Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

[George.m]

În prealabil postat de Noesisaa

Dar stim ca Tatal, nu numai generos si mult-iubitor, este si drept. Ar fi nedrept fata de fiul cel mare sa imparta averea din nou in doua. Fiul cel mic a primit ce i se cuvenea. Gandeste-te la pilda cu dregatorul care nu si-a platit datoria mare pe care o avea, si care i-a fost iertata, dar, dupa ce s-a aratat neindurator fata de cei care ii datorau lui, si deci s-a aratat nevrednic de darul iertarii a fost aruncat unde este scrasnirea dintilor, o metafora destul de fioroasa.

Parerea mea este ca nu este corect sa il limitezi pe Dumnezeu doar la generos si atat de bun incat nici sa pedepseasca nu vrea/nu poate.

Pai fiului ascultator oricum i s-a parut nedrept ca e primit fratele sau cu bucurie multa. Dupa dreptate, trebuia pedepsit.
In pilda dotornicului nemilostiv, i s-a masurat cu propria lui masura ("si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri).

Spui ca "nu este corect sa il limitezi pe Dumnezeu doar la generos si atat de bun incat nici sa pedepseasca nu vrea/nu poate". Cred ca Il limitam atunci cand presupunem ca nu iarta cu adevarat. Noi nu cerem in rugaciuni dreptatea lui Dumnezeu, ci mila Lui. Un sfant ne indemna sa nu-L numim drept pe Dumnezeu, ci bun si milostiv.