Despre viclenia sectantilor

[Mihailc]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Dacă nici la Cruce nu e evidentă această relaţie, ce pot să mai spun? Înseamnă că Hristos S-a jertfit pe cruce absolut gratuit! Legea care cerea moartea păcătosului nu putea fi împlinită, desăvârşită şi satisfăcută decât printr-o enormă "risipă" de dragoste divină. Dacă exista o altă posibilitate (exemplu ştergerea, anularea Legii Divine) mai era nevoie ca Hristos să vină pe pământ să moară?

. În Împărăţia lui Dumnezeu nu există atitudine de beizadea. Doar cei ce se umilesc până la statutul de "argat", vor fi recunoscuţi drept fii ai Tatălui Ceresc. Adevăraţii "sclavi" sunt cei în aparenţă fii de drept, dar care bombănesc în permanenţă vis a vis de "restricţiile" Tatălui (vezi aceeaşi pildă).

Să o luăm pe fraze. Fraza 1: Din ce-ai scris acolo se poate deduce că numai pentru evrei şi neputinţa lor de a se conforma Legii a murit Domnul pe Cruce. Pe ostrogoţi de exemplu, cum îi bagi la Lege că habar n-aveau de ea? Teoria ta e tributară doctrinei răscumpărării pentru "ofense" aduse lui Dumnezeu, inventată de Augustin şi cizelată de Anselm de Canterbury, şi care a declanşat în occident o isterie religioasă străină de Biserica primului mileniu, o teologie a morţii extrem de sadică şi legalistă. Hristos n-a murit să satisfacă setea de dreptate a unui Dumnezeu răzbunător, încetaţi odată cu aceste proiecţii antropormofiste imaginare!

Fraza 2: Hermeneutica ta, sau a grupului unde te manifeşti religios, este (nu te supăra pe mine) morală de grădiniţă! Mai citeşte odată pilda şi vezi care e finalul. Şi mai observă că metanoia fiului risipitor nu vine din autosugestie (trebuie să fiu smerit că aşa scrie în Biblie) ci e rezultatul eşecului trăit "la sânge", existenţial, şi nu la nivel conceptual, că trebuie să ne conformăm unei reţete primite "de-a gata", textual. Fiul risipitor ajunge să se confrunte cu consecinţele unei vieţi fără rost, fără direcţie, şi experienţa directă, suferinţa, îl smereşte, nu citirea Vechiului Testament. El ajunge la Tatăl convins până în străfundurile fiinţei sale de consecinţele păcatului, că "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul" în faţa părintelui său. Faptul că îi este redată demnitatea de fiu nu este o rezultatul necesar al metanoiei sale, ci e o dovadă de dragoste mai presus de fire a Tatălui.
După intrepretarea ta, urmează că fiul ar fi trebuit să-i spună tatălui "nu mersi, eu vreau să fiu argat, n-am nevoie de dragostea ta ci numai să mă scoţi din belea, să nu mai fac foamea printre străini". Cu alte cuvinte, hai la Domnul să scăpăm de pedeapsa veşnică nu ca să punem început unei relaţii de iubire incredibilă pentru mintea umană, inacceptabilă pentru moraliştii legalişti care vor tranzacţii, schimburi, nu daruri. Nici nu mă mir că propovăduirea curentelor postcreştine seamănă mai mult cu nişte agenţii de imigrări în rai, şi că de fapt toată treaba cu mântuirea e de fapt foarte capitalistă. Primeşti mântuirea dacă îndeplineşti următoarele condiţii: asta , asta şi asta (grilă standard). Dacă nu vă conformaţi, criteriile de selecţie nu sunt îndeplinite, prin urmare nu sunteţi eligibili pentru Împărăţie. Curată birocraţie UE!

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Să o luăm pe fraze. Fraza 1: Din ce-ai scris acolo se poate deduce că numai pentru evrei şi neputinţa lor de a se conforma Legii a murit Domnul pe Cruce.

De ce să deduci aşa ceva? Hristos n-a murit pentru toţi oamenii? Păcatul nu cerea moartea păcătosului (evreu sau neevreu)? Păcatul nu este fărădelege, călcarea Legii? La aceste întrebări nu poţi răspunde cu NU!

În prealabil postat de Mihailc

Pe ostrogoţi de exemplu, cum îi bagi la Lege că habar n-aveau de ea?

Ostrogoţii se încadrează în Rom.2,14-15 - Legea scrisă pe tablele inimii.

În prealabil postat de Mihailc

Teoria ta e tributară doctrinei răscumpărării pentru "ofense" aduse lui Dumnezeu, inventată de Augustin şi cizelată de Anselm de Canterbury, şi care a declanşat în occident o isterie religioasă străină de Biserica primului mileniu, o teologie a morţii extrem de sadică şi legalistă. Hristos n-a murit să satisfacă setea de dreptate a unui Dumnezeu răzbunător, încetaţi odată cu aceste proiecţii antropormofiste imaginare!

Pardon, nu "teoria" mea se încadrează aici, ci teoria Iadului etern!
De ce crezi că Hristos n-a procedat ca la Creaţie, să spună doar un cuvânt şi omul să fie mântuit? Nu avea suficientă autoritate, ori nu era suficient de Atotputernic? Nu cumva din cauză că Legea e sfântă, dreaptă şi bună (cum şi El este) şi nu Se putea dezice de Legea pe care tot El a dat-o?

În prealabil postat de Mihailc

Fraza 2: Hermeneutica ta, sau a grupului unde te manifeşti religios, este (nu te supăra pe mine) morală de grădiniţă! Mai citeşte odată pilda şi vezi care e finalul. Şi mai observă că metanoia fiului risipitor nu vine din autosugestie (trebuie să fiu smerit că aşa scrie în Biblie) ci e rezultatul eşecului trăit "la sânge", existenţial, şi nu la nivel conceptual, că trebuie să ne conformăm unei reţete primite "de-a gata", textual. Fiul risipitor ajunge să se confrunte cu consecinţele unei vieţi fără rost, fără direcţie, şi experienţa directă, suferinţa, îl smereşte, nu citirea Vechiului Testament. El ajunge la Tatăl convins până în străfundurile fiinţei sale de consecinţele păcatului, că "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul" în faţa părintelui său. Faptul că îi este redată demnitatea de fiu nu este o rezultatul necesar al metanoiei sale, ci e o dovadă de dragoste mai presus de fire a Tatălui.
După intrepretarea ta, urmează că fiul ar fi trebuit să-i spună tatălui "nu eu vreau să fiu argat, n-am nevoie de dragostea ta ci numai să mă scoţi din bubirelea, să nu mai fac foamea printre străini".

Cu toată morala mea de grădiniţă, tot greşit m-ai înţeles. Umilinţa fiului pocăit se vede din gândul nerostit de a deveni argatul familiei, iar ceea ce l-a determinat să se întoarcă a fost nu inelul şi haina de demnitar, ci iubirea tatălui care l-a urmărit de la plecare şi până la întoarcere.

În prealabil postat de Mihailc

Cu alte cuvinte, hai la Domnul să scăpăm de pedeapsa veşnică nu ca să punem început unei relaţii de iubire incredibilă pentru mintea umană, inacceptabilă pentru moraliştii legalişti care vor tranzacţii, schimburi, nu daruri. Nici nu mă mir că propovăduirea curentelor postcreştine seamănă mai mult cu nişte agenţii de imigrări în rai, şi că de fapt toată treaba cu mântuirea e de fapt foarte capitalistă. Primeşti mântuirea dacă îndeplineşti următoarele condiţii: asta , asta şi asta (grilă standard). Dacă nu vă conformaţi, criteriile de selecţie nu sunt îndeplinite, prin urmare nu sunteţi eligibili pentru Împărăţie. Curată birocraţie UE!

Ciudat mai gândesc unii oameni! Ai văzut tu la neoprotestanţi: parastase, nevoinţi, canoane, plecăciuni, pelerinaje, lumânări şi alte "grile standard" pentru dobândirea mântuirii?

[Mihailc]

De ce să deduci aşa ceva? Hristos n-a murit pentru toţi oamenii? Păcatul nu cerea moartea păcătosului (evreu sau neevreu)? Păcatul nu este fărădelege, călcarea Legii? La aceste întrebări nu poţi răspunde cu NU!

Pot să răspund nu întrucât :
1. nu e normă, nu e abatere de la normă. Romanii aveau legea lor, perşii legea lor etc. Nu toate aveau statutul pe care-l avea Legea lui Moise.
2. Hristos a murit pentru toţi oamenii, de acord, dar nu pentru că toţi oamenii n-au respectat Legea lui Moise ci ca să restaureze umanitatea ontologic, asumând condiţia păcătoasă a omului şi transfigurând-o prin Înviere, fapt care nu a avut efecte "juridice" ci a transformat radical fiinţa omului.

Ostrogoţii se încadrează în Rom.2,14-15 - Legea scrisă pe tablele inimii.

Aşadar fiecare cu legea lui!? Ostrogoţii probabil că au păcătuit fiindcă n-au adus suficiente jertfe idolilor cum cerea (sau ar fi trebuit să ceară) legea din inima lor religioasă.
Păi legea scrisă iniţial pe tablele mele inimii mele de daco-roman nu sunt aceleaşi cu ale unui evreu vetero-testamentar. Mi-e teamă că textul din care ai extras d-ta versetul nu te prea susţine în teoriile tale.

Pardon, nu "teoria" mea se încadrează aici, ci teoria Iadului etern!
De ce crezi că Hristos n-a procedat ca la Creaţie, să spună doar un cuvânt şi omul să fie mântuit? Nu avea suficientă autoritate, ori nu era suficient de Atotputernic? Nu cumva din cauză că Legea e sfântă, dreaptă şi bună (cum şi El este) şi nu Se putea dezice de Legea pe care tot El a dat-o?

Teoria ta se suprapune perfect până la un punct cu Augustin şi Anselm. Şi unde nu se suprapune, începe ideologia adventistă, şi aşa înlocuim ciuma cu holera. Partea a doua rămâne la nivel de grădiniţă: adică fabrici o teorie copilărească pe baza unor indicii vagi, dar omeneşti, prea omeneşti. Lispeşte Biserica, prin urmare fiecare teologhiseşte după capul lui, dar în afara Duhului Sfânt. Te comporţi de parcă n-ai şti că făgăduinţa i s-a dat lui Avraam nu lui Moise. Apostolul Pavel umple Noul testament cu o teologie a libertăţii în Hristos dar omis pe bază de sofisme de către ideologia adventistă care ne vrea convertiţi la şi la religia evreilor şi la Hristos. Exact ce doreau creştinii iudeizanţi primii ani ai Biserică, dorinţă respinsă de apostoli.

Cu toată morala mea de grădiniţă, tot greşit m-ai înţeles. Umilinţa fiului pocăit se vede din gândul nerostit de a deveni argatul familiei, iar ceea ce l-a determinat să se întoarcă a fost nu inelul şi haina de demnitar, ci iubirea tatălui care l-a urmărit de la plecare şi până la întoarcere.

. În Împărăţia lui Dumnezeu nu există atitudine de beizadea. Doar cei ce se umilesc până la statutul de "argat", vor fi recunoscuţi drept fii ai Tatălui Ceresc. Adevăraţii "sclavi" sunt cei în aparenţă fii de drept, dar care bombănesc în permanenţă vis a vis de "restricţiile" Tatălui

Am citat şi dintr-un post anterior ca să analizezi şi tu în ce măsură rămâi în acelaşi sistem de referinţă. Smerenia şi metanoia se întâmplă simultan, la confruntarea cu consecinţele eşecului, la care a ajuns folosindu-şi prost libertatea. E o atitudine lucidă, nu retorică, el ştie că el a încălcat Legea şi se aşteaptă la consecinţele de rigoare. Dar Domnul nu "funcţionează" după nicio lege din care îşi fabrică unii merite şi nemrite iluzorii. Şi gândul nerostit către oameni e adesea rostit către Domnul.

Ciudat mai gândesc unii oameni! Ai văzut tu la neoprotestanţi: parastase, nevoinţi, canoane, plecăciuni, pelerinaje, lumânări şi alte "grile standard" pentru dobândirea mântuirii?

Am văzut lucruri mult mai rele, decât cele pe care le vezi tu rele la alţii. Am văzut oamenii de un orgoliu nemaiîntâlnit, care se cred deja mântuiţi şi pe alţii, pierduţi. Am vazut mai multă prostie şi autoamăgire la neoprotestanţi decât oriunde altundeva.
Ce ai enumerat tu greşit ca grile standard sunt efecte secundare ale Credinţei. Niciodată n-au fost condiţie pentru nimic, cu atât mai mult pentru mântuire. Parastasele sunt expresii ale iubirii care trec dincolo de moarte. Nevoinţa e un act voluntar, nu ţi-l impune nimeni. Canoanele au apărut odată cu seria de năzbâtii teologice pe care Biserica le-a respins ca străine de Trupul său, adică de Hristos. Din care face parte şi adventismul la capatul unei agravări a rătăcirii uluitoare.
Toate enumerate de tine sunt fapte libere, nu condiţii de mântuire. De atâta timp eşti cu noi şi nu ne-ai cunoscur!?!

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Păi legea scrisă iniţial pe tablele mele inimii mele de daco-roman nu sunt aceleaşi cu ale unui evreu vetero-testamentar.

Păi vezi că teoria ta te duce pe un drum înfundat? Căci nu mai eşti un daco-roman, iudeu, ori grec... ci creştin! Declarativ cel puţin. Ai la dispoziţie şi Sfânta Scriptură, pe lângă conştiinţa pusă de Dumnezeu în fiinţa ta. Important e să nu le reprimi glasul.

În prealabil postat de Mihailc

Teoria ta se suprapune perfect până la un punct cu Augustin şi Anselm. Şi unde nu se suprapune, începe ideologia adventistă, şi aşa înlocuim ciuma cu holera. Partea a doua rămâne la nivel de grădiniţă: adică fabrici o teorie copilărească pe baza unor indicii vagi, dar omeneşti, prea omeneşti. Lispeşte Biserica, prin urmare fiecare teologhiseşte după capul lui, dar în afara Duhului Sfânt. Te comporţi de parcă n-ai şti că făgăduinţa i s-a dat lui Avraam nu lui Moise. Apostolul Pavel umple Noul testament cu o teologie a libertăţii în Hristos dar omis pe bază de sofisme de către ideologia adventistă care ne vrea convertiţi la şi la religia evreilor şi la Hristos. Exact ce doreau creştinii iudeizanţi primii ani ai Biserică, dorinţă respinsă de apostoli.

Încerci tu să o dregi, dar pe acelaşi drum înfundat ajungi... Este şi Biserica, este şi călăuzirea Duhului Sfânt, este şi făgăduinţa dată lui Avraam şi cea dată lui Adam, doar să ai ochi să le vezi (de după prejudecăţi). Şi nu cred că e cazul să-mi vorbeşti de "creştini iudaizanţi" atâta vreme cât aperi o dogmă plină de altare, tămâie, recuzită ceremonială, preoţie sacramentală, Paşte, Cincizecime, etc. etc.

În prealabil postat de Mihailc

Am văzut lucruri mult mai rele, decât cele pe care le vezi tu rele la alţii. Am văzut oamenii de un orgoliu nemaiîntâlnit, care se cred deja mântuiţi şi pe alţii, pierduţi. Am vazut mai multă prostie şi autoamăgire la neoprotestanţi decât oriunde altundeva.

Nimic nou sub soare. Aceleaşi lucruri le poţi vedea orişiunde fără deosebire, nu e cazul să ne lăudăm...
Ceea ce e mai grav, e faptul că lucrurile menţionate de mine le găseşti în dogmă, iar în oameni... (vezi mai jos)

În prealabil postat de Mihailc

Ce ai enumerat tu greşit ca grile standard sunt efecte secundare ale Credinţei.

Efecte secundare cu milioane de "victime colaterale".

[Mihailc]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Păi vezi că teoria ta te duce pe un drum înfundat? Căci nu mai eşti un daco-roman, iudeu, ori grec... ci creştin! Declarativ cel puţin. Ai la dispoziţie şi Sfânta Scriptură, pe lângă conştiinţa pusă de Dumnezeu în fiinţa ta. Important e să nu le reprimi glasul.

Încerci tu să o dregi, dar pe acelaşi drum înfundat ajungi... Este şi Biserica, este şi călăuzirea Duhului Sfânt, este şi făgăduinţa dată lui Avraam şi cea dată lui Adam, doar să ai ochi să le vezi (de după prejudecăţi). Şi nu cred că e cazul să-mi vorbeşti de "creştini iudaizanţi" atâta vreme cât aperi o dogmă plină de altare, tămâie, recuzită ceremonială, preoţie sacramentală, Paşte, Cincizecime, etc. etc.

Nimic nou sub soare. Aceleaşi lucruri le poţi vedea orişiunde fără deosebire, nu e cazul să ne lăudăm...
Ceea ce e mai grav, e faptul că lucrurile menţionate de mine le găseşti în dogmă, iar în oameni... (vezi mai jos)


Efecte secundare cu milioane de "victime colaterale".

Trices, ce am avut de spus am spus. Nu-mi fac iluzia că ai să renunţi la ideologia religioasă pe care o profesezi, alminteri ar fi o convertire teoretică, prin "contrângere logică", adică neautentică. Las la o parte tendinţa ta de dădăceală din postarea anterioară care de fapt maschează o retragere dezordonată, dar eşti prea mândru s-o recunoşti (şi nici n-aş avea nevoie s-o faci). Ca de fiecare dată, "otrăveşti fântânile" în replierea disperată de pe poziţiile ideologice dărăpănate.

Îmi spui de nişte fundături în care cică aş fi intrat. Care? Unde?
Că vreau să-o dreg... să dreg ce? Ideile strâmbe din mintea ta? Nu reuşim, se pare că sunt legiune .... ideile strâmbe. Să te fac să recunoşti că te-ai împotmolit. Nu am energie şi timp pentru asta. Şi nici locul nu e potrivit.

Ultimele propoziţii nu le-aş mai comenta. Doar te întreb: spune-mi şi mie unde găsesc dogma pelerinajului sau a lumânărilor, sau a parastasului? Dar şi unde-i dogma nevoinţelor? Sau ce înţelegi tu prin dogmă?
Sau ce înţelegi tu prin "efecte secundare"?
Cât despre "milioanele de victime colaterale", slavă Domnului că nu vor încăpea pe mâna voastră!

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Trices, ce am avut de spus am spus. Nu-mi fac iluzia că ai să renunţi la ideologia religioasă pe care o profesezi, alminteri ar fi o convertire teoretică, prin "contrângere logică", adică neautentică. Las la o parte tendinţa ta de dădăceală din postarea anterioară care de fapt maschează o retragere dezordonată, dar eşti prea mândru s-o recunoşti (şi nici n-aş avea nevoie s-o faci). Ca de fiecare dată, "otrăveşti fântânile" în replierea disperată de pe poziţiile ideologice dărăpănate.

Îmi spui de nişte fundături în care cică aş fi intrat. Care? Unde?
Că vreau să-o dreg... să dreg ce? Ideile strâmbe din mintea ta? Nu reuşim, se pare că sunt legiune .... ideile strâmbe. Să te fac să recunoşti că te-ai împotmolit. Nu am energie şi timp pentru asta. Şi nici locul nu e potrivit.

Ultimele propoziţii nu le-aş mai comenta. Doar te întreb: spune-mi şi mie unde găsesc dogma pelerinajului sau a lumânărilor, sau a parastasului? Dar şi unde-i dogma nevoinţelor? Sau ce înţelegi tu prin dogmă?
Sau ce înţelegi tu prin "efecte secundare"?

Bine frate, fie cum vrei tuCred că acest topic a fost creat doar pentru pierdere de timp.

În prealabil postat de Mihailc

Cât despre "milioanele de victime colaterale", slavă Domnului că nu vor încăpea pe mâna voastră!

Poate ar fi fost mai bine, totuşi refuz să cred că suntem mai vicleni decât diavolul...