duminica prima zi din saptamana ?

În prealabil postat de AdrianAamz

Nu prea ati sarit in apararea Sfintei Treimi. Colegul dvs. Scotsman e in impas... a ajuns sa faca referinta la un anume Harnack, care a negat si autenticitatea unei parti din Biblie, si realitatea invierii lui Hristos... pai, de ce sa nu facem referinta si la opiniile lui Mahomed despre crestinism ??

O sa stam odata de vorba mai pe larg despre cum s-a format dogma in cadrul Bisericii.Numai sa gasesc si eu timp suficient.Si cu opiniile lui Harnack si cu altii.Idealizarea rasariteana nu este un subiect nou.Este chiar explicabila dpdv istoric,mai ales tinand cont de specificul popoarelor.Sper sa vorbim mai pe larg.Poate facem un demers precum cel al lui Abelard in ,,Sic et non".Va dau si un indiciu cu privire la o idee ce se va regasi.

Incepem cu Von Harnck(pe metoda dvs,voi consulta specialistii).Va promit ca vom discuta si de viziunea lui cu privire la Noul Testament.Este mai complexa decat o informatie de pe wikipedia.Fac o scurta introducere ca sa stie cam toata lumea la ce sa se astepte.In rest ne vom auzi(nu garantez,ideea de a ma contrazice la infinit pe un forum nu figureza in lista prioritatilor mele in viata) pe larg cand va dori Cel de Sus.Din nefericire pentru multi sunt suficient de impartial ca sa citez orice sursa.Stiti cum se spune(ca sa parafrazez doua expresii celebre):Dies irae,dies illa solvet saeclum in favilla.Fiat iustitia et pereat mundus.

,,Crestinismul dogmatic se situeaza intre crestinism ca religie a Evangheliei,ce presupune o experienta personala ce se ocupa de dispozitii si conduita si crestinismul ca religie a cultelor si sacramentelor,ceremoniei si supunerii neconditionate,pe scurt a superstitiei.Prin urmare,exista intotdeauna pericolul,ca sub forma cunosterii dogma sa inlocuiasca Credinta,sau sa o puna in legatura cu o doctrina a religiei iar nu cu Dumnezeu sau cu o experienta vie.Istoria dogmei,prin aceea ca expune origina si evolutia dogmei,ofera cele mai bune mijloace de a elibera Biserica de crestinismul dogmatic si de a grabi inevitabilul proces de emancipare inceput odata cu Augustin."(Von Harnack).

In definitiv chiar as fi tentat sa gasesc si circumstante atenunate,daca dam filmul inapoi, datorita faptului ca in sec II si III crestinismul a dus,cosmarul oricarui strateg,un razboi pe doua fronturi:Biserica se straduia sa supravietuiasca sub atacurile autoritatii Imperiului Roman dar trebuia sa lupte si pentru pastrarea puritatii doctrinare in interiorul sau.Asta pt ca cei convertiti veneau fie din mediul legalist iudaic fie din mediul intelectual al filosofiei grecesti.Multi dintre acestia veneau cu ideile lor pe care intentionau sa le pastreze daca Biserica nu reusa ,cumva,sa gaseasca o cale de instruire.Altii,probabil dintr-un fals zel si o proasta catehizare,doreau sa faca crestinismul sa para credibil claselor superioare si mai modificau de la sine putere.Amenintarea pervertirii legaliste sau filosofice a crestinismului a fost o realitate istorica.Si a avut si efecte,dupa cum puteti citi mai jos.In istorie sunt planuri care se intrepatrund desi asta poate deranja praful linistii comode.

Referitor la Von Harnck>,,Declinul de care vorbeste Von Harnack este cel al credintei crestine,cauza prezumtiva fiind transformarea suferita de crestinismul evanghelic sub influenta filosofiei grecesti,care a dus la inchistarea credintei intr-o dogma.Dogma a fost instrumentul cu care Primii Parinti au pastrat vie Evanghelia in fata interpretarilor concurente-preponderent gnostice-ale credintei.

Daca dogma a fost produsul situatiei istorice a crestinismului timpuriu,este de asemenea adevarat ca situatie crestinismului tarziu a fost modelata de prezenta dogmei.Dar indiferent ca este timpurie sau tarzie,produs sau forta modelatoare,dogma ramine ce a fost de la inceput:raul obicei de a intelectualiza,preluat de crestin de la grec,atunci cand a fugit de evreu.Transformarea credintei in dogma,adica ,,lucrarea mintii grecesti pe solul Evangheliei" a fost raspunzatoare de ceea ce s-a numit secularizarea crestinismului." (Philip Rieff)

Nota personala:Grecii,preferatii mei alaturi de ,,cadourile lor"vorba zicalei.Cand era vorba de a alege pe patriarhul Constantinopolului, Sinodul prezenta suveranului o lista de trei persoane intre care el trebuia sa aleaga.Imparatul isi rezerva dreptul, daca numele propuse nu-i conveneau, sa adauge o a patra persoana care-i convenea mai mult.In asa fel, incat imparatul era cel care-l alegea pe patriarh.De asemenea, basileul putea fie sa constranga pe ierarh sa-si depuna demisia, fie sa-l destituie.Pe vremea lui Iustinian cel Mare au fost vreo 5 patriarhi ai Constantinopolului.Anastasios I Dikoros a fost mai practic:doar 2 pe vremea lui dar Patriarhul Macedonie al II-lea a fost exilat parca.Pacatoasa asta de componenta a istoriei care nu vrea sa se lase imblanzita de traditie :)

A bon entendeur,salut!