Marele meu pacat: Mancarea

[vsovivi]

Iartă-mă Doamne, că iată vorbesc și eu ca să nu tac, adică scriu, deci până la urmă nimic altceva decât tot un brotac: oac, oac, oac, oacheș... adică chesh, firește, că e vorba că îți intră în fire și zici că e instinct și reflex și înveți că e o fatalitate a firii pe care n-ai cum s-o eviți... și atunci te bucuri de creșterea lor: a coarnelor, a cozii, a ghiarelor, a colților și a altor mici însușiri „alese” atât de benefice firii umane... îți crește toată pofta cea mare de gLume. Și ce să faci, dacă te-ai înhitat cu tâlharii, atunci începe dansul.