Secretul vietii

[Mihnea Dragomir]

Secretul trecerii peste suferinţă nu este indiferenţa, crustificarea inimii şi retracţia în carapacea sufletului, ci punerea suferinţei la picioarele Crucii lui Isus. Oricât de mult am suferit eu, Isus a suferit mai mult decât mine. În plus, El a suferit în mod nevinovat, pe când eu sufăr în mod vinovat. Identificând suferinţa mea cu suferinţa Lui, eu însumi mă identific cu Domnul meu şi cu Dumnezeul meu, încât nu în carapacea mea mă ascund, ci în rănile Lui.

Cu atât mai mult este necesar acest lucru, cu cât rănile Lui eu le-am făcut. În viaţa mea, am făcut cel puţin un om să sufere teribil, iar acest om este Isus. L-am biciuit, apoi L-am îmbrăcat în straie de purpură în batjocură, ca apoi să smulg hainele de pe rănile Lui cu sânge abia închegat. I-am înfipt pe frunte o cunună cu spini, pe care am mai şi îndesat-o cu un băţ, ca să-I intre sângele amestecat cu sudoare în ochi. L-am atârnat pe Cruce şi L-am împuns cu suliţa ca să văd dacă se încăpătânează să traiască. Şi totuşi, El, vorbind despre mine, a spus: "Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face !". Şi atunci, nu este normal să aşez suferinţa mea la picioarele Lui şi să spun: "Acuma ştiu, Frate, mulţumesc că mi-ai deschis ochii la timp şi că m-ai ajutat să trăiesc, deşi meritam să mor !"

Doamne, îndură-Te de noi !