Plata colectiva a pacatelor?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu daca subiectul se incadreaza in aceasta categorie de discutii, dar n-am stiut unde altundeva sa-l deschid.

As vrea sa intreb de ce intotdeauna se plateste colectiv pentru pacate si greseli.
Pentru pacatul initial, facut de Adam si Eva (impreuna), platim de mii ani, cu totii, toti oamenii. De ce? Si cat timp?
Au platit si sfintii?
Dar noi mai suntem vinovati pentru acel pacat? Toate femeile si toti barbatii? Dar femeile mai mult...
Mai avem inca vina?
Dar acolo, la Judecata de Apoi suntem judecati si platim individual?
Iar la spovedanie ne ducem individual... Acolo nu mai este "turma".

Pe urma si acum in viata de zi cu zi, platim mereu la gramada, pentru greseala unuia sau altuia, desi noi nu avem vina respectiva.
Concret:
Unii au omorat oameni, au dat bombe. Acum platim noi toti si stam la controale pana la piele efectiv peste tot: aeroporturi, internet, etc. Nu mai avem nimic privat.
La serviciu daca unul a facut candva o prostie, toti trebuie sa plateasca si sa suporte niste consecinte.
Si peste tot. Suntem toti mereu in aceeasi oala. De ce?
Este adevarat ca toti suntem pacatosi si gresim, dar de ce nu platim numai pentru greseala noastra individuala, (iar unii nu platesc deloc)?

Mai întâi, trebuie să facem distincţie între păcatul originar (sinonime: moştenit, ancestral) şi păcatele personale. Numai păcatul originar se transmite, pe când păcatele personale nu se transmit. Aceasta înseamnă că, atunci când venim pe lume, avem un singur păcat: păcatul originar.

Mai apoi, trebuie să facem distincţie între consecinţele spirituale şi consecinţele temporale ale păcatelor personale. Consecinţele spirituale sunt de două feluri:
1) îmbolnăvirea sufletului, adică afectarea legăturii sale cu Dumnezeu, în cazul păcatelor veniale.
2) moartea sufletului, adică ruperea legăturii sale cu Dumnezeu, în cazul păcatelor capitale.

Aceste consecinţe sunt pur personale şi nu se transmit. Cu alte cuvinte, fiul unui păcătos poate fi un sfânt.

Consecinţele temporale sunt urmări de natură non-spirituală ale păcatelor, care trebuie reparate în timpul vieţii sau după aceea, în ceea ce catolicii numesc "purgatoriu" iar ortodocşii ar putea numi "iad din care se iese". Uneori, aceste consecinţe se pot reflecta
1) vertical, asupra descendenţilor. Cu alte cuvinte, fiul unui păcătos poate fi orb, prost sau...ghinionist.
2) orizontal, asupra acelora care, trăind în familie sau comunitate de vreun fel cu cel vinovat, nu au vină personală. Cu alte cuvinte, soţia unui păcătos poate trage multe ponoase din cauza acestui statut.