Noaptea nuntii

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@Anna
1. Datorie nu este nimic. Nimic nu este obligatoriu.
Impreunarea (vai ce urat si defaimator termen folosesti!) trebuie facuta din dargoste. Face parte din dragoste.
Dar probabil ca nu toti simt la fel.
Daca sotul tau simte ca tine, e treaba voastra, nu va impreunati. Totusi ati facut copii...
In relatiile dintre soti si "aia din pat" este iubire. N-am spus ca numai aia este iubire.
Eu una n-am auzit de oameni casatoriti care sa nu doreasca sa fie in pat cu sotul/sotia, decat daca sunt impotenti, sau nu se iubesc. Si atunci nu prea se mai cheama casatorie. Sunt situatii insa cand impotenta apare dupa o boala sau un accident si atunci nu renunti la sot/sotia numai din cauza asta.
Deci sa diferentiem putin.

2. Da, de ce te surprinde. In viata totul este o lupta.
Si credinta este grea si ca sa le cuprinzi pe toate este nevoie de multa lupta si nu este usor.
Eu ma intristez pe forum si acum am aflat ceea ce de fapt banuiam de mult timp. Aici lumea este impotriva casniciei. Se sustine ca este incompatibila cu credinta, cu Dumnezeu.
Atunci de ce fratilor, mai exista? De ce a lasat Dumnezeu aceasta taina? De ce a obligat preotii sa se casatoreasca inainte de hirotonie?
De ce sa mai facem copii?
Totul este impotriva credintei.
Daca il iubesti pe unul, nu-l poti iubi pe celalalt... (e vorba de Dumnezeu si de sot/sotie).
Trist si...pacat. Asta nu este ortodoxie. Imi pare rau.

Draga Sophia, ai casatoria ca sa porti poverile si neputintele celuilalt, sa inveti rabdarea, sacrificiul, renuntarea la sine etc.
Este o scoala, daca vrei, in care-ti modelezi tu caracterul.

Iubirea nu se reduce la relatii trupesti. Nu le contesta nimeni importanta in cuplu, dar nici nu este cazul sa exageram!
Pai daca tin post inseamna ca nu-mi iubesc sotul? Gandesti cam superficial.

Pai hai sa-ti povestesc din viata noastra. In timpul rezidentiatului sotul a lucrat mai multe luni de noapte: adica pleca la lucru pe la 5-6 pm si venea a doua zi dupa ora 9. Evident ca nu se putea pune problema de relatii intime.. saracul era rupt de oboseala. Si asta a durat luni intregi. Cum ar fi fost sa-i spun ca nu ma iubeste? Nu as fi fost egoista, ci cred ca as fi dat dovada chiar de imbecilitate prin asa atitudine.. adica atitudinea "eu vreau neparat sex, ca asa scrie in codul nescris (ironie, desigur) al relatiilor sanatoase". Sa fim maturi!
Deci daca omul face asta pt ca-i cere angajatorul si nimeni nu cracneste, nimeni nu contesta, nimeni nu se plange de lipsa de iubire etc.. nu ti se pare o mare, mare ipocrizie sa nu asculti cand regula o stabileste chiar Dumnezeu si nu este vorba de un job, ci e vorba chiar de viata ta?
Sau sunt oameni care traiesc departe unul de altul, sunt oameni bolnavi etc.. Ei nu se iubesc unul pe altul sau cum?


Sursa confuziei tale este ca-L pui pe Dumnezeu pe acelasi plan cu sotul, fara suparare.

Si intreaga ta atitudine este f gresita. Sa spunem ca nu poti posti, ca mai gresesti etc.. Pai atunci te duci la duhovnic, te spovedesti, cauti solutii etc. Nu vii pe forum sa spui ca lucrurile sunt toate strambe si tu esti cea dreapta! Poate ca este exact invers, nu crezi?