Mania orbeste ochii sufletului

[camy_d]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Te cred si iti inteleg zbaterea....Am trecut si eu prin asemenea clipe....Plangeam si ma rugam ca daca nu merit indurare, sa ma ia la El....Apoi pt nu imi puteam pune capat zilelor ma acuzam de lasitate....Dar....(si total in alt sens decat crezusem), mi s-a intins din nou mana divina...Sigur, mai am momentele mele de deznadejde, mai rare insa de atunci , cand trec printr-o astfel de imprejurare , ma rog , ma rog si mai mult si implor....Iar...raspunsul vine mereu...Nu stiu ce necaz te framanta, daca vrei mi-l poti strecura in privat, daca nu , nu-i nimic, ne vom ruga pentru tine mai multi de pe forum si stiu sigur ca intr-un fel te vei alina...Dumnezeu sa iti deschida ochii si sa gasesti raspunsul corect! Sunt alaturi de tine ! Doamne ajuta!

Şi eu am trecut prin ceva asemănător, iar problema era de fapt, depărtarea de Dumnezeu. Dacă eşti aproape de El, necazurile nu par extrem de mari, ajungi la psihiatrie tocmai pentru că-l ţii departe pe Dumnezeu.