Fumatul si Impartasania

[carmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Si eu m-am lasat de fumat, folosind o metoda f simpla:
mi-am stabilit o data precisa cand vreau sa ma las de fumat. Pana atunci, la fiecare tigara aprinsa mi-am spus: imi face rau tigara, dar ce bine ca ma voi lasa in data de...
Cu o zi inainte de data stabilita, am schimbat tigarile cu altele, mai rele la gust si am fumat mai multe decat de obicei. Apoi, a doua zi, cand m-am trezit NU AM MAI SIMTIT DORINTA DE A APRINDE O TIGARA. ERA DE PARCA NICIODATA NU FUMASEM.
Mi s-a explicat ca lasatul de fumat nu tine de vointa ci de imaginatie. In lupta dintre vointa si imaginatie, a doua iese intotdeauna invingatoare.
Probabil ca cei, care nu se pot lasa de fumat, doresc lucrl acesta, dar nu-si pot imagina ca pot trai fara a aprinde cate o tigara...
Succes celor care doresc cu adevarat sa se lase de fumat!

Eu una n-am mai gasit nici vointa si nici imaginatie care sa ma ajute sa renunt la tigari. Renuntasem de cateva ori pentru o vreme, iar dupa un timp oarecare reluam vechiul obicei. Nu pot spune ca eram innebunita dupa tigari, dar era pauza dintre doua lucrari, era limita unde imi propuneam sa ajung intr-un anumit timp, era momentul de liniste in care ma detasam de toti si de toate, fara a raspunde raului cu aceeasi moneda. Si nu putine au fost momentele acelea. Era, de fapt, punctul meu de sprijin fara de care nu concepeam ca pot duce toate greutatile vietii.

Mi-am dorit sa ma impartasesc, dar nu puteam din cauza tutunului. Atunci am cerut ajutorul lui Dumnezeu, am promis ca nu voi mai fuma niciodata si m-am impartasit. Dupa Sf. Impartasanie viata mea avea sa se schimbe asa cum niciodata nu mi-as fi imaginat. Pur si simplu nu mai simteam nevoia de tutun, iar gesturile reflexe disparusera! Linistea si pacea si bucuria pe care am simtit-o atunci cred ca nu o voi uita niciodata. Daca inainte de a renunta la tigari tuseam destul de des si raceam la fel de des, dupa aceea si pana in ziua de astazi, de 1 an si 9 luni, n-am mai tusit niciodata! (Spre deosebire de perioadele de dinainte, in care tuseam continuu pana reluam vechiul obicei.)

Cu sotul meu a fost altfel. Dupa ce a stat vreme de 3 saptamani la manastirea din Techirghiol, pentru tratament, cand a ajuns acasa mi-a spus ca nu mai poate fuma pt.ca nu mai simte nevoia! Toata perioada cat a stat acolo nu putea fuma decat in afara manastirii, pe malul lacului, si asta doar in primele 2-3 zile. Insa dupa ce a reinceput serviciul a reluat vechile obiceiuri. Cand insa, in sfarsit a hotarat sa renunte si el la tigari, acum cateva luni, dupa 2 zile de chin, a rugat pe parintele duhovnic sa-i dea binecuvantarea si de atunci nu a mai aprins nici o tigara si nici nevoia de a fuma nu mai simte.