Dumnezeu nu este autor al raului

[delia31]

În prealabil postat de alyna26

buna ziua,
referitor la indiferenta lui Dumnezeu si la fatpul ca permite raul in scop pedagogic ca un bisturiu in mana unui chirurg pentru a ne indrepta. de acord cu aceasta afirmatie atunci cand gresim, dar cum ramane atunci cu ceea ce chiar in acest articol se spune legat de indiferenta? cum ramane cu omul bun care are parte de saracie si de amar, pe cand cel rau se bucura si are toate cele trebuincioase? unde este pedagogia aici si indreptarea prin suferinta? ce a gresit cel bun ca doar este bun si de ce cel rau care ar trebui pedepsit si indreptat, are parte de bucurii si de toate cele bune? unde este dreptatea aici? si de ce un copil este bolnav cand el abia s-a nascut, ce se indreapta la el? sau de ce un om care nu are cine stie ce merite sufletesti se naste frumos si este iubit si acceptat de societate, iar altul care desi ar avea merite sufletesti este izolat de societate pentru ca Dumnezeu l-a lasat sa se nasca urat si neplacut vederii? unde este echilibrul aici si dreptatea? eu cred in Dumnezeu dar totusi aceste lucruri nu mi le pot explica, poate reusiti dumneavoastra sa mi le explicati, dar va rog logic si nu prin prisma dogmaticii si a acceptarii fara sa intrebam, totusi Dumnezeu ne-a lasat cu ratiune ca sa o folosim nu ca sa o ignoram. este motivul pentru care multi oameni se indeparteaza pe nedrept de Dumnezeu deoarece multi preoti nu stiu sa explice logic o intrebare sau o dilema. deci va rog argumente logice asa cum sunt cele din restul articolului.
multumesc si sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun cu totii! la multi ani!

despre nestiutele cai ale lui Dumnezeu - o istorioara care raspunde exact la intrebarile puse de tine: http://blog.pustniculdigital.info/articole/65/

apropo de ratiune: Dumnezeu ne-a dat mintea, evident sa ne-o folosim. Ea e parte din sufletul nostru rational si e ca o fereastra prin care avem acces la intelegerea celor ce nu se vad. Insa daca "fereastra" e murdara (de pacatele care se aseaza ca o crusta pe suflet), atunci nu avem cum sa vedem limpede (duhovniceste vorbind).
Intai avem de curatat "fereastra" si apoi se limpezeste si privelistea si cele ce ni se par ilogice si scandaloase, le percepem in alta lumina.

Cat despre nestiutele si neintelesele cai ale lui Dumnezeu, e clar ca infinitatea si judecatile Creatorului ne depasesc si nu pot fi inghesuite, comprimate intre limitele mintii noastre de creaturi.
Ideea e ca asa cum intr-un buzunar nu poti pune decat ceva de forma si marimea buzunarului, tot asa, nici judecatile lui Dumnezeu nu se "potrivesc" cu marimea buzunarului mintii noastre.
daca vrei, vezi si aici mai multe intamplari cam in aceeasi idee:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10732
lectura cu folos si declicuri launtrice!