Citat:
În prealabil postat de ladyramona
1. De ce ar fi ales Dumnezeu tocmai acel moment și acea locație pentru un asemenea spectacol ieftin? Abia atunci a realizat că oamenii sunt păcătoși? (...)
|
El a strălucit mereu în cei mai slabi. Așa a fost cu Iosif, care era cel mai amărât dintre cei 11 (al 12-lea s-a născut după aceea). La fel a fost și cu Moise, adus cu pluta la modul propriu. Nici cu David nu a fost altfel, era cioban care mergea cu oile și din acela a binevoit Dumnezeu să facă cel mai mare rege al poporului Său. Mereu a ales El mijloacele cele mai carente, chiar și după întruparea Sa. Șapte din cei 12 apostoli au fost pescari, adică nu putea El să cheme niște filozofi ? De aceea, pentru El Însuși a ales să se întrupeze astfel. Cel mai mare împărat S-a născut în cel mai umil loc.
Întrebați de ce S-a născut atunci, și nu altădată, mai înainte ? Dar El a fost promis de la început, imediat după Cădere. Periodic, promisiunea venirii Lui a fost reînnointă, prin profeți. Până la urmă, a venit. Dar noi ce spunem azi ? Că nu mai poate oferi un model pentru lumea atât de evoluată în care ne aflăm. Că învățătura Lui e incompatibilă cu "noile realități" de azi. Ei bine, imaginați-vă ce am spune dacă s-ar fi năascut cu câteva mii de ani mai înainte.
Citat:
2. Dacă Iisus este, așa cum se pretinde, de natură dumnezeiască, înseamnă că pentru el sacrificiul cel mai mare este viața pământeană în sine. A trăi în limitările impuse de un corp, în mizeria materială și morală a unei lumi primitive, (...)
|
Ați sesizat foarte bine. Chiar Întruparea Lui a fost un mare sacrificu (teologii, în limbajul lor complicat, au inventat un termen special pentru asta: kenosis). Dar l-a făcut cu bucurie, din iubire pentru creația Lui, în care vrea să Se oglindească. Dacă moartea Lui a fost o eliberare ? La fel va fi și a noastră.
Citat:
|
3. Cel mai serios semn de întrebare de ordin rațional este pentru cine anume s-a sacrificat Iisus? Pentru Dumnezeu, adică pentru el însuși? S-a sacrificat pentru a se autoimpresiona? Cine anume i-a solicitat așa ceva, tatăl său care era tot el de fapt? Sau a fost o inițiativă proprie? Cam cum a decurs dialogul, dacă a existat? Dumnezeu-tatăl i-a spus ceva de genul „Sunt șucărit rău pe păcătoșii ăștia de oameni … cred că singurul lucru care m-ar îmbuna ar fi să te naști tu printre ei și să mori ca un criminal de drept comun … apoi cred că i-aș putea ierta”. Are vreun sens? Nu are.
|
Sens nu găsim decât dacă am căuta. Nu putem ști exact care a fost dialogul intratreimic, probabil că nici îngerii cei mai înalți nu îl cunosc. Dar o discuție în Sfatul cel Veșnic trebuie să fi avut loc, desigur nu prin cuvinte.
Citat:
4. Ce fel de sacrificiu este acela făcut de un individ cu puteri nelimitate (după cum reiese din miracolele săvârșite de el în timpul vieții)? Nu este clar că un individ care poate reînvia morții și restaura vederea, un individ pentru care orice miracol medical este un fleac, poate foarte simplu să-și blocheze căile nervoase astfel încât să nu simtă durerea în timpul torturii? Și atunci în ce constă suferința sa? Chiar presupunând că a ales să nu-și folosească acele capacități magice, ce anume a realizat el prin suportarea unei dureri nenecesare? Vroia să-și demonstreze lui însuși că e un mare stoic? Există oameni care au fost torturați într-un mod incomparabil mai crud, și pe durate mult mai lungi de timp. Inchiziția, provenită tocmai din rândurile celor care cred acest mit, ne-a lăsat ca amintire niște instrumente de tortură de cea mai bună calitate, de un rafinament care ar încânta orice sadic. Dacă Iisus dorea să fie special, putea să se lase omorât într-un mod mult mai spectaculos, deși tot nu văd ce legătură ar avea cu păcatele omenirii.
|
Aici aveți iarăși dreptate. Gradul de tortură la care a fost supus nu era necesar. Nici moartea Lui nu era strict necesară. Ar fi fost suficient să Îi prindă un deget în ușă sau să I se provoace orice fel de rană ușoară. Așa cum păcatul a fost o ofensă infinită adusă Lui, și răscumpărarea păcatului s-ar fi putut face printr-o siluire infinit de mică asupra Răscumpărătorului. Dar El a ales această variantă din același motiv pentru care a ales să învieze a treia zi și nu imediat: ca să credem. Și ca să prindem curaj și tărie să ne purtăm crucea noastră, privind la a Lui.
Citat:
|
5. Din ce cauză a trebuit ca tocmai Dumnezeu-încarnat să fie cel care dă un astfel de exemplu? Spun unii teologi că păcatele erau prea multe și prea mari, astfel încât sacrificiul uman nu ar fi fost suficient (suficient cui?!, pentru ce anume?!). Toată povestea este de un absurd sinistru, caz de patologie psihiatrică. Este ca și cum copiii mei ar face niște prostii îngrozitoare, atât de mari încât nu pot găsi o pedeapsă potrivită pentru ei (prețul e prea mare) – și singura modalitate ca să-i iert ar fi să-mi tai propriul meu picior. Are sens? Nu are.
|
Nu, nu are. Fiindcă tăindu-vă propriul picior dați satisfacție numai pentru prostiile dv. Ca să puteți da satisfacție infinită, trebuie să nu fi făcut niciodată nici o prostie. Înțelegeți ? Hai să o luăm altfel: închipuți-vă că toți oamenii de pe pământ sunt sclavi. Un sclav este un om care nu mai e stăpân pe el însuși, așa cum a fost odată. El nu se mai poate răscumpăra. Nu mai are parale, și chiar dacă are stăpânul lui îi ia automat. Ca să fie un sclav răscumpărat, trebuie să vină cineva din afară, un om liber, să îl răscumpere. Numai că s-a ajuns într-o situație în care nu avea cine să vină, fiindcă toți oamenii erau sclavi.
Citat:
|
6. La urma urmei, despre ce păcate este vorba? Ale stră-stră-stră-bunicilor noștri, familia Adam & Eva? Ale celor care trăiau acum 2000 de ani? Ale tuturor, inclusiv ale mele de astăzi? Există oameni sănătoși la cap care chiar se simt cu musca pe căciulă pentru că o tanti curioasă a mușcat dintr-un fruct, la îndemnul unui șarpe șmecher?! Și, la urma urmei, au fost iertate „păcatele” au ba? Dacă da, ale cui? Un copilaș de 1 an este păcătos, sau dumnezeu l-a „iertat”, încântat de sine pentru că s-a sinucis temporar acum 2000 de ani?
|
Toți oamenii se nasc în păcat. În afară de Isus. Și de Maria, după cum credem unii dintre noi.
Prin urmare, un copil de un an este un păcătos. Pentru ca cineva să iasă din starea căzută în care se află încă de la concepția sa, este necesar să se unească în mod mistic cu Răscumpărătorul lui. Acest lucru se realizează prin Botez, a cărui urmare este remisiunea păcatului ancestral, al tuturor păcatelor personale dacă au existat, precum și a urmărilor lor spirituale și temporale. Aceasta spun creștinii când mărturisesc "cred într-un Botez spre iertarea păcatelor".
Citat:
|
7. Întregul concept al răscumpărării propriilor păcate prin pedeapsa suferită de o terță parte este nu doar profund imoral, ci și ilogic. Să ne imaginăm ceva similar. Țiganul Gabor Ronaldinio a spart o casă, a furat tot ce era prin zonă și a violat-o pe bătrânica care locuia acolo. E vinovat, e păcătos. E pedepsit cu închisoare pe viață. Când să se execute sentința, apare Gigi Becali și spune „Preiau eu asupra mea păcatele acestui om, vă rog să-mi aplicați 5 bice pe spinare (după care mă întorc la palat). Tu Gabore, dacă accepți că eu sunt cel mai deștept și mai frumos din țară, vei fi iertat și poți pleca acasă”. Are sens? Merită lăudată o justiție care ar accepta un asemenea târg? Poate pseudo-sacrificiul domnului Becali să-l transforme pe țigan într-un om corect, fără vină? Sau pe urmașii lui? Sau pe toți aceia care acceptă că Gigi e number one?
|
Dar exemplul dv s-a aplicat pe larg, timp de multe secole, prin instituția chezășiei. Azi se folosește cauțiunea, probabil din lipsă de chezași. Când cineva era arestat, altcineva putea intra în închisoare în locul lui. Exact asta a făcut Isus. Nu a fost nici un pseudo-sacrificiu, ci un sacrificiu real. Dacă are sens ? Pentru mine, cel puțin are sens. M-am transformat dintr-o căzătură într-un om.
Citat:
|
8. După interpretarea multora, tot ceea ce ai de făcut este să-l recunoști pe Iisus drept Mântuitor și gata, ești salvat. Chiar dacă ești cel mai mare ticălos, în clipa în care ești sau devii profund credincios, chiar și pe patul de moarte, ai fost iertat. Însă unul cu un comportament ireproșabil, dar al cărui intelect nu îi permite să înghită gogoșile biblice, merită tortura eternă. Logică creștinopată.
|
Aici e un viciu de logică. Un om cu un comportament ireproșabil este, prin definiție, un om care "are intelectul necesar ca să înghită gogoșile biblice" (nu NUMAI intelectul e necesar pentru asta, dar aici e altă discuție).
Citat:
|
Așadar, toate bune și frumoase cu teza centrală creștină a iertării păcatelor prin sacrificul mesianic … cu mici excepții: nu a fost un sacrificiu, nu e clar pentru cine a fost făcut și de ce, este profund imoral dacă chiar s-a efectuat cu un scop, nu și-a atins obiectivul propus ș.a.m.d.. Singurul lucru bun în toată povestea asta este că e un basm, și încă unul de proastă calitate. Partea nasoală este că unii îl iau în serios.
|
Cel mai bine la asta vă răspunde Cristos, în parabola bogatului nemilostiv și săracului Lazăr. Recitiți ultima parte în special, aceea cu "dar îi au pe Moise și pe profeți !"
21.12.2010, 08:28:31
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid