
28.12.2010, 14:45:12
|
Banned
|
|
Data înregistrării: 14.11.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.666
|
|
Citat:
În prealabil postat de Melissa
Pai hai s-o explicam impreuna, e un text care imi pare interesant..
" se stie ca radeau si se veseleau cand cineva murea, il sarbatoreau (nu ca acum cand il jelimin in cele mai dramatice moduri)"
- pai acum cand ne moare cineva, e tragedie evident, il plangem, ceea ce e firesc pentru noi.Nu-mi pot imagina ca moare cineva drag si eu fac chef, sarbatoresc, mananc,beau si dansez..Dar se pare ca dacii asa faceau..:-) pentru ca priveau moartea ca pe o eliberare cred..probabil credeau ca spiritul mortului se intalnea cu Zamolxes si de aceea erau fericiti pentru el..Tu cum vezi asta?
"Si pe vremea dacilor,copiii plangeau in momentul nasterii ,nici unul nu radea...:-), semn ca "au murit", nascandu-se pe pamant.."
-cred ca interpretau plansul copiilor ca pe o confirmare ca nasterea e ca o moarte( cred a e mai mult metaforic spus, pentru ca moartea insemna probabil viata grea de pe pamant) si moartea ,intradevar ca o nastere, de aceea o si sarbatoreau..Pai uite imi vine acum o intrebare : Pai atunci e logic, ca atunci cand se nastea un copil dac, EI NU SARBATOREAU!!!????..hmm,tu ce crezi?
|
Da, moartea era o eliberare, dar dacă copiii plângeau pentru că s-au născut, atunci de ce îi mai nășteau sau de ce nu-i omorau?
|