Grija de cei morti

[Seraphim7]

În prealabil postat de Scotsman

Ma voi referi,cu privire la acesta problema,in calitate de protestant:nu se pune problema,din perspectiva mea,a unei respingeri in corpore a Traditiei.Canonul biblic nu a cazut din cer precum manna.A fost rezultatul unui proces indelungat,deloc simplu.Este evident,in special pentru cercetatori,ca Epistolele lui Pavel,de ex,au fost scrise in principal pentru a fi citite unei comunitati care urma sa le preia in prima instanta pe cale orala.Transmiterea mai departe se facea in acelasi mod.Acesta metoda are lumini si umbre dar nu imi propun sa abordez acest aspect complex acum.Pavel nici nu si-a imaginat,la acel moment,posibilitatea ca fiecare sa detina un exemplar dupa Sfanta Scriptura precum in prezent.

Acestea fiind spuse,este evident ca Traditia a avut un rol extrem de important.Excluderea ei,in totalitate,creeaza un vid interpretativ ce genereaza un nonsens:anumite aspecte nu pot fi intelese decat in contextul lor.Anuland acel context practic iti tai sursa.In calitate de protestant cred ca nu exista un conflict intre The Holy Bible si Traditie iar daca exista puncte divergente(adica traditie prevede altceva,in mod evident,decat The Holy Bible,)atunci noi consideram ca este normal sa dam credit Cuvantului lui Dumnezeu.

Asta nu inseamna respingerea traditiei ci doar ca in caz de neclaritate,noi apelam,in ultima instanta,la textul biblic si nu la traditie.Bineinteles ca acesta modalitate a noastra este criticata pe aspectul ,, interpretati dupa capul vostru si nu cum va invata traditia".Folosirea traditiei ca sursa interpretativa este o solutie interesanta dar,aici este diferenta,in general protestantii nu o accepta drept unica sursa.O accepta ca sursa dar nu se rezuma doar la ea,considerand ca Cuvantul Domnului,fiind etern,transcede o singura interpretare,intrucat ar trebui,in acest caz,sa raminem cantonati intr-o anumita perioada istorica,fara sanse de a avansa.

Noi credem,avand in vedere evolutia omului si a intelegerii sale,ca Cel de Sus ne-a lasat o invatatura eterna care,tocmai din acest punct de vedere,ne calauzeste prin timp,aratindu-ne calea si permitandu-ne sa o intelegem pe tot parcursul dezvoltarii noastre.Fiecare moment al intelegerii istorice este important,are rolul sau,dar noi credem ca trebuie sa mergem cu intelegerea odata cu timpul,in caz contrar(dovada societatea prezenta)existand pericolul ca oamenii sa se indeparteze pentru ca le va fi extrem de greu sa inteleaga precum acum 1000 si ceva de ani.O minoritate poate va reusi dar majoritatea va esua sa vada lucrurile din perspectiva intelegerii din antichitate,datorita procesului evolutiv care se bazeaza pe experienta trecutului dar merge in fata,in directia viitorului.

Ca sa nu lungesc,as rezuma in acest mod:intre Biblie si Traditie,in cazul unor prevederi diferite sau neclare, dam credit Bibliei in ultima instanta iar Traditia este acceptata ca un proces in derulare odata cu omul,fara a ne rezuma la o singura etapa interpretativa.

Am facut aceste precizari pentru ca au fost introdusi si protestantii in discutie,nu doresc o polemica ci doar am precizat cum vad acesta situatie multi protestanti.Nu reprezint protestantismul in totalitatea sa si prin urmare abordarea mea trebuie privita in aceste limite.Personal studiez traditia de multi ani,cu anumite aspecte sunt de acord,cu altele nu dar, per ansamblu, studiul ei m-a ajutat sa inteleg mai bine evolutia gandirii umane.

O seara placuta la toata lumea

Iata un protestant,care apreciaza adevaratele valori,nu zic ale Ortodoxiei,ci universale.Va multumim pt. parerea chiar daca neutra,pe care ati oferit-o ,una foarte buna.

În prealabil postat de Seraphim7

Iata un protestant,care apreciaza adevaratele valori,nu zic ale Ortodoxiei,ci universale.Va multumim pt. parerea chiar daca neutra,pe care ati oferit-o ,una foarte buna.

Sunt si aspecte din ortodoxism care ma fascineaza sau cu care sunt de acord.Ortodoxismul nu depinde de parerea cuiva despre el ci depinde de Adevarul pe care il contine.Adevarul fiind etern si indestructibil,asa va fi si credinta care il contine.Pina acum proba timpului este in favoarea ortodoxismului si ar mai fi si alte aspecte care pledeaza in favoarea sa.Aspectele pe care nu le inteleg,le inteleg diferit sau nu sunt de acord sunt mai mult problema mea personala,fara nici un efect asupra altora.Tocmai din acest motiv incerc sa ma informez cat mai exact si sa inteleg cat mai bine pentru a obtine o concluzie corecta.

Parintii Bisericii,de exemplu,este un subiect de care sunt extrem de interesat,din mai multe motive.Din perspectiva topicului va las si eu ceea ce a spus Grigore din Nazianz despre ceea ce urmeaza dupa moarte si mai ales a explicat ce anume ii anima pe crestini sa astepte cu incredere acel moment(citate din ,,Cuvantari").Opinia sa este,nu cred ca exagerez,geniala,a reusit sa rezume toata esenta trairii crestine.Citita cu atentie te face sa intelegi toata paradigma necesara intelegerii unui aspect fundamental:spre ce se indreapta un crestin cand se gandeste la rolul sau pe acesta lume si la ce va urma dupa moarte.As structura pe doua perspective:

I).Intrucat sufletului este insetat de nemurire in cautarea Celui de Sus

,,Acord incredere discursurilor inteleptilor,care sustin ca orice suflet frumos si drag lui Dumnezeu,odata ce a fost dezlegat de trupul de care a fost legat si s-a indepartat de acesta lume ajungand imediat sa se bucure de perceperea si contemplarea frumosului care il asteapta-intrucat a fost purificat acel element care il umbrea sau indepartat,sau s-a petrecut ceea ce trebuia spus-eu cred deci, ca incearca o minunata placere si se inveseleste si voios purcede la intalnirea cu Domnul sau,ca si cum ar fugi dintr-o temnita grea,adica acesta viata paminteasca,si si-ar fi lepadat lanturile care il legau,de care era tinuta aripa mintii,si cum o facuse deja in inchipuire,se bucura de fericirea care i-a fost pregatita"

II).Mintea va cauta in interior, spre imaginea pusa de Cel de Sus in noi

,,Inchizand ochii in fata senzatiilor,parasind carnea si lumea,stand intors catre tine insuti,fara a atinge nimic din lucrurile omenesti daca nu este absolut necesar,vorbind cu tine insuti si cu Dumnezeu,sa traiesti mai presus de lucrurile care se vad si sa porti mereu pure in ele insesi imaginile lui Dumnezeu,neatinse de impresiile din acesta lume si de erori,fiind cu adevarat o oglinda imaculata a lui Dumnezeu si a realitatilor divine, si astfel mereu devenind,reunind fara oprire lumina cu lumina si asumand-o pe ceea mai stralucitoare cu ceea mai estompata,bucurandu-te deja prin speranta de binele eternitatii viitoare si traind printre ingeri".

As fi dorit sa fac o paralela(nu prea ma simt bine) intre exceptionala patrundere in cunoastere a lui Grigore din Nazianz si o schema a intelegerii prezenta la Evagrie Ponticul,un geniu neinteles in opiniea mea,care a fost hirotonit arhidiacon chiar de catre Grigore de Nazianz. Ulterior,conform ortodoxwiki,a fost condamnat la Sinodul de la Constantinopole din 553,alaturi de origenisti insa influenta sa a fost considerabila,la fel ca si in cazul lui Origen.Ramine pe alta data.

Va salut cu respect.Sper ca macar cu acest post sa-mi fi adus si eu un aport constructiv la topic.

[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

[i]As fi dorit sa fac o paralela(nu prea ma simt bine.

A get well gift
Rugaciune pt. cei bolnavi

Atotputernice Doamne Iisuse Hristoase, Tamaduitor al sufletelor si trupurilor, care cobori si iarasi inalti, care pedepsesti si vindeci din nou, ai mila de robul Tau acesta ce este bolnav . Intinde-Ti bratul Tau tamaduitor, si vindeca-l pe el si ridica-l din patul de suferinta.
Goneste duhul de slabiciune din el si departeaza de la el durerea, ranile, febra si slabiciunile. Daca are pacate si greseli, iarta-i-le, din dragostea Ta pentru oameni. Dumnezeule ai mila de ceea ce a zidit mana Ta, intru Iisus Hristos, impreuna cu care esti binecuvantat si cu bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si in vecii vecilor. Amin.

Si dupa ce o sa te simti bine, ai aici pregatita rugaciunea de multumire pt. insanatosire:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ire-79961.html

[Seraphim7]

În prealabil postat de Scotsman

Sunt si aspecte din ortodoxism care ma fascineaza sau cu care sunt de acord.Ortodoxismul nu depinde de parerea cuiva despre el ci depinde de Adevarul pe care il contine.Adevarul fiind etern si indestructibil,asa va fi si credinta care il contine.Pina acum proba timpului este in favoarea ortodoxismului si ar mai fi si alte aspecte care pledeaza in favoarea sa.Aspectele pe care nu le inteleg,le inteleg diferit sau nu sunt de acord sunt mai mult problema mea personala,fara nici un efect asupra altora.Tocmai din acest motiv incerc sa ma informez cat mai exact si sa inteleg cat mai bine pentru a obtine o concluzie corecta.

Parintii Bisericii,de exemplu,este un subiect de care sunt extrem de interesat,din mai multe motive.Din perspectiva topicului va las si eu ceea ce a spus Grigore din Nazianz despre ceea ce urmeaza dupa moarte si mai ales a explicat ce anume ii anima pe crestini sa astepte cu incredere acel moment(citate din ,,Cuvantari").Opinia sa este,nu cred ca exagerez,geniala,a reusit sa rezume toata esenta trairii crestine.Citita cu atentie te face sa intelegi toata paradigma necesara intelegerii unui aspect fundamental:spre ce se indreapta un crestin cand se gandeste la rolul sau pe acesta lume si la ce va urma dupa moarte.As structura pe doua perspective:

I).Intrucat sufletului este insetat de nemurire in cautarea Celui de Sus

,,Acord incredere discursurilor inteleptilor,care sustin ca orice suflet frumos si drag lui Dumnezeu,odata ce a fost dezlegat de trupul de care a fost legat si s-a indepartat de acesta lume ajungand imediat sa se bucure de perceperea si contemplarea frumosului care il asteapta-intrucat a fost purificat acel element care il umbrea sau indepartat,sau s-a petrecut ceea ce trebuia spus-eu cred deci, ca incearca o minunata placere si se inveseleste si voios purcede la intalnirea cu Domnul sau,ca si cum ar fugi dintr-o temnita grea,adica acesta viata paminteasca,si si-ar fi lepadat lanturile care il legau,de care era tinuta aripa mintii,si cum o facuse deja in inchipuire,se bucura de fericirea care i-a fost pregatita"

II).Mintea va cauta in interior, spre imaginea pusa de Cel de Sus in noi

,,Inchizand ochii in fata senzatiilor,parasind carnea si lumea,stand intors catre tine insuti,fara a atinge nimic din lucrurile omenesti daca nu este absolut necesar,vorbind cu tine insuti si cu Dumnezeu,sa traiesti mai presus de lucrurile care se vad si sa porti mereu pure in ele insesi imaginile lui Dumnezeu,neatinse de impresiile din acesta lume si de erori,fiind cu adevarat o oglinda imaculata a lui Dumnezeu si a realitatilor divine, si astfel mereu devenind,reunind fara oprire lumina cu lumina si asumand-o pe ceea mai stralucitoare cu ceea mai estompata,bucurandu-te deja prin speranta de binele eternitatii viitoare si traind printre ingeri".

As fi dorit sa fac o paralela(nu prea ma simt bine) intre exceptionala patrundere in cunoastere a lui Grigore din Nazianz si o schema a intelegerii prezenta la Evagrie Ponticul,un geniu neinteles in opiniea mea,care a fost hirotonit arhidiacon chiar de catre Grigore de Nazianz. Ulterior,conform ortodoxwiki,a fost condamnat la Sinodul de la Constantinopole din 553,alaturi de origenisti insa influenta sa a fost considerabila,la fel ca si in cazul lui Origen.Ramine pe alta data.

Va salut cu respect.Sper ca macar cu acest post sa-mi fi adus si eu un aport constructiv la topic.

D-le Scotsman,ati ales ca exemplu unii dintr-e cei mai profunzi parintii ai Bisericii,care necesita o adanca aplecare asupra operei lor spre a fi total intelesi.Dar inca odata va multumim pt aportul adus.As indraznii sa spun ca sunteti, cred converit la Adevar,urmeaza doar sau ar urma doar actul formal.Insa credinta si religia sunt totusi doua lucruri diferite.