Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu

[Florica_severin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Selecţia de citate de mai sus nu demonstrează în nici un caz că Biblia nu ar fi cuvântul lui Dumnezeu, ci demonstrează că toţi cei care nu cred că Dumnezeu pedepseşte fărădelegea nu cred, de fapt, în Dumnezeu cel Viu, ci într-un dumnezeu - construct mental, un dumnezeu făcut de oameni după modelul "wishful thinking".

Si de ce a hotarat Dumnezeu sa ii pedepseasca doar pe aceia?
Ca doar toate popoarele pamantului (inclusiv egiptenii) erau idolatrii (politeisti).

Doar ca sa le faca loc evreilor sa aiba o tara?

Care au fost motivele hotararilor lui Dumnezeu?

[MariS_]

În prealabil postat de Florica_severin

Si de ce a hotarat Dumnezeu sa ii pedepseasca doar pe aceia?
Ca doar toate popoarele pamantului (inclusiv egiptenii) erau idolatrii (politeisti).

Doar ca sa le faca loc evreilor sa aiba o tara?

Care au fost motivele hotararilor lui Dumnezeu?

Citat:În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Selecţia de citate de mai sus nu demonstrează în nici un caz că Biblia nu ar fi cuvântul lui Dumnezeu, ci demonstrează că toţi cei care nu cred că Dumnezeu pedepseşte fărădelegea nu cred, de fapt, în Dumnezeu cel Viu, ci într-un dumnezeu - construct mental, un dumnezeu făcut de oameni după modelul "wishful thinking".

Cred ca domnul Mihnea are dreptate, Dumnezeu a dorit sa dea un exemplu de pedepsire selectiva ca nu cumva sa ne facem noi astia, iubiristi relativisti, vreun construct mental de "wishful thinking" al unui dumnezeu desavarsit. Nu conteaza ca a scris cu degetul Sau in piatra porunca "sa nu ucizi", caci, iata, poate da oricand derogare pentru "cei alesi" ca sa poata ucide nu numai barbati, ci si femei, copii si nou-nascuti in numele iubirii de Dumnezeu.
Nu conteaza nici ca Fiul Sau, Domnul Hristos, ni-L prezinta in predica de pe munte pe Tatal ca fiind desavarsit, ca avem noi grija sa-i facem portretul adevarat: manios, razbunator si "degraba varsatoriu de sange". Dar eu fiind cel mai pacatos recunosc ca acest portret nu seamana cu Dumnezeul in care cred eu. Probabil voi fi pedepsit sever si eu pentru aceasta erezie, de-a fi iubirist relativist si de-a crede intr-un Dumnezeu desavarsit, asteptandu-ma doar chinurile iadului. Dar sa stiti ca macar o bucurie o sa am acolo, ca va stiu pe voi in Rai.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Florica_severin]

În prealabil postat de MariS_

Cred ca domnul Mihnea are dreptate, Dumnezeu a dorit sa dea un exemplu de pedepsire selectiva ca nu cumva sa ne facem noi astia, iubiristi relativisti, vreun construct mental de "wishful thinking" al unui dumnezeu desavarsit. Nu conteaza ca a scris cu degetul Sau in piatra porunca "sa nu ucizi", caci, iata, poate da oricand derogare pentru "cei alesi" ca sa poata ucide nu numai barbati, ci si femei, copii si nou-nascuti in numele iubirii de Dumnezeu.
Nu conteaza nici ca Fiul Sau, Domnul Hristos, ni-L prezinta in predica de pe munte pe Tatal ca fiind desavarsit, ca avem noi grija sa-i facem portretul adevarat: manios, razbunator si "degraba varsatoriu de sange". Dar eu fiind cel mai pacatos recunosc ca acest portret nu seamana cu Dumnezeul in care cred eu. Probabil voi fi pedepsit sever si eu pentru aceasta erezie, de-a fi iubirist relativist si de-a crede intr-un Dumnezeu desavarsit, asteptandu-ma doar chinurile iadului. Dar sa stiti ca macar o bucurie o sa am acolo, ca va stiu pe voi in Rai.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cine erau aceste popoare : Hetei, Amorei, Canaanei, Ferezei, Hevei, Iebusei şi Gherghesei?

Ce erau Madianitii?

Cine era acest rege Og al Vasanului?

Ce alte surse istorice, in afara de Biblie, avem in legatura cu aceste popoare?
Care era stilul lor de viata?
Vrem sa stim care ar fi putut fi motivele care l-ar fi infuriat pe Dumnezeu atat de tare pe aceste popoare.

In afara de motivul ca au avut ghinionul de a fi in calea evreilor si ca Dumnezeu I-a fagaduit lui Avraam ca pe acele teritorii va fi tara urmasilor lui si prin urmare toate aceste popoare trebuiau exterminate de pe fata pamantului.

Asta a fost vina lor: ca au stat in calea evreilor sau ca erau pe pamantul pe care trebuiau sa se instaleze evreii? Si ei habar nu aveau ce o sa vina asupra lor.
Nu era mai bine ca Dumnezeu sa ii mute in alta parte, in alta tara (pamant) decat sa le decida exterminarea de dragul evreilor?
Stiu ca suna a blasfemie si hula afirmatiile mele si ma rog ca Dumnezeu sa ma ierte si sa nu dea cu mine de pamant cum a facut cu oamenii astia, dar nu pot sa nu imi pun intrebari.

Dar stie cineva cine sau ce erau aceste popoare care au sfarsit atat de tragic? Care era modul lor de viata care le-a adus exterminarea?

Va rog sa ma iertati si sa nu va smintiti de ceea ce scriu eu!
Tot ce vreau este sa aflu raspuns care sa ma linisteasca in framantarea mea.

Dumnezeu este IUBIRE! Si S-a revelat desavarsit in Domnul Iisus Hristos.

Biblia nu trebuie sa mai contina Vechiul Testament.
Legea talionului nu e o lege a iubirii. Doar nu s-a schimbat Dumnezeu, la inceput era drept (VT) si apoi a devenit Bun(NT)?
Nu a fost BUN si Iubitor de la inceput?

Sau cel putin, trebuie sterse pasajele cu crimele si razboiele. Dumnezeu e prezentat ca fiind dur, razbunator si baga frica in oameni. Nu are de a face cu iubirea!

Pasajele astea trebuie lasate in seama evreilor sa se spele pe cap ei cu ele, ca doar ale lor sunt.
PUNCT

[MariS_]

În prealabil postat de Florica_severin

Dar stie cineva cine sau ce erau aceste popoare care au sfarsit atat de tragic? Care era modul lor de viata care le-a adus exterminarea?

Va rog sa ma iertati si sa nu va smintiti de ceea ce scriu eu!
Tot ce vreau este sa aflu raspuns care sa ma linisteasca in framantarea mea.

Matei cap.5:
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Doamna Florica, nu ma smintiti deloc, pentru ca nici eu nu pun in spatele lui Dumnezeu aceste crime oribile. Mesajul meu a fost in ton ironic, si in special pentru domnul Mihnea, pentru care am o stima deosebita, dar nu-i impartasesc ideile cu privire la caracterul lui Dumnezeu, si mi-am permis un ton ironic stiindu-l si pe dumnealui un fin ironist si sper sa nu-l fi suparat prea tare cu comentariul meu. Nu cunosc nici istoria acelor popoare de care intrebati, dar cunosc ceea ne spune chiar Domnul Hristos despre Tatal Sau si il cred pe El. Cel mai elocvent mi se pare pasajul din Matei, cap.5, sfarsitul predicii de pe munte, in care Mantuitorul nostru ne spune si care sunt poruncile Sale. Vedeti ca atunci cand sa refera la celelalte foloseste sintagma "ati auzit ca s-a zis celor de demult", iar la cele poruncite de Dansul "dar Eu zic voua", aici e toata cheia in care se poate intelege Vechiul Testament. V-am bolduit frazele cheie, cele care permit o intelegere a VT fara sa punem toate acele crime si atrocitati in seama lui Dumnezeu. Nu stiu cum s-ar simti Domnul Hristos, care ne-a vorbit atat de frumos despre desavarsirea Tatalui, sa stie ca noi punem pe seama Tatalui Sau crime si atrocitati savarsite, zice-se, in numele Lui, asa cum fac unii musulmani astazi aruncand in aer autobuze, gari sau cladiri si ucigand barbati, femei, copii, totul pentru slava lui Alah. Pai noi cu ce ne-am deosebi de ei? Ei inca au scuza ca au o religie a supunerii, dar noi ce scuza mai avem cand afirmam sus si tare ca religia noastra este una a iubirii?
Deci doamna, nu e nici o hula ca va puneti intrebari, dar eroare ar fi sa nu tineti cont de ceea ce Fiul lui Dumnezeu ne invata la modul direct, fara intermediari, despre Tatal Sau. Domnul sa va ajute sa primiti raspunsurile pe care le cautati.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Danut7]

Au fost mai multe tipuri de popoare de-a lungul itinerarului din Egipt in pamantul Canaanului.Intre acestea am sa amintesc cateva tipuri...

Amalecitii... Dupa ce poporul lui Israel scapa din Egipt, istovit de drum si de sete este atacat de Amaleciti care se napustesc asupra lor... Amalecitii sunt tipul de popor care au initiat atacul impotriva lui Israel(fara nici un motiv) ... Tipul poporului fara frica de Dumnezeu si de cele consacrate de El... Tipul celor care il desconsidera pe Dumnezeu si se razboiesc cu El.. Amalec inseama lenevie, razboi.. Auzind ce s-a intamplat in Egipt in loc sa ia aminte, sa fie solidari, sa ii lase in pace pe evrei,ei vin sa se razboiasca cu ei.Nu pentru ca se temeau de evrei ci din rautate pentru ca Amalecitii erau cel mai de seama popor(Num 24:20).

Un alt tip sunt Ghibeonitii.. Tipul poporului care a cazut l-a invoiala cu evreii.. au facut legamant si s-au aliat cu ei.. De altfel legea poruncea acest lucru... Adica ca in orice cetate din pamantul in care evreii aveau sa intre sa trimita intai un semn de pace, iar daca aceia se vor invoii sa cada la pace.(Deut 20:10-11).. In acest fel a trimis si Moise soli de pace Amoreilor(Numeri 21:21) insa acestia au refuzat.. Deci nu cred ca Dumnezeu a vrut sa distruga sau chiar a exterminat de-a binelea acele sapte popoare..

Acum cine au fost Madianitii.. Madianitii au fost un popor pervers care au apelat la vrajitorie ca sa bata pe evrei,ceea ce ma face sa cred ca ocultul si idolatria erau 'la mare putere' in poporul lor.. ei au mers la un vrajitor vestit ca sa blesteme pe Israeliti.. de altfel tot madianitii i-au atras pe evreii in ocultism.. Acestia sunt tipul celor ce ne indeparteaza de la inchinarea [adevarata] la Dumnezeu si care aduc blesteme asupra noastra.. De altfel aceasta comparatie o gasim si in Apocalipsa.Toate aceste popoare au incalcat in primul rand legile morale si apoi legile razboiului.Sunt sigur ca daca ar fi sa le luam la puricat multe s-ar putea gasi a zice.. Deci tot ce au primit au primit pe drept.. Sa nu credeti ca pentru simplul act de a se inchina diferitilor zeitati au fost pedepsiti asa.. Nu.. Ci pentru pacatele si spurcaciunile lor... Ca ii spune Dumnezeu lui Avraam despre acele popoare: peste cateva secole voi da pamantul asta urmasilor tai dupa ce se va umple cumpana pacatelor acestor popoare.. Toate cele din Vechiul Testament servesc drept pilda.. Ele au si un inteles duhovnicesc.. Asta este si scopul acelor pedepse din Vechiul Testament.. e o zicala : 'pedepseste unu sa dai exemplu la o mie' .. cam asta inseamna pedepsele aspre din Vechiul Testament.. sunt date ca exemplu de asa nu..

[Traditie1]

Exegeza ştiinţifică a Bibliei a dovedit că multe povestiri şi personaje din Biblie sunt mitologice. Iată mai jos câteva exemple. La paginile indicate în linkuri găsiţi explicaţii:



Facerea : cosmogonia din Biblie e comună cu miturile cosmogonice din vechiul Orient Apropiat. Mitul lui Adam care a refuzat eternitatea şi al şarpelui care păzeşte un pom (măr) au corespondenţe în mitologiile păgâne din zonă.

Avraam e un personaj imaginar relativ recent, creat în secolele 6-5
î.Hr. ca o reflecţie a situaţiei evreilor sub dominaţia babiloniană şi persană (Avraam se presupunea că ar fi trăit prin secolele 19-18 î.Hr.).

Robia din Egipt este un o temă mitologică care, dacă are un sâmbure de legătură cu realitatea, reflectă dominaţia Egiptului asupra Canaanului în secolul 13 î.Hr. (documentată istoric). Nu a existat nici o deplasare a evreilor în Egipt ( nu e menţionată în nici un document egiptean, aşa cum ar fi trebuit), nici ieşire din Egipt, nici revelaţie pe Sinai.

Leviticul, care descrie regulile ritualurilor şi organizării preoţeşti, date, pasămite de Moise în secolul 13, a fost de fapt creat în secolul 5 î.Hr.

Numerii, cartea care descrie evenimente din timpul lui Moise, a fost de fapt compusă în secolul 5 î.Hr.

[COLOR=#800080]Deuteronomul[/COLOR], legea dată, după legendă, lui Moise pe Sinai (eveniment care ar fi avut loc în secolul 13 potrivit cronologiei biblice tradiţionale), a fost de fapt compus în timpul regelui Iosua (ultima jumătate a secolului 7 î.Hr.).

Bătălia de la Ierihon, prin care pasămite evreii ar fi dobândit controlul asupra Canaanului după întoarcerea din Sinai (în secolul 13) nu a avut loc. Arheologia dovedeşte că oraşul Ierihon fusese distrus cu secole înainte.

Înţelepciunea lui Solomon, ca şi alte cărţi atribuite lui David sau Solomon (care au trăit în secolele 10-9 î.Hr.) sunt scrise de fapt mult mai târziu, pe la anul 200 î.Hr. fiind atribuite fraudulent celor doi regi.

Cântarea Cântărilor, atribuită tot lui Solomon, are similarităţi cu poezia de dragoste din Orientul Apropiat, în special cu poezia erotică sumeriană şi egipteană.

Iisus este menţionat de unele surse externe Bibliei (autori romani şi evrei) dar fără nici o menţiune a miracolelor.

Uciderea pruncilor de către Irod nu este menţionată de nici o sursă istorică, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost reală. E vorba de mitologie noutestamentară.


Biblia e o carte filozofică şi morală. E bună ca punct de pornire în căutările noastre ale lui Dumnezeu Cel Viu, dându-ne o idee despre posibilitatea de a-L cunoaşte şi de a ne face plăcuţi prin ascultare.

Sub aspectul cunoaşterii mistice, a considera Biblia învăţătura finală reprezintă o închidere faţă de infinitatea lui Dumnezeu.

Sub aspectul istoricităţii, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de ignoranţă faţă de opinia cercetătorilor şi dovadă de fanatism.

[I.Calin]

În prealabil postat de Traditie1

Relatarea cosmogonică a Bibliei care se potrivește cu alte concepții cosmogonice ale Orientului Apropiat (sau corespondențele dintre povestea lui Adam care a refuzat eternitatea), dacă pentru tine duc la nevaliditatea teoriei în cauză, pentru unii, inclusiv eu, nu face decât să confirme adevărul ei. Înseamnă că acea povestire biblică are mari șanse de a fi reală dat fiind faptul că este pomenită și de alții. Altfel spus, depinde ce vrei să crezi.

Despre celelalte: Avraam este un personaj relativ recent sau robia din Egipt sau cărțile Pentateuhului lui Moise (nu ar fi fost scrise de către acestea și ar avea autori diferiți, nu ai pomenit tu, dar bănuiesc că asta vroiai să sugerezi) sau Bătălia de la Ierihon sau existența sau nu a cetății Ierihon însăși sau Înțelepciunea lui Solomon sunt toate laolaltă așa cum, probabil, ar mai fi vreo câteva „inadvertențe” găsite de-a lungul timpului, deci sunt împreună niște fapte demonstrate, după cum spui, pe baze documentare, arheologice, metodele cu elementele radioactive (C-14, C-13, uraniu-plumb, potasiu-argon) etc.. Aș vrea doar să-ți aduc aminte (e imposibil să nu știi) că, indiferent, de metoda științifică de datare avută în vedere, orice procedeu de determinare a erelor și vârstelor geologice / istorice este limitat, relativ, rezultatele fiind ușor contestabile (nu intru în amănunte, s-a mai discutat și pe forum, net-ul este plin de astfel de informații în caz că nu avem la dispoziție cărți pentru documentare). Depinde ce vrei să crezi.

Cântarea Cântărilor are similitudini cu orice poem de dragoste scris vreodată nu numai „cu poezia erotică sumeriană şi egipteană”. Asta dovedește cel mult că dragostea este universală (a fost „implantată” în om după chipul și asemănărea lui Dumnezeu care este Iubire) și modalitățile de exprimare a ei pot fi, uneori, asemănătoare. Cât despre simbolistica acestui poem în creștinism, te las pe tine să cercetezi (mi-ar lua prea mult timp să o expun aici). Depinde ce vrei să crezi.

Că Iisus Hristos este menționat de unii autori romani și evrei, pe mine chiar mă miră. E adevărat că este menționat „nițel”, aceasta nu înseamnă decât că personalitatea Mântuitorului a fost atât de puternică încât a meritat menționat. În general, evreii nu aveau nici un interes să-l pomenească prea des, asta ar fi însemnat, acordarea unui rol mult prea important Mântuitorului ceea ce contravenea dorinței lor de a-L face uitat pentru posteritate (ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui?). Romanii, în schimb, ca orice popor „stăpân” al lumii (vezi, americanii, astăzi), nu-și doreau, de asemenea, o nouă „zeitate” care nu se încadra în panteonul lor. Aceeași întrebare: ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui la un popor roman care glorifica barbarismul celorlalți și măreția Imperiului Roman? Istoria se scrie de către cei care, la un moment dat, "controlează" destinele acestei lumi. Cum va apărea poporul român într-o carte de istorie contemporană apărută în USA? Ca valori supreme, probabil, că îi vom avea pe Nadia Comăneci și Ilie Năstase, nu pe Nichita Stănescu, nu de alta, dar s-ar putea să-l eclipseze pe Walt Whitman. Te las, totuși, pe tine să-ți imaginezi cum ar arăta un astfel de tratat și cât de veridice și mai ales, complete, ar fi faptele pomenite de acesta. Iarăși, spun, depinde ce vrei să crezi.

În prealabil postat de Traditie1

1. Biblia e o carte filozofică şi morală. E bună ca punct de pornire în căutările noastre ale lui Dumnezeu Cel Viu, dându-ne o idee despre posibilitatea de a-L cunoaşte şi de a ne face plăcuţi prin ascultare.
2. Sub aspectul cunoaşterii mistice, a considera Biblia învăţătura finală reprezintă o închidere faţă de infinitatea lui Dumnezeu.
3. Sub aspectul istoricităţii, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de ignoranţă faţă de opinia cercetătorilor şi dovadă de fanatism.

1. Biblia nu este o carte filosofică și morală, așa cum un tratat de istorie sau un tratat de etică nu sunt filosofie sau neapărat religie. Dacă Biblia implică și alte judecăți sau reflecții de natură filosofică și morală, este o cu totul altă poveste. La fel cum un roman filosofic nu este un tratat de filosofie sau un film artistic psihologic nu este un documentar pe teme de psihologie, fiindcă atunci, după caz, nu ar mai fi un roman sau nu ar mai fi film documentar.
2. Sub aspectul cunoașterii mistice, Biblia este un reper duhovnicesc necesar în vederea cunoașterii rostului, rolului și căile mântuirii noastre în această lume. Și infinitatea lui Dumnezeu s-a vădit prin lucrurile finite pe care ni le-a oferit spre cunoaștere creierului nostru finit, incapabil să descrie și să înțeleagă infinitatea, dar care poate, datorită Harului lui Dumnezeu, să o perceapă prin cunoașterea mistică.
3. Sub aspectul istoricității, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de înțelepciune și dacă asta înseamnă ignoranță și dovadă de fanatism, mi le asum ca atare. Opiniile cercetătorilor, după cum am spus, sunt relative și susceptibile de interpretare de la o perioadă istorică la alta, sau de la unul la altul, după caz, convingeri, interese, predispoziții etc. Depinde de ce vrei să crezi.

Doamne ajută!

P.S. Alege, totuși, să crezi că "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu". Nu de alta, dar dovezile noastre logice, de o parte și de alta, sunt "cam tot alea". Dacă mă înțelegi ce vreau să spun.

[Traditie1]

În prealabil postat de I.Calin

Relatarea cosmogonică a Bibliei care se potrivește cu alte concepții cosmogonice ale Orientului Apropiat (sau corespondențele
dintre povestea lui Adam care a refuzat eternitatea), dacă pentru tine duc la nevaliditatea teoriei în cauză, pentru unii, inclusiv eu, nu face decât să confirme adevărul ei. Înseamnă că acea povestire biblică are mari șanse de a fi reală dat fiind faptul că este pomenită și de alții. Altfel spus, depinde ce vrei să crezi.

Cosmogonia biblică înseamnă asta (trebuia să citeşti linkurile):

The worldview which lies behind the Genesis creation story is that of the common cosmology of the ancient Near East in which Earth was conceived as a flat disk with infinite water both above and below. The dome of the sky was thought to be a solid metal bowl (tin according to the Sumerians, iron for the Egyptians) separating the surrounding water from the habitable world. The stars were embedded in the lower surface of this dome, with gates that allowed the passage of the Sun and Moon back and forth. The flat-disk Earth was seen as a single island-continent surrounded by a circular ocean, of which the known seas—what today is called the Mediterranean Sea, the Persian Gulf, and the Red Sea—were inlets. Beneath the Earth was a fresh-water sea, the source of all fresh-water rivers and wells.

E pur-şi-simplu imaginaţia oamenilor primitivi. Iar miturile nu au legătură cu realitatea. Oamenii creau, ca şi azi, poveşti şi generaţiile următoare ajungeau să creadă în ele. Mitologia grecilor antici de pildă cuprindea tot felul de zeităţi care nu au existat vreodată şamd.

Despre celelalte: Avraam este un personaj relativ recent sau robia din Egipt sau cărțile Pentateuhului lui Moise (nu ar fi fost scrise de către acestea și ar avea autori diferiți, nu ai pomenit tu, dar bănuiesc că asta vroiai să sugerezi) sau Bătălia de la Ierihon sau existența sau nu a cetății Ierihon însăși sau Înțelepciunea lui Solomon sunt toate laolaltă așa cum, probabil, ar mai fi vreo câteva „inadvertențe” găsite de-a lungul timpului, deci sunt împreună niște fapte demonstrate, după cum spui, pe baze documentare, arheologice, metodele cu elementele radioactive (C-14, C-13, uraniu-plumb, potasiu-argon) etc..

Cercetările documentare au dus tocmai la ce ţi-am spus eu. Îţi dau citate de la paginile recomandate anterior:


In the 19th and early 20th centuries, scholars regarded Leviticus as being almost entirely a product of the priestly source (more recent scholarship prefers to refer to a "priestly school" of editors rather than a single priestly source), originating amongst the Aaronid priesthood circa 550–400 BCE; however, the dating of Leviticus is still widely disputed among scholars, and significant schools of thought argue either a pre-exilic, exilic, or post-exilic dating. (exilul e robia babiloniană din secolul 6 î.Hr.).


Eu nu am zis că nu există cetatea Ierihonului ci că ea nu mai exista ca aşezare locuită în secolul 13, la vremea în care evreii ar fi venit din Egipt:

The Canaanite city (Jericho City IV) was destroyed c.1573 BCE according to the carbon dating between 1617 and 1530, but rounded as c.1550 according to the stratigraphical dating.

E adevărat că este menționat „nițel”, aceasta nu înseamnă decât că personalitatea Mântuitorului a fost atât de puternică încât a meritat menționat. În general, evreii nu aveau nici un interes să-l pomenească prea des, asta ar fi însemnat, acordarea unui rol mult prea important Mântuitorului ceea ce contravenea dorinței lor de a-L face uitat pentru posteritate (ce ar fi însemnat, în acest context, pomenirea miracolelor Lui?). Romanii, în schimb, ca orice popor „stăpân” al lumii (vezi, americanii, astăzi), nu-și doreau, de asemenea, o nouă „zeitate” care nu se încadra în panteonul lor.

Cele câteva menţiuni nu sunt contemporane, sunt din a doua jumătate a secolului 1 sau mai târzii şi sunt bazate pe ceea ce grupurile de creştini predicau, deci nu sunt surse istorice reale. Ceea ce aceşti creştini predicau provenea din tradiţia orală, nu din evangheliile care nu apucaseră să fie scrise sau să se răspândească. Iar tradiţia orală era aceea a unui Iisus care nu a făcut minuni, la fel cum îl prezintă şi Pavel care nu menţionează nici o minune, cu excepţia învierii care este un mit apărut în urma sustragerii trupului sau altfel. Minunile au apărut mai târziu, când au fost scrise evangheliile, fiindcă fără ele Iisus ar fi părut un om obişnuit (cum a şi fost de fapt) şi nu ar fi avut putere de convingere.

Tu, în loc să-i pui sub semnul întrebării convingerile, cauţi să ţi le întăreşti căutând tot felul de explicaţii neserioase.

3. Sub aspectul istoricității, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de înțelepciune și dacă asta înseamnă ignoranță și dovadă de fanatism, mi le asum ca atare. Opiniile cercetătorilor, după cum am spus, sunt relative și susceptibile de interpretare de la o perioadă istorică la alta, sau de la unul la altul, după caz, convingeri, interese, predispoziții etc. Depinde de ce vrei să crezi.

Înţelepciunea presupune să nu crezi orbeşte orice. Afirmaţiile tale dovedesc o gravă confuzie şi lipsă de sens.

Depinde de ce vrei să crezi.

P.S. Alege, totuși, să crezi că "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu". Nu de alta, dar dovezile noastre logice, de o parte și de alta, sunt "cam tot alea". Dacă mă înțelegi ce vreau să spun.

Credinţa orbească nu are cum să ne conducă la adevăr. Este la fel cu fanatismul ateu: o auto-înşelare. Prin tot ceea ce faci şi spui tu dovedeşti că nu vrei să faci nici un rabat de la învăţătura ortodoxă. La fel se manifestează şi musulmanii şi alţi fanatici. Şi apoi sugerezi cu inocenţă că eşti obiectiv. Eşti un om al extremelor, nu un căutător al adevărului.

[teodora1]

Dumnezeu este IUBIRE! Si S-a revelat desavarsit in Domnul Iisus Hristos.

Biblia nu trebuie sa mai contina Vechiul Testament.
Legea talionului nu e o lege a iubirii. Doar nu s-a schimbat Dumnezeu, la inceput era drept (VT) si apoi a devenit Bun(NT)?
Nu a fost BUN si Iubitor de la inceput?

Sau cel putin, trebuie sterse pasajele cu crimele si razboiele. Dumnezeu e prezentat ca fiind dur, razbunator si baga frica in oameni. Nu are de a face cu iubirea!

Pasajele astea trebuie lasate in seama evreilor sa se spele pe cap ei cu ele, ca doar ale lor sunt.

În prealabil postat de teodora1

Dumnezeu este IUBIRE! Si S-a revelat desavarsit in Domnul Iisus Hristos.

Biblia nu trebuie sa mai contina Vechiul Testament.
Legea talionului nu e o lege a iubirii. Doar nu s-a schimbat Dumnezeu, la inceput era drept (VT) si apoi a devenit Bun(NT)?
Nu a fost BUN si Iubitor de la inceput?

Sau cel putin, trebuie sterse pasajele cu crimele si razboiele. Dumnezeu e prezentat ca fiind dur, razbunator si baga frica in oameni. Nu are de a face cu iubirea!

Pasajele astea trebuie lasate in seama evreilor sa se spele pe cap ei cu ele, ca doar ale lor sunt.

Desigur, Teodora, Dumnezeu este Iubire. Si desavarsirea revelatiei are loc in si prin Domnul nostru Iisus Hristos.
Acum iti voi supune atentiei, cu ingaduinta ta, cateva intrebari:
1) De ce Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos face frecvente referiri la Vechiul Testament? Citeaza, comenteaza, aminteste de "semnul lui Iona" etc.?
2) Aceeasi intrebare in ceea ce ii priveste pe Apostolul Pavel, apoi intreaga traditie a Bisericii, Sfintii Parinti (vezi de pilda Omiliile Sfantului Ioan Gura de Aur la "Facerea") si multe, multe pasaje in slujbe si cantari din cultul nostru ortodox.
3) Cum ramane cu: Facerea - Zilele creatiei, caderea protoparintilor in pacat, Potopul, Legea lui Moise (pe care Domnul Iisus Hristos o desavarseste, nu o anuleaza sau neaga)?
4) Dar cu pilda vietii sfinte a dreptilor lui Dumnezeu?
5) Dar cu proorociile referitoare la Mesia?
6) Cu Psalmii lui David? Cu Cartea lui Iov? Cu Cantarea Cantarilor? ...

Vechiul Testament este si istoria nenumaratelor legaminte ale lui Dumnezeu cu poporul pe care El l-a ales intru mantuirea neamului omenesc, prin Iisus Hristos.
Daca vei citi cartile ziditoare duhovniceste in legatura cu Evanghelia dupa Matei, vei vedea ca Parintii Bisericii considera Evanghelia dupa Matei ca o PUNTE DE LEGATURA intre Vechiul si Noul Legamant.
Cat despre episoadele sangeroase din Biblie, au si ele talcul lor. Parintele tau duhovnic iti poate fi de mare folos daca tu doresti sa te lamuresti.
Acolo unde simtim nepotrivire cu aspiratiile sau gusturile noastre, tocmai acolo cred ca se cuvine sa ne aplecam la o cercetare cu luare aminte, cu smerenie...
Toate cele bune!