Expresii neadevarate

[delia31]

În prealabil postat de Melissa

Cand are loc Pastele Cailor?

Pastele Cailor este sarbatorit in ziua de Inaltarea la Cer a Mantuitorului, adica in joia din saptamana a sasea de dupa Pasti. Spre deosebire de alte sarbatori, Pastele Cailor nu are o data fixa, aceasta fiind influentata de data serbarii Pastilor. Probabil ca si din aceasta cauza a luat fiinta vorba "la Pastele Cailor", insemnand o data nestiuta inca, fara o zi exacta in calendar.
http://www.crestinortodox.ro/datini-...sul-91072.html

Din pacate, eroarea persista la romanii dispusi sa creada orice legenda suspecta.
NU EXISTA PASTILE CAILOR!
Exista doar vorba, expresia gresita atasata unei sarbatori sau festival sau targ, talcioc, balci, zi-i cum vrei, careia i s-a dat FRAUDULOS numele PASTI.
Din combinatii de genul asta, se nasc eresurile si superstitiile care nu aduc decat deservicii Ortodoxiei. Traditia populara romaneasca nu-i totuna cu Sf. Traditie care e universala.

cuvantul PASTI inseamna trecerea ontologica de la moarte la INVIERE, pe care Hristos a facut-o pentru oameni, nu pt. cai. IMHO.

[costel]

"Cine-i are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-si doreasca". Cum poti spune cuiva ca e bine sa nu aiba copii? Stiu ca sunt si cazuri de suferinte aduse de copii parintilor, dar de la cateva cazuri, sa ajungi sa faci o zicala cu larga circulatie, e semn de boala.

[costel]

"Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". Acest proverb suna a predestinatie - indiferent ce faci, faci in virtutea a ceea ce a hotarat Dumnezeu.

[costel]

Dupa o betie se spune ca e indicat ca a doua zi sa bei o bere, pe baza proverbului "cui pe cui se scoate". Eu nu cred ca te poti trezi mai usor din betia in care ai cazut printr-o bere. Cred mai degraba ca ajungi sa cazi iar in ea.

[Dumitru73]

În prealabil postat de costel

Dupa o betie se spune ca e indicat ca a doua zi sa bei o bere, pe baza proverbului "cui pe cui se scoate". Eu nu cred ca te poti trezi mai usor din betia in care ai cazut printr-o bere. Cred mai degraba ca ajungi sa cazi iar in ea.

e mit, desi multi jura ca este adevarat.

[laurastifter]

"Toma necredinciosul" - Prin această sintagmă, practic, mai mult sau mai puţin conştient, îl acuzăm pe unul dintre Sfinţii Apostoli (Sf. Ap. Toma) de necredinţă. Sf. Toma care, înainte de Răstignirea Domnului, era pregătit sufleteşte să-şi dea viaţa pentru El (vezi relatarea despre învierea lui Lazăr - Ioan11), este acuzat de necredinţă, prin această expresie populară, deşi Mântuitorul Hristos nu l-a numit "necredincios", ci doar l-a sfătuit să nu fie astfel ("...nu fii necredincios, ci credincios"). Probabil că apelativul nedrept "necredinciosul" atribuit lui Toma îşi are originea în atitudinea dubitativă a Apostolului, manifestată imediat după Învierea lui Hristos (Ioan20). Totuşi, această atitudine este foarte similară cu a celorlalţi ucenici ai lui Hristos (cf. Mt28, Mc 16, Lc 24) care, auzind de la femeile mironosiţe vestea Învierii Învăţătorului lor, au ezitat să creadă... pentru că moartea groaznică de pe Golgota făcea neverosimilă posibilitatea Învierii (interesante sunt reflecţiile părintelui Steinhardt în acest sens). De ce s-au îndoit toţi Apostolii de adevărul Învierii? Pentru că, după ce au fost martorii chinurilor fizice concrete ale Mântuitorului - chinuri pe care noi cu greu ni le-am putea imagina, nefiind contemporani cu acele evenimente esenţiale din istoria mântuirii noastre -, după ce au văzut că Învăţătorul lor, Făcătorul de minuni, S-a lăsat ucis de către păgânii romani, nu mai puteau crede că tocmai prin această moarte, prin această "înfrângere" aparent definitivă, omenirea va dobândi viaţa veşnică.
Hristos este Dumnezeu! Ştiind aceasta, n-avem niciun motiv de a pune la îndoială Învierea Sa.
Dar în vremea aceea, nici chiar Sfinţii Apostoli n-au putut înţelege în totalitate acest adevăr... pentru că, în acea perioadă, în mentalitatea iudaică, ideea Întrupării lui Dumnezeu ar fi fost de neconceput, iar Mesia Cel aşteptat de iudei era înţeles (contrar spiritului Profeţilor din Legea Veche) ca un conducător politic, salvator al poporului ales aflat sub jugul Imperiului Roman. De aceea, Toma L-a mărturisit pe Hristos ca Domnul Dumnezeul său doar după ce s-a convins de miracolul aparent neverosimil al Învierii.
Spre deosebire de ceilalţi Sfinţi Apostoli, care s-au îndoit de realitatea Învierii fizice a lui Hristos chiar şi după ce I-au văzut urmele rănilor în mâini (Lc 24, Toma a crezut în momentul în care L-a văzut pe Domnul înviat, căci Evanghelistul nu menţionează dacă a mai fost necesară pentru Toma atingerea lui Hristos. În imnografia Bisericească (mai exact, într-o creaţie a Sf. Roman Melodul) se arată că Toma a atins cu mâna sa mâinile şi coasta Mântuitorului Hristos, dar oricum... a fost mai receptiv decât ceilalţi, care au persistat în îndoială, până când Domnul a mâncat în faţa lor "peşte şi un fagure de miere", pentru a le arăta realitatea Învierii Sale fizice. Deşi timp de opt zile a trăit un intens conflict interior "între credinţă şi tăgadă" (cum ar zice Arghezi), Apostolul "necredincios" (de fapt, căutător) nu a abandonat, nu i-a părăsit pe ceilalţi ucenici, ci a rămas acolo... hotărât, probabil, să-şi rişte viaţa pentru Învăţătorul său, chiar dacă Acesta n-ar fi înviat cu adevărat, ci ar fi fost doar o victimă a invidiei fariseilor. Toma i-a rămas fidel lui Hristos, chiar şi-n clipele în care se îndoia de adevărul dumnezeirii Sale. De aceea, poate, unul dintre Sfinţii Părinţi, meditând la pericopa evanghelică citită în a doua duminică de după Paşti, exclamă, plin de admiraţie: "Credincioasă necredinţa ta, Toma". Toma rămâne un credincios autentic şi devotat al lui Hristos, un misionar consecvent credinţei până la mucenicie, un "îndoielnic care ne face credincioşi" şi care ne transmite, prin cuvintele sale înflăcărate şi sincere, un îndemn puternic spre devotament şi asumare totală, definitivă şi necondiţionată a identităţii de creştini: "Să mergem şi noi şi să murim cu El".

Laura Stifter

[WhiteChakra]

"Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place" in contextul in care admiri o femeie folosind un limbaj neortodox ("ce buna esti", "ce te-as..." etc, protagonistul motivandu-si atitudinea in final folosind aceasta expresie). Mai sunt cazuri. :))

[Anna]

În prealabil postat de costel

Dupa o betie se spune ca e indicat ca a doua zi sa bei o bere, pe baza proverbului "cui pe cui se scoate". Eu nu cred ca te poti trezi mai usor din betia in care ai cazut printr-o bere. Cred mai degraba ca ajungi sa cazi iar in ea.

Eu nu am auzit sa se foloseasca asta la betie :))
Eu o inteleg ca o teorie, cum ca uneori rezolvarea unei probleme este a face exact ceea ce a cauzat-o. De exemplu, eu am auzit-o in legatura cu febra musculara. Febra musculara trece mult mai repede daca a doua zi iti folosesti din nou muschii, desi ti-ar veni sa crezi ca trece prin odihna. Deci daca efortul fizic cauzeaza febra musculara, aceasta trece tot prin efort fizic...deci cui pe cui se scoate :))
De asemena am mai auzit-o in legatura cu suferinta din dragoste, daca suferi ca nu poti fi cu cineva, dragostea pentru altcineva (cu care poti fi) te poate face sa uiti de primul.

[maria32]

În prealabil postat de Anna

Eu nu am auzit sa se foloseasca asta la betie :))
Eu o inteleg ca o teorie, cum ca uneori rezolvarea unei probleme este a face exact ceea ce a cauzat-o. De exemplu, eu am auzit-o in legatura cu febra musculara. Febra musculara trece mult mai repede daca a doua zi iti folosesti din nou muschii, desi ti-ar veni sa crezi ca trece prin odihna. Deci daca efortul fizic cauzeaza febra musculara, aceasta trece tot prin efort fizic...deci cui pe cui se scoate :))
De asemena am mai auzit-o in legatura cu suferinta din dragoste, daca suferi ca nu poti fi cu cineva, dragostea pentru altcineva (cu care poti fi) te poate face sa uiti de primul.

o ba daaa! se foloseste si multi chiar aplica teoria fix asa, cu inca o bere a doua zi.