De la cine vine raul ? Incercare de me-ontica !

[Danut7]

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?” Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?”

“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?”

Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica si nu mai spuse nimic.


Se spune ca numele acestui student a fost Albert Einstein.

[George.m]

Raul trebuie cautat intai si intai in inima noastra. Daca nu m-ar tine harul lui Dumnezeu, cred ca propria rautate m-ar sufoca.

[Danut7]

Dumnezeu toate le-a facut pentru slava Sa,si pe diavol.L-a facut dintru inceput un inger bun, un heruvim,facut sa aduca laude lui Dumnezeu, heruvimii fiind acei ingeri care aduc cantari de lauda lui Dumnezeu in cer.Dar diavolul a vrut sa-i ia locul lui Dumnezeu.Si a amagit o mare parte din ingeri cu promisiuni desarte si s-a pornit razboi intre ei si ingerii lui Dumnezeu.Si asa au cazut ingerii razvratitii.La vederea caderii lor au ramas cuvintele arhanghelului : Mi-cha-el (Cine este ca Dumnezeu).Toate Dumnezeu le-a facut spre slava sa si pentru slava sa.. Datorita raului stim sa apreciem binele... prin rau binele capata o valoare mai mare.De aceia ingaduie Dumnezeul raul ca binele sa se incununeze cu slava.. Dumnezeu pe toate le-a facut, el poate sa faca din intuneric lumina, din rau bine si din cel mai mare pacatos un sfant.

Nu cred ca e cineva dintre noi, cei care suntem în Biserică, să nu fi citit măcar câte ceva din Sfânta Scriptură, din Vieţile Sfinţilor, din Pateric. Cu toţii am rămas impresionaţi de viaţa mucenicilor, de felul cum rezistau chinurilor, de puterea şi credinţa cu care se rugau lui Dumnezeu, de minunile lor. Cu toţii am fost fascinaţi de viaţa pustinicilor, de nevoinţele lor, de sfaturile şi de faptele lor.
Şi eu, acum câţiva ani când L-am cunoscut pe Dumnezeu, aş fi vrut să trăiesc ca pe vremea Sfântului Antonie cel Mare, să stau singur într-o peşteră şi să mă rog ore în şir, să stau cu urşii şi lupii. Aş fi vrut să-mi apară Dumnezeu sau Maica Domnului în vis şi să vorbească cu mine, sau măcar îngerii, sau cel puţin să am un semn de la El. Îmi doream şi eu să postesc aspru, fără să mănânc nimic, să fac sute de mătănii, să citesc ore în şir din Sfânta Scriptură, să ştiu psaltirea pe de rost, să săvârşesc sfânta liturghie în pădure cu păsărelele.
Aş fi vrut şi eu să ajung monah, să mă duc la Muntele Athos, mi-ar fi plăcut să mă leped de toate cele lumeşti şi să fiu cât mai aproape de Dumnezeu. Aş fi vrut şi eu să dobândesc rugăciunea neîncetată, şi inima mea să se roage chiar şi când dorm lui Dumnezeu. Aş fi vrut să zic şi eu oriunde aş fi şi orice aş face, şi-n orice secundă: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul"
Aş fi vrut şi eu să fiu ca unul dintre sfinţi.
Am încercat să fac tot ce-mi doream dar nu am reuşit prea multe. Nu am renunţat, am insistat, dar totuşi nu ajungeam nici pe departe la măsura sfinţilor. Au trecut mai mulţi ani de atunci în care mi-a arătat Dumnezeu că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le vedeam eu. Eu căutam performanţa de dragul performanţei, sfinţenia de dragul sfinţeniei.
Eu vroiam să fiu sfânt şi să am puterea de a face faptele lor dar eram plin de păcate.
Ziceam mereu rugăciunea lui Iisus, sau cel puţin încercam s-o zic mereu, mă rugam seara, dimineaţa, mergem la slujbe, posteam, citeam cărţi duhovniceşti, mă feream de locurile care-mi distrăgeau atenţia de la Dumnezeu, dar totuşi parcă nu înaintam prea mult. De ce? Ce aş fi putut face mai mult decât atât? Într-adevăr dorinţa mea era bună, vroiam să fiu şi eu ca sfinţii, dar eu nu înţelegeam ce este sfinţenia.
Sfinţenia nu este o performanţă duhovnicească ! Sfânt nu este acela care reuşeşte să fie mai disciplinat sufleteşte şi să îndeplinească o pravilă de rugăciune cât mai mare. Nu, nici pe departe. Cel care este sfânt nu ştie asta, dar simte harul lui Dumnezeu în el şi prin acest Har, prin Duhul Sfânt, are putere să se roage, să facă mătănii, să contemple creaţia, etc. Dar cui îi oferă Dumnezeu acest har?
Dumnezeu nu ne va oferi niciodată performanţe duhovniceşti atât timp cât nu-i iubim pe oamenii de lângă noi. N-o să avem niciodată rugăciune curată şi pace în suflet aşa cum o aveau sfinţii atât timp cât noi avem atâtea păcate în suflet.
Luptă duhovnicească de a scăpa de patimile din noi (despre care citim în cărţile duhovniceşti) nu este o luptă pentru a ajunge să fii perfect, pentru a te disciplina ci este o luptă împotriva răului din mine care-l afectează şi pe aproapele meu. Eu lupt să scap de mândrie, de lăcomia pântecelui, de nerăbdare, de vorbe urâte, şi de multe altele, pentru că prin ele eu îmi rănesc familia, prietenii, cunoscuţii şi pe toţi cu care interacţionez direct sau indirect.
Să nu aşteptaţi performanţe duhovniceşti la rugăciune atât timp cât încă nu faceţi nimic pentru a vă schimba. Dumnezeu nu ne va da har cât timp noi suntem egoişti şi nu facem nimic pentru a ne deschide faţă de aproapele nostru. Sfinţii din pustie primeau har nu pentru că au părăsit lumea şi datorita nevoinţelor trupeşti ci pentru că ei se rugau pentru lume. Ei au părăsit lumea, dar în pustie erau mai aproape de lume decât înainte. Hristos Domnul le dăruia har pentru că lor li se rupea inima când vedeau cât rău este în lume, şi din acest motiv cereau prin rugăciune îndurare şi ajutor. Rugăciunea era fapta lor de iubire faţă de oameni.
Nu vă izolaţi de familie şi de prieteni doar pentru a atinge sfinţenia, ci dimpotrivă încercaţi să fiţi sfinţi trăind printre ei. A fi sfânt înseamnă să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta şi din tot cugetul tău iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Ne întrebăm adesea de ce nu ne mai rugăm ca înainte, de ce nu ne mai bucurăm de slujbe aşa cum o făceam mai de mult, de ce nu mai avem aşa de mult dor de a citi cuvintele dumnezeieşti, de ce? Pentru că nu facem nimic ca să ne schimbăm.
Când o să păcătuim mai puţin, când o să arătăm mai multa iubire faţă de oameni, când o să renunţăm la noi mai mult, atunci fără întârziere vom simţi harul lui Dumnezeu în suflet.
Când îl iubim pe cel de lângă noi îl iubim pe Hristos, iar dacă-L iubim pe Hristos şi El îşi arată marea Sa iubire faţă de noi dăruindu-ne har şi bucurie.
Deci sfinţenia sau harul lui Dumnezeu din oameni nu este "ceva", nu este o stare, ci este un sentiment al unei relaţii de iubire.
Cine cauta performanţele duhovniceşti doar de dragul acestora e ca şi cum ar căuta iubirea fără să-şi găsească partenerul.
De ce nu avem performanţe duhovniceşti? Pentrucă nu-i iubim pe oameni.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristian67

[...]
Când îl iubim pe cel de lângă noi îl iubim pe Hristos, iar dacă-L iubim pe Hristos şi El îşi arată marea Sa iubire faţă de noi dăruindu-ne har şi bucurie.
Deci sfinţenia sau harul lui Dumnezeu din oameni nu este "ceva", nu este o stare, ci este un sentiment al unei relaţii de iubire.
Cine cauta performanţele duhovniceşti doar de dragul acestora e ca şi cum ar căuta iubirea fără să-şi găsească partenerul.
De ce nu avem performanţe duhovniceşti? Pentrucă nu-i iubim pe oameni.

Da, perfect de acord, rugaciunea se imbunatateste imediat dupa ce iti manifesti la modul concret iubirea fata de cei din jur, intr-o forma sau alta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Da, perfect de acord, rugaciunea se imbunatateste imediat dupa ce iti manifesti la modul concret iubirea fata de cei din jur, intr-o forma sau alta.

Si cea mai buna forma , e iertarea !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cristiboss56

Si cea mai buna forma , e iertarea !

Cum zice Teofil Paraian in reclama de pe Trinitas, atat de simplu si de profund: Sa fim ingaduitori fata de neputinta omeneasca.

PS: Vad ca obisnuiesti sa asezi o virgula intre subiect si predicat, incearca sa te lasi te rog frumos...

În prealabil postat de Radu32

Fiinte limitate si dependente de lumea materiala,din care suntem facuti ( o lume a contingentei,a coruperii si decaderii ),noi oamenii suntem foarte vulnerabili in credinta atunci cand raul adevarat ne copleseste sub diverse forme !

Dincolo de credinta insuflata inca din primii ani ai prunciei de catre parinti sau rude, ulterior,si in functie de educatia si cultura noastra,ajungem sa ne punem in anumite momente ale vietii intrebari capitale in legatura cu credinta,si cu existenta lui Dumnezeu !
Aceste intrebari, sau momente de indoiala,sunt inextricabil legate si de evenimentele negative care ne-au lovit, si coplesit la un moment dat !
Deci exista pana la urma un fel de relatie a credintei cu raul !

Desigur, ca e usor sa crezi, cand tot iti merge bine, totul e ok...traind un fel de paradis imperfect la scara vietii terestre,si desfasurandu-te mecanicist-formal in actul credintei ,in pura inertie a credintei !
Dar, greul incepe cand,de-a lungul vietii constati ca intamplarile rele nu te-au ocolit,si...ca dimportiva, au fost momente cand dumnezeu si-a luat concediu,parca !
La fel constati si daca dincolo de eul tau, privesti traiectul istoriei umanitatii in diverse perioade,deci destinul impersonal al umanitatii in timp ,si vezi cat de traumatic a fost,desigur pentru timpuri si destine pe care tu nu le-ai trait,dar le-au trait altii...

Intrebarea de capatai care se pune, e : de unde vine raul,de fapt ?
1). raul vine de la diavol ?
2).raul vine de la dumnezeu ?

Si o a treia intrebare; care e sensul sau rostul raului in creatie ? sau in univers ?

Niciodata raul NU are cum sa vina de la Dumnezeu.Dumnezeu NU FACE rau.Raul este lipsa binelui.Deci absenta lui Dumnezeu dintr-o situatie/imprejurare/context , inseamna RAU.
Intunericul este lipsa luminii.Stelele sunt mereu pe cer,ziua nu le observam; doar noaptea le putem vedea cat sunt de stralucitoare.Deci uneori avem nevoie de intuneric in viata, ca sa putem vedea lumina .

[calator prin ploaie]

Raul este nefericitul talger al balantei alcatuirii lumii noastre duale bine/rau...daca acest lucru denumit rau n-ar exista in acum....ar fi eden aici pe Pamant....Categoric nu este produsul dumnezeirii ci al unei permisivitati...cu caracter de lectie....Asta cred eu...

[Danut7]

În prealabil postat de Melissa

Raul este lipsa binelui.

Nu prea... De exemplu poti sa alegi sa nu faci binele intr-o situatie dar nici sa faci raul...

Deci absenta lui Dumnezeu dintr-o situatie/imprejurare/context , inseamna RAU.
Intunericul este lipsa luminii.Stelele sunt mereu pe cer,ziua nu le observam; doar noaptea le putem vedea cat sunt de stralucitoare.Deci uneori avem nevoie de intuneric in viata, ca sa putem vedea lumina .

Nu uita ca lumina s-a nascut din intuneric.. Gen 1:2..