnatate" fapturi,animalele,carora le propovaduia cuvantul lui Mesia si le numea "fratii si surorile noastre"!O profunda intelegere a esentei iubirii divine...

In ceea ce priveste statueta Sf Francisc, am una pe care ti-as putea-o trimite. Trimite-mi un mesaj cu adresa ta.

-ce pot sa spun...nu am cuvinte,iti multumesc din suflet!Desigur iti voi da pe mail adresa mea,multumesc mult inca o data!

[heaven]

În prealabil postat de nutucutu

Avind in vedere cit scriu pe forum, cred ca fac eu fac parte din prima categorie, dar nici macar din aia, pentru ca in loc sa ma bucur pentru ca L-am descoperit pe Dumnezeu, ma cert cu ceilalti,drahma mea o fi mai stralucitoare. Multumesc inca o data pentru ca m-ai trezit.

-suntem oameni si suntem tentati sa cadem si in astfel de capcane.Este absolut uman sa gresim,important este sa nu perseveram,iar daca ai constientizat aceste lucruri,cu siguranta ai facut un pas mare si ai inteles ca inaintea Tatalui cu totii suntem frati,iar atunci,drahma cea mai de pret pe care ti-a daruit-o Dumnezeu,sufletul tau,incepe sa straluceasca cu adevarat!

Referitor la Sf Francisc, si eu am o admiratie deosebita pentru el. El aprecia mult mai mult umilinta si credinta, si mai putin cunoastrea bibliei sau teologiei, pentru ca cunoasterea, spunea el,poate duce usor la mindrie-lucru care este adevarat. O data a plecat intr-un oras cu un frate franciscan. Regula franciscana era sa calatoreasca intodeauna in doi sau mai multi (niciodata singuri), numai pe jos (doar in caz de boala se putea calatori calare pe magar), si tot drumul sa se spuna rugaciuni sau sa se cinte psalmi. La intoarcerea din acel oras, fratele franciscan i-a spus: "Si nici macar n-am predicat". La care sfintul Francisc i-a spus:" Ba sa ma ierti, am predicat prin purtarea noastra". Deci putem sa-i dam lauda si slava Lui Dumnezeu prin viata noastra, nu numai prin cuvintele noastre.

-Exact asta ma fascineaza si pe mine la Sf Francisc,este una dintre figurile emblematice cand ma gandesc la iubirea divina,hristica.Sub atata simplitate si smerenie,atata iubire,care se revarsa asupra tuturor semenilor si depasea aceste granitze,aratand iubire,respect si pretuire si celor mai "neinsemnatate" fapturi,animalele,carora le propovaduia cuvantul lui Mesia si le numea "fratii si surorile noastre"!O profunda intelegere a esentei iubirii divine...

In ceea ce priveste statueta Sf Francisc, am una pe care ti-as putea-o trimite. Trimite-mi un mesaj cu adresa ta.

-ce pot sa spun...nu am cuvinte,iti multumesc din suflet!Desigur iti voi da pe mail adresa mea,multumesc mult inca o data!

[Noesisaa]

Vorbind de Sf. Francisc -- cand eram in Koeln am fost impresionata cand am vazut un calugar, franciscan probabil, seara, mergand spre biserica pentru Vespers cu caciula pe cap, geaca peste rasa (era friiiig, noiembrie), dar sandale pe picioarele goale. Si eu care credeam ca monasticismul vest-european a devenit wussie si ca rar mai vezi calugari si calugarite purtand haine calugaresti.

[heaven]

Noesisaa,esti o fericita ca ai putut calatori atat si intalnit toate aceste lucruri.Pe cand iti citeam ceea ce povesteai,aveam senzatia ca vad prin ochii tai cele relatate.
Mi-ar placea sa mai aud astfel de istorisiri,sa pot sa calatoresc macar cu imaginatia,privind prin ochii povestitorilor toate acele minunatii,macar pana la momentul cand voi putea reincepe sa calatoresc si sa le cunosc prin propria experienta.

[Noesisaa]

În prealabil postat de heaven

Noesisaa,esti o fericita ca ai putut calatori atat si intalnit toate aceste lucruri.Pe cand iti citeam ceea ce povesteai,aveam senzatia ca vad prin ochii tai cele relatate.
Mi-ar placea sa mai aud astfel de istorisiri,sa pot sa calatoresc macar cu imaginatia,privind prin ochii povestitorilor toate acele minunatii,macar pana la momentul cand voi putea reincepe sa calatoresc si sa le cunosc prin propria experienta.

:) Am pus cateva poze si pe profilul meu. Nu-s foarte bune, sunt facute cu camera de la telefon. Dar asta-i.

[heaven]

În prealabil postat de Noesisaa

:) Am pus cateva poze si pe profilul meu. Nu-s foarte bune, sunt facute cu camera de la telefon. Dar asta-i.

Cred ca o ora am stat si m-am plimbat pe la toate albumele,am privit pozele pe indelete,mi-am clatit ochii,sufletul,ti-am postat o tona de comentarii ...multumesc mult,a fost un cadou frumos pentru suflet!

[Noesisaa]

În prealabil postat de heaven

Cred ca o ora am stat si m-am plimbat pe la toate albumele,am privit pozele pe indelete,mi-am clatit ochii,sufletul,ti-am postat o tona de comentarii ...multumesc mult,a fost un cadou frumos pentru suflet!

Cu mare placere. :) De aceea le-am si pus, ca sa se bucure si altii de ceea ce ma ajuta Dumnezeu ca eu sa ma bucur. Pana la urma frumusetea este o cale catre Dumnezeu, fie ea in est sau in vest.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Si eu care credeam ca monasticismul vest-european a devenit wussie si ca rar mai vezi calugari si calugarite purtand haine calugaresti.

Unii călugări poartă haine specifice, alţii nu poartă haine, existând şi din aceia care poartă haine în mănăstire, dar nu şi când călătoresc în lume. În sfârşit, nu toate persoanele consacrate sunt călugări, în sensul că sunt încardinaţi unui ordin sau mănăstire, ci trăiesc toată viaţa în lume, au servici, lucrează cot la cot cu persoanele căsătorite, etc. Mai sunt terţiarii, care depun doar o parte din voturile călugăreşti. În sfârşit, mai sunt fraternităţile şi sororităţile laicale, alcătuite din laici care nu au nici o uniformă (ex: Opus Dei), ori au una numai pentru ocazii festive (ex: Cavalerii de Malta).

Un grup constituit (care poate fi de câţiva membri) merge la episcop cu o propunere de regulă. Construiesc un exemplu în mod intenţionat un pic tras de păr: "fraternitatea Sfântului Andrei", care are trei norme: să se roage Sf Andrei de câte ori se spală pe dinţi, să citească cu voce tare un psalm în fiecare zi şi să doneze primii doi peşti pe care îi pescuiesc de fiecare dată unui om sărac, spunându-i cuvintele: "eu aduc peştii, tu pune pâinea, fie ca Domnul să le înmulţească" Episcopul examinează regula propusă, vede dacă e ceva în contradicţie cu învăţătura catolică, apoi dă binecuvântarea sa. Dacă e cazul, numeşte un preot care să se ocupe de pastoraţia acestui grup constituit.

P.S: Ce înseamnă "wussie" ?