De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?

[windorin]

În prealabil postat de costel

Andrei, ne-am obisnuit sa stam de vorba cu oameni care nu prea au multe de spus.
Iar cand suntem fata in fata cu un pustnic nu stim ce sa-l intrebam. (...)
Si eu sunt de parere ca un pustinic nu ne va refuza niciodata.
Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu, cu atat ai mai multa putere de a darui.

Asa este. Tot in noi sta caderea.. nu mai stim sa traim cu adevarat.
Inima ar trebui sa ne arda la intalnirea cu un pustnic, ori la auzirea despre unul.

Noi nu avem putere nici macar sa inchidem televizorul, sa mancam mai putin gustos, sa ne imbracam mai simplu, etc.
Cat despre pustnici.. aceia nu au mai pastrat nimic pentru ei din cele ale lumii.

Cand un pustnic nu fuge de cei care'l cauta cu dragoste, se cade... sa'l cautam.

[calator prin ploaie]

PUSTNICI CU VIEŢUIRE ÎNGEREASCĂ DIN MUNŢII RARĂU ŞI GIUMALĂU - JUD. SUCEAVA

"Munţii Rarău şi Giumalău (vârful Muntelui Rarău are o înălţime de 1651m, iar vârful Muntelui Giumalăul, de I857m) au fost, din străvechi timpuri, aleşi de pustnici, pentru sihăstrie şi desăvârşire, fiind mai îndepărtaţi de lume.

PUSTNICUL N.

Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:

Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor două blocuri turn gemene din New Vork, oare, după cum spunea preşedintele Bush, au schimbat soarta lumii (în mai rău pentru creştinii ortodocşi)] într-o ţară îndepărtată. Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii... Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.

Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:

- Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
- O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.

Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină
şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.

PUSTNICUL ZOSIMA

Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor - Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 - 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.

Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
- Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
- O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
- Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
- O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.

Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.

* Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.

CONCLUZIE:

Totul pare fără scăpare dar ultima frază îngroșată mi-a dat încredere și consider că este binele din tot acest rău, din toată această pedeapsă bine-meritată. Voi reveni cu alte citate din carte, citate de întărire pentru vremurile de pe urmă pe care, cu voia Domnului, se pare că le vom prinde."

http://blog.pustniculdigital.info/articole/228/

[cocorel]

Deviem de la subiect numai ca ma iau fiorii de prevestirile astea.Pai prin toate legile si masurile cam asta urmaresc guvernantii sa iasa lumea in strada sa se omoare unii cu altii in timp ce ei raman la adapost.Ne mai servesc cate una ca aia cu vamesii -nu ca ar fi nevinovati-dara ca sa sarim unii pe altii si sa ne vindem si sufletul prin ucidere si macel ca oricum viitorul ne e amanetat de ei de mult.Mai bine ne rugam si ne intoarcem catre Biserica acum in ultimul ceas ca numai Domnul ne poate feri si apara de rau.

[Marius22]

În prealabil postat de IonelS

Crestinii ii cauta pe pustnici pt rugaciune..Acestia obtin in cateva secunde cu rugaciunea cat ne-am stradui noi cativa ani...

Imi vine in minte intamplarea din vremea Sfantului Ioan Gura de Aur, cand antiohienii au distrus statuile imperiale. Pentru a salva orasul de la pieire, Sfantul Ioan a chemat in Antiohia toti pustnicii din imprejurimi, in vederea "imblanzirii" politistilor si judecatorilor. Acestia le-au cerut trimisilor imperiali sa plece la Constantinopol si sa-i transmita imparatului ca nu avea dreptul sa ucida nici macar un singur om pentru ca nu mai putea construi altul, precum in cazul statuilor.

Putstnicii aveau sa-i uimeasca pe tortionari prin demnitatea si credinta lor, oferindu-se sa fie executati in locul antiohienilor. Ancheta a fost apoi suspendata in asteptarea deciziei imperiale. Ordinul de gratiere a orasului, a ajuns in Saptamana Patimilor. Antiohia a sarbatorit in acelasi timp Invierea Domnului si propria ei inviere din morti.

[dianagroza]

Eu nu va nimic aberant in a vorbi cu un pustnic.
Ideea este, ca atat timp cat el nu vrea sa se intalneasca cu nimeni, Dumnezeu il ajuta. Am citit ca exista foarte multi pustnici care au murit si nimeni nu stie de ei.
Totul se intampla cu voia lui Dumnezeu.

[calator prin ploaie]

"Atatia sfinti cunoscuti ...si cati inca ...nestiuti..."
In fiecare pustnic poate , se "ascunde" un sfant....

VIDEO: Mai traiesc inca pustnici in Romania?

Fiecare roman crestin (pleonasm voit!) are pustnicul sau.
Un roman, un pustnic.
Inlauntrul pustiei fiecaruia.
Daruire individuala intru pustie, fara de care eu unul nu vad cum ne intalnim la Sfanta Liturghie (afara de cazul, Doamne sa nu fie, ca ne fatarnicim in Dumnezeiescul Lacas).
O pustie, un pustnic. Lumina in lumina ...
Bagam oare de seama ca avem inlauntrul nostru pustia?
Cand merg la biserica si dau sa intru si eu, nevrednicul zevzetic, inlauntrul Tainei indrituite de Sfanta Slujba: nu inlatur, oare, macar o clipa a acestui veac smintit, pe cele lumesti "ale mele"? Nu asa ma pregatesc, oare, eu pacatosul si nevrednicul vierme? Nu imi primenesc sufletul zbarcit de rele prin inaltarea pustiei launtrice in dreptul ochilor mei miopi ca, astfel, sa ajunga pieirea mea in apropierea nadajduita a Ochilor Nepieritorului nostru Parinte? Privire duhovniceasca nadajduind eu intru Sfanta Slujire preoteasca?...
Cum altfel, frati crestini?
Pustnicul dinlauntrul fiecaruia se roaga pentru noi, pentru mine unul in parte, pentru tine aparte, pentru toti laolalta, mladite din Ram.
Cum nu bagam de seama, cata vreme avem, prin Duhul, luarea aminte, ca purtam prin Sfantul Botez inlauntrul nostru pustnicie?...
Asadar, lepadare de sine.
Zvarlim intrebari de tot soiul: mai sunt pustnici? ce mai fac ei? (de parca ma interesez de soarta lui nea Vasile omul din strada, exteriorul acela perceput si numit ca atare..., de parca pustnicul launtric ar fi petrecaret lumesc, supus oarecarei suflari a vantului arboricol, de parca nu Cuvantul Domnului ci grija mea lumeasca poarta efortul launtric al fiecarui nevoitor crestin...)
Avem pustnici!
Da, slava Domnului, avem cu totii pustnici si pustie! Dar nu calcam pe-acolo decat rareori...
Fiecare roman botezat in Hristos, cati (mai) suntem, purtam inlauntrul nostru Pustia.
De aici lacrimi de cainta, nadejde. Si urcatoare Slava lui Dumnezeu!+
Fie ca Domnul sa ne prefaca, precum odinioara pe Iov, in "prieteni ai sacalilor si ai strutilor".
Ca nu stiu cum, din asa insotire cu sacalul si strutul pustiei, iese (mirare) un om iar nu sacal si nici strut!
Nu e aceasta o prefacere minunata?... Nu-i spaima geneticii noastre?
Slava Bunului Dumnezeu in veci!
Binecuvantare, pace, bucurie intru Hristos Domnul!
P.S. Si, vorba unui prieten: "Rodeasca bataturile adanci!" Lauda Domnului!
AMIN+

[spre_rasarit]

Desigur e bine sa vezi pustinici. Intreaba-i pe dansii daca poti sa-i vizitezi sau nu. Cum poate cineva departe de ei sa stie dacat te pot primi sau nu?

Toate cartile despre marii sfinti arata cum acestia au ajutat oameni CE S-AU dus sa-i viziteze. Nu te duci sa-i vizitezi, nu te pot ajuta.

[Marius22]

În prealabil postat de ioan cezar

Fiecare roman crestin (pleonasm voit!) are pustnicul sau.
Un roman, un pustnic.
Inlauntrul pustiei fiecaruia.
Daruire individuala intru pustie, fara de care eu unul nu vad cum ne intalnim la Sfanta Liturghie (afara de cazul, Doamne sa nu fie, ca ne fatarnicim in Dumnezeiescul Lacas).
O pustie, un pustnic. Lumina in lumina ...
Bagam oare de seama ca avem inlauntrul nostru pustia?

Ioan, iti multumim pentru cuvintele sensibile si pline de adevar. Acel crestin ortodox care considera ca asceza este apanajul monahilor, pustnicilor, acela nu este crestin. Este adevarat, acestia, si mai ales Sfintii, sunt atletii Bisericii intru cele ale pustniciei. Intru ei viata pustniceasca isi dobandeste expresia desavarsita in unire cu Hristos.

Dar nici noi, cei din lume, dar nu ai lumii, nu trebuie sa uitam de "monahismul interiorizat", la care suntem chemati, dupa cum spunea Paul Evdokimov.