Ilogica

[Pantsless]

În prealabil postat de I.Calin

Dumneata ai stabilit? Să presupun că ai măcar o scriere publicată în filosofie?

Filosofie? Nu, ai nevoie de logica, nu de o lucrare publicata din cadrul filosofiei. Filosofia e prin excelenta subiectiva.
Si daca tot vorbim de titluri, sunt student la facultatea de informatica, an terminal; da, in informatica e nevoie de logica, d-aia studiezi chiar logica in cadrul facultatii. Oricum nu asta e important aici.

Deci da, eu am stabilit. Dar nu sunt singur, oricine care e impartial si are o gandire corecta iti spune acelasi lucru (nu sunt singurul, deci). Eu, ca si altcineva care scria pe aici, imi doresc sa existe un Dumnezeu. DIN PACATE, nu cred ca dumnezeul acela arata asa cum crezi tu. Eu sunt impartial si obiectiv. Tu esti subiectiv.

Ma repet, nu e nicio problema (am citat si intr-un post anterior):

În prealabil postat de Pascal

1. Dacă crezi în Dumnezeu şi el există, te duci în Rai.
2. Dacă crezi în Dumnezeu, dar el nu există, nu pierzi nimic.
3. Dacă nu crezi în Dumnezeu, dar el există, te duci în Iad.
4. Dacă nu crezi în Dumnezeu şi chiar nu există, într-adevăr ai avut dreptate, dar eşti tot în situaţia celui care a crezut.
În concluzie: mai bine crezi şi rişti să câştigi totul decât să nu crezi şi să rişti să pierzi totul.

În prealabil postat de rearbottoms

1. Gresit, nu e suficient sa crezi.
2. Gresit, trebuie sa suferi toata viata si sa-ti ingradesti existenta prin tot felul de reguli inutile si unele chiar macabre/sinistre. Si cum premiza punctului 2 este ca Dumnezeu nu exista, inseamna ca ti-ai irosit singura ta viata facand pe placul Lui, care - supriza - nici nu exista; asta in loc sa traiesti asa cum ai fi vrut.
3. Corect.
4. Gresit. Tu ti-ai trait viata, ei nu. Tu ai fost un om care ai trait dupa cum ti-a placut. Inainte sa mori te uiti in urma si nu vezi decat realizari si impliniri si esti impacat cu sine. Poate chiar ai si contribuit cu ceva in lumea asta, nu doar te-ai rugat si-ai asteptat sa primesti rasplata.


SI IN PLUS, nu poti pur si simplu: sa crezi. Poti sa te minti pe tine insuti, dar nu poti "SA CREZI" - si cum pe dumnezeu nu-l poti minti..

Si ca sa nu repet ce-a zis tipul asta, arunca o privire aici: >click me<

Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca toata tehnica asta e doar un mod de a pacali divinitatea: "Mintea-mi zice ca nu exista. Dar daca, prin absurd, exista? A, pai atunci hai ca fac o smecherie, o sa cred ca exista asa pentru orice eventualitate". Adica ce, il fraieresc pe Dumnezeu? Cred din interes? Mai sa fie..

Si chiar si presupunand ca e adevarat tot ce spune, zice: sa crezi in Dumnezeu: in care Dumnezeu? Pe care-l alegi? Care Biserica are legile potrivite? Cum logica nu se aplica, nu prea am cum alege. El probabil ca a plecat de la ipoteza existentei unui dumnezeu catolic, o chestie total arbitrara, putea fi oricare altul.

Prin alte cuvinte nu mai fiti asa mandri de Pascal asta, cum ca era mare crestin, asta nu e gandire de om crestin. Si oricum din ce-a scris tragi concluzia ca pentru el a crede in dumnezeu nu implica si alte sacrificii generate de respectarea unor reguli dure ale Bisericii (ceea ce din punctul meu de vedere e o chestie cat-de-cat logica - dar din punctul vostru de vedere e o blasfemie)

Spune-mi unde gresesc, sunt deschis la sugestii. Nu veni cu citate. Defapt, nu vad cu ce ai putea veni, nu prea exista o alternativa logica la ce am scris.