Dumnezeu este iubire

[andreicozia]

În prealabil postat de Marius22

Cum sa fie departe Dumnezeu, cand Hristos a primit moartea precum cei din urma oameni?

Priveste la cum gindesti!
Pai tu daca ai fi tatal acelui fiu, ca sa nu mai spun Dumnezeu, si ai avea puteri pentru a evita moartea copilului tau, ai sta pasiv deoparte cu miinile in sin si te-ai face ca ploua?

Ai suporta ca un fiu al Universului cu puteri Dumnezeiesti sa fie linsat de catre niste derbedei romani, imputiti, care il batjocoresc in timp ce ei se scarpina in nas?

Inteleg ca Dumnezeu sa-l sacrifice pe un cimp de batalii in cer, in aer, luptindu-se cu satanele, dar sa moara de mina unor OAMENI mizerabili si netrebnici?

Este clar ca Dumnezeu se afla foarte departe.

Hristos a si strigat la El si in gradina Ghetsimani, sa ia cupa asta pe care nu o merita de la El si inainte de a muri cind era pe cruce dar tot nu l-a auzit.
Deci clar este foarte departe, sau este neiubitor, daca nici macar nu s-a sinchisit sa-i raspunda.

Pentru ce acesata suferinta inutila a Fiului? Spune-mi si mie!

Cind clar nici un pacat nu s-a ridicat ci dimpotriva s-a INMULTIT MAI RAU DECIT INAINTE!
ZECI de milioane de oameni s-au sacrificat in lupta cu bestia care nu a fost redusa ci care s-a generalizat pe intreaga planeta, culminind cu al doilea razboi mondial cind satana si-a facut cel mai mult de cap.

Deci practic vorbind , nu s-a schimbat nimic, raul crescind exponential.

[Marius22]

În prealabil postat de andreicozia

Pentru ce acesata suferinta inutila a Fiului? Spune-mi si mie!

Cind clar nici un pacat nu s-a ridicat ci dimpotriva s-a INMULTIT MAI RAU DECIT INAINTE!
ZECI de milioane de oameni s-au sacrificat in lupta cu bestia care nu a fost redusa ci care s-a generalizat pe intreaga planeta, culminind cu al doilea razboi mondial cind satana si-a facut cel mai mult de cap.

Deci practic vorbind , nu s-a schimbat nimic, raul crescind exponential.

Recunosc acest risc pe care il presupune faptul de a privi numai catre realitatile istorice. Daca privim in jur, vazand atata suferinta, am putem vorbi despre "ineficienta" jertfei lui Hristos.

Dar asa priveste omul necredincios, omul care si-a pierdut credinta, sau care n-a avut-o niciodata, nu cel care de Sfintele Pasti canta "praznuim omorarea mortii". Pe omul cu credinta in Dumnezeu "il doare" istoria, dar o poate depasi numai privind catre eshaton, avand nadejdea invierii din morti si a vietii vesnice.

Dumnezeu Tatal nu a dat dovada de sadism, ci de iubire. Spune o vorba inteleapta , "atat iubesti, cat daruiesti". Dumnezeu ni l-a daruit pe Unicul Sau Fiu. Noi nu numai ca nu suntem in stare sa-i oferim Lui copiii nostri, precum Avraam, dar nu avem nici macar iubirea de a ne oferi noi insine.

Atat mai spun. Daca nu-L putem iubi pe Dumnezeu, macar sa nu luam Numele Sau in desert si sa nu hulim pe Duhul Sfant.