Idolatria-cea mai mare problema a zilelor noastre...

[xanixade]

În prealabil postat de KANDIA

Este o problema dar nu cea mai mare.Chiar nu sunt o admiratoare a jocurilor pe calculator fie ele cu idoli sau fara dar nu este cea mai mare problema,chiar daca poate ajunge pentru mintile mai necoapte.Stii de ce? Pentru ca daca este condus bine copilul,oricat ar fi de crudut nu o ia pe calea inchinarii la idoli.Nici sa interzici nu este o solutie ca atunci il va tenta si mai tare....Il lasi cu masura si daca ii dai intre timp alternative si lucruri care sa-i implice mai mult gandirea ,dar sa fie atractive pentru varsta lui va renunta singur la jocuri.Cam cum a fost cu noi dupa '89 ...cine nu s-a uitat la primele telenovele de la inceputuri? Dar apoi cand ai vazut ca deja sunt toate pe-un tipar iar in viata ta au aparut alte lucruri care sa-ti puna cat de cat mintea la treaba si sa-ti dea si anumite satisfactii ca le-ai inteles parca nu mai au nici un farmec telenovelele...Ne-am lasat singuri de ele de mult timp.

Da, intr-adevar... masura duhovniceasca... :)

[KANDIA]

În prealabil postat de xanixade

Da, intr-adevar... masura duhovniceasca... :)

" Trairea duhovniceasca nu se poate masura cu metrul"

[xanixade]

În prealabil postat de KANDIA

" Trairea duhovniceasca nu se poate masura cu metrul"

Atunci cand vrem sa urcam trepte duhovnicesti, le urcam dupa masura, dupa puterea noastra sufleteasca, caci avem si noi mai multe faze, precum exista copilaria, adolescenta, maturitatea asa exista si astfel de faze, dar sufletesti.... o limita care sa fie calea de mijloc, data de preotul duhovnic.... Deci nu masori trairea duhovniceasca cu metrul ci cu bine si rau: cat de bine se face printr-o asemenea traire, cat rau se poate suferi prin ea... etc.
Dupa cum suntem inclinati catre bine sau rau, vom lua o masura ca sa incepem binele si sa ne indreptam catre Dumnezeu, ca nu te poti indrepta dintr-o data, ca se razvrateste sufletul, si poti cadea prada unor pacate mai mari decat initial...
Sau masuri, sau pasi, tot aia...

[costel]

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

[xanixade]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

nu e chiar asa, de multe ori, virtual, in indeplinirea unui rol intr-un joc oarecare idolatria ti se cere pe fata, efectiv...
in viata reala acest lucru il observi prin atitudinea comerciala si de mass-media...
Mai degraba ma refeream la faptul cum idolatria, exponentul paganismului.... prin toata splendoarea ei/lui revine la moda in viata spirituala, milenara, ca mod cultural, ca influenta a minoritatilor, etc.. in modul sau cel mai rudimentar... si nu idolatria, la figurat, ca patima...

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

Ca de obicei , le spui bine ! Doamne ajuta!

Daca in jocurile repective avatarul nu ar fi conceput sa se "inchine" unor "zei" ci lui Dumnezeu ar fi fost considerate blasfemie ? Si apropos.. poti da ceva exemple de jocuri ortodoxe ?

[Dumitru73]

În prealabil postat de cristinadaciana

Daca in jocurile repective avatarul nu ar fi conceput sa se "inchine" unor "zei" ci lui Dumnezeu ar fi fost considerate blasfemie ? Si apropos.. poti da ceva exemple de jocuri ortodoxe ?

poate din acest motiv se folosesc diferite zeitati si nu Dumnezeul crestinilor, ca sa nu se considere a fi blasfemie.
dar problema nu cred ca este asta.
ci violenta din jocuri.
nu am mai jucat de mult.
dar imi amintesc de Carmaghedon, in care primeai puncte in functie de cati pietoni calcai cu masina.
efectele vizuale erau: sangele imprastiat pe asfalt, pe parbriz, membre rupte, etc. exista pe net topuri cu cele mai violente jocuri.
ca parinti, astfel de jocuri ar trebui sa interziceti copiilor.

[xanixade]

În prealabil postat de cristinadaciana

Daca in jocurile repective avatarul nu ar fi conceput sa se "inchine" unor "zei" ci lui Dumnezeu ar fi fost considerate blasfemie ? Si apropos.. poti da ceva exemple de jocuri ortodoxe ?

Ca sa fiu sincer, habar n-am... dar nu consider a fi lucru bun...
Cat despre jocuri ortodoxe.... jocurile sunt ca muzica.... atata e diferenta dintre ele si muzica ca jocurile sunt o pierdere de vreme, in timp ce muzica bisericeasca nu.

[xanixade]

În prealabil postat de costel

Eu cred ca putem vorbi de idolatrie in momentul in care ajungem sa inversam raportul nostru cu bunurile materiale. In loc ca ele sa fie mijloace pentru sustinerea existentei, sunt transformate in scopuri ale existentei. Atat timp cat ele sunt mijloace, nu cadem in venerarea lor, dar cand devin scopuri, ajungem sa ne inchinam lor.

Asta e unul din felurile de idolatrie... de care vorbesti tu, e unul fin.
Eu vorbeam de cel mai grosolan si mai perfid, care a dus la persecutarea crestinilor in antichitate....