![]() |
![]() |
|
#101
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
#102
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, Nu vă învârtoșați inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, Unde M-au ispitit părinții voștri, M-au încercat, și au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta și am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima și căile Mele nu le-au cunoscut, Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!". Luați seama, fraților, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinței, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre voi să nu se învârtoșeze cu înșelăciunea păcatului; Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El, De vreme ce se zice: Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre, ca la răzvrătire. Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise? Și împotriva cui a ținut mâine timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Și cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinței lor" Spune-mi si mie te rog, are rost sa te rogi pentru acei oameni care au murit in pustie pentru ca sa li se ierte pacatele? |
#103
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
4. Căci undeva, despre ziua a șaptea, a zis astfel: "Și S-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile Sale". 5. Și în același loc, zice iarăși: "Nu vor intra întru odihna Mea!". 7. Dumnezeu hotărăște din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre". 8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. 9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. Firesc, tocmai evreilor trebuia Pavel sa le precizeze mai clar despre shimbarea zilei de odihna pentru ca ei tineau Simbata. Fragmentul dumneavostra completat cu versetele urmatoare arata ca Duminica e ziua de odihna, nu ca nu trebuie sa nu ne rugam pentru morti. Din contra: "Nu va invirtosati inimile voastre", spune apostolul Pavel, deci tocmai asta facem noi, rugindu-ne pentru morti: nu ne invirtosam inimile la suferinta celor decedati. Citat:
Sa afirmati ca nu are rost sa te rogi pentru o persoana, indiferent ca e decedata sau nu, inseamna sa contraziceti Biblia care spune ca DUmnezeu e Iubire. Last edited by nutucutu; 21.01.2011 at 09:18:01. |
#104
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Ti se pare ca evreii care au murit in pustie au murit din cauza ca nu s-au rugat pentru morti sau au murit pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu? Pasajul din evrei e f clar, au murit pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu nu pentru ca nu s-au rugat pentru morti. Si daca citesti Iesirea ai sa vezi clar pentru ce au murit acei evrei in pustie(rebeliune, vitelul de aur etc). Citat:
Daca Dumnezeu s-a jurat ca acei evrei nu vor intra in odihna Lui degeaba te rogi tu ca sa li se ierte pacatele. Eu nu am afirmat sa nu te rogi pentru vii, nu imi pune in carca cuvinte care nu le-am spus. |
#105
|
|||
|
|||
![]() Citat:
(2Macabei12,43- 46). 43. Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților! 44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți. 45. Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. 46. Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat. Citat:
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. Citat:
Ipoteze: 1.rugindu-ma pentru morti Il iubesc pe aproapele meu? Da. 2. RUgaciunea pentru morti contravine poruncilor lui Dumnezeu? Nu 3. Avem credinta ca fiinta noastra e formata din trup, suflet si duh, asa cum spune apostolul Pavel? Da. 4. La moarte trupul ramine fara viata iar sufletul merge in rai sau iad? Da. Concluzie: daca ne iubim aproapele sa ne rugam pentru el, indiferent ca e viu sau mort. Last edited by nutucutu; 21.01.2011 at 15:37:35. |
#106
|
|||
|
|||
![]() PUTEREA CELOR 40 DE LITURGHII ȘI PARASTASE Din învătăturile părintelui Cleopa Înainte vreme, când încă nu se știa puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposați câte 20, alții câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Si cum a fost? Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâția i-a botezat și i-a și cununat și pe alții i-a și înmormântat; îl știau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, și tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el. Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrânețe reumatismul își arată puterea, pe măsură ce slăbește omul tot mai tare. Și i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli. Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă. Și preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că așa-i datoria preotului și a călugărului și a creștinului când călătorește, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea în grădină. Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând și văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tânărul acesta cu preotul la baie și arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el știa rugăciuni multe pe de rost. Când ieșea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una. Ștergea picioarele preotului, îl încălța, îi dădea haina și-l petrecea plângând. Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: "Tinere, de ce plângi?" Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea și n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieșea de undeva din livadă, că era livadă deasă cu pomi, plângând tare, și mergea cu el la baie și îl ajuta până ieșea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea. Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus niște prescuri și o sticlă de vin curat într-un șervet frumos și a zis: "Eu am să-i dau prescurile acestea și o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta". Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, și când să iasă pe poartă, preotul zice: - Ia legătura asta cu prescuri și o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu. Atunci a vorbit tânărul acela: - Oh, părinte, oh! Dacă ai ști cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai și amar de mine! Si atunci s-a speriat preotul: - Dar cine ești tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta și tare mult m-ai ajutat? - Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinția ta în grădina asta și în baia asta toată viața, mare bine mi-ai face mie! - Dar de ce? - Că numai sfinția ta când vii în grădina asta și cât stai în baie zici rugăciuni, și numai atât pot sta și eu în grădina asta a mea. Bătrânul când făcea baie se ruga și zicea: "Doamne, pomenește și iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta", fiindcă era gratuită și avea toate cele de nevoie. - Dar unde ești tu? - Eu sunt în iad! - Dar cine ești tu? - Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea și baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea și am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele și m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Si iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Si când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta și te rogi, îngerul Domnului vine si mă scoate din foc. Si toți care stau în baie, numai răutăți fac, si nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata și când stai în baie și când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului și mă ia din foc, "cât va sta preotul în baie și în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se folosește și preotul, tu să stai în grădina ta". De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârșitul vieții, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpește îngerul Domnului si mă duce înapoi la munci. Și s-a speriat preotul. Și a întrebat: - Cum te cheamă, frate? - Ioan mă cheamă. - Da? Frate Ioane, și cum pot eu să te ajut? - O, părinte, mare putere au preoții de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoții din iad. - Dar cu ce? - Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ție așa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca și bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile și vinul și să faci pentru mine, părinte sfmte, 40 de Liturghii să mă scoți din foc, că dacă mă ajuți, mare plată ai să ai în ziua judecății, în ziua cea mare. Și cum a zis așa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au țiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină și a început a plânge: "Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine și să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus. Atunci preotul a venit acasă plângând. Și l-a văzut ginerele și fiică-sa, și l-a întrebat: - Ce ai, tată, că ești mâhnit? Știi, omul se cunoaște. - Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârșitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie. - Cine? - Eu. - N-ai să poți, tată! Vezi, mata de-abia te duci. - Cum va vrea Dumnezeu. - El a vrut să slujească; să se ostenească el. Și atunci s-a minunat. - Dacă ai să poți, tată! Am să te mai ajut și eu. Dar dacă poți mata, noi te lăsăm să faci. - Dar nu așa cum slujiți voi, numai duminica și în sărbători, eu fac ca la mănăstiri. Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela și ce-a văzut în grădină. Și s-a apucat preotul, s-a. pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturisește. Si s-au minunat oamenii în satul acela: "Ați auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă". Si trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul și cântărețul. Oamenii, când auzeau, ziceau: "Hai, măi, că slujește preotul bătrân! Asta-i o minune mare!" Dar se minunau toți cât de ușor făcea slujba. Toată rânduiala, și în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtășea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt și pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împărtășește în fiecare zi, când slujește. Și se minunau toți: "Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeți cum slujește, cum cădește și la urmă ține predică si face panahidă si toate". Si oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Așa se slujea înainte în sat. Mergeau și ei la biserică. Si atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Si s-a dus în camera lui: "Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtășit cu Sfintele Taine". Și preotul bătrân cum era încălțat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească. Și nici n-a adormit bine și vede un râu mare de foc, de n-avea margine lățimea lui. O mare de flăcări. Și auzea fel de fel de vaiete și țipete și scrâșniri din dinți și răcnete de disperare și vedea cum ard oamenii și cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, și cât de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieșit din flăcări. Și a început a striga, bătând din palme: "Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din grădină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieșit din foc". El făcuse jumătate din slujbe. "Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte și mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecății!" Si preotul s-a trezit si n-a mai văzut râul de foc, și s-a speriat. S-a sculat, și mai tare s-a îmbărbătat. "Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii", a zis bătrânul. A întinerit. Nici nu simțea că-i bătrân. "Ia uite, domnule, ce putere la el!" *
|
#107
|
|||
|
|||
![]()
continuare
Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Si a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Și se minunau oamenii: "Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 si atâția de ani face zi de zi!" - cum a făcut starețu1 meu Liturghii aici până la 82 de ani. Starețul care m-a călugărit pe mine, Ioanichie. Aici se vede și credința! Credința îl întărește pe om. Și a făcut încă 20 de liturghii. Si când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu sfântul pocrovăț în mână și cu sfânta linguriță ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtășit credincioșii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene în mii și mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică. Și preotul a strigat: - Măi, Vasile, ia vino repede încoace! Când a intrat paracliserul și a văzut vulturul așa de frumos, grozav s-a minunat. A căzut cu fața la pământ și a zis: - Vai, părinte, de unde-i pasărea asta așa de frumoasă? N-am mai văzut o așa pasăre! Si atunci vulturul a început a vorbi: - Părinte sfinte, eu sunt Ioan. Iată cu Sfintele și dumnezeieștile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si mă duc la raiul desfătării. Și să-ți dea ție Dumnezeu plată în ziua cea mare a judecății, că ai scos un suflet din muncile iadului. Să știi aceasta, că prin mâinile preoților și prin Sfânta Liturghie multe mii și mii de suflete în fiecare zi ies din iad, cum am ieșit și eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum înainte să nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii. Și zicând aceasta, nu l-a mai văzut. Si apoi preotul le-a spus: - Iată azi am terminat 40 de Liturghii. De acum să vă spun taina de ce am slujit. Și le-a spus la ai lui si au scris, că avem în prolog scris. "Scrieți istoria asta, că am văzut-o cu ochii și am auzit-o cu urechile. Iată cum s-a întâmplat cu mine ... ". Le-a spus de când mergea la baie. Si n-a mai făcut preotul baie la picioare pe urmă, l-a întărit Sfântul Duh. Si a mai trăit preotul trei ani de zile și după trei ani s-a dus la Domnul. Și s-a făcut întâmplarea aceasta în Constantinopol, pe timpul împăratului grecesc Heraclie, împărat foarte credincios, acela ce a scos Sfânta Cruce de la Ierusalim, care a fost robită de perși. Și v-am spus aceasta ca să cunoașteți puterea celor 40 de Liturghii. |
#108
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
![]() Citat:
Apropo, voi credeți în judecata particulară? Dacă nu, se înțelege, nu trebuie să mai dați explicații. Dacă da, de ce ar mai fi două judecăți, dacă oricum Domnul va da aceeași sentință. |
#109
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() ![]() |
#110
|
|||
|
|||
![]()
OK, stau și aștept... Nu pot fi acuzat că n-am răbdare... de doi ani tot aștept acele texte... poate peste încă doi ani le veți găsi. Dacă nu voi muri între timp.
Citat:
În Noul Testament există trei termeni diferiți pentru cuvântul "judecată" (nu intru în amănunte) corespunzând celor trei faze diferite ale judecății: judecata de instrucție/cercetare/preadventă (cea de dinainte de venirea Domnului), judecata finală a celor morți nepocăiți și executarea pedepsei/focul final pentru aceștia. Cum e și normal, fiecare înviere este precedată de o judecată. O logică elementară spune că învierea celor drepți (prima înviere, ce are loc la venirea Domnului) nu poate avea loc înainte de moartea lor. La fel cum moartea nu poate însemna viață. Doar în filosofia păgână (infiltrată din nefericire în creștinismul timpuriu) cei doi termeni sunt compatibili. Last edited by tricesimusquintus; 22.01.2011 at 08:57:15. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Grija sotului fata de sotie ! | windorin | Nunta | 48 | 08.12.2012 01:38:38 |
Grija pentru mantuire | nico.dia | Intrebari utilizatori | 4 | 23.05.2010 19:26:41 |
Grija lui Dumnezeu pentru noi | giovaninnaa | Generalitati | 15 | 09.10.2009 08:47:49 |
425 de morti de holera | podolski_2 | Umanitare | 5 | 05.12.2008 00:04:45 |
|