Vorbirea in limbi la penticostali...

[Doriana]

În prealabil postat de FiulRisipitor

1. Darul deosebirii duhurilor cum sti ca il ai?
2. Daca poti avea si alt dar, de ce in biserica Penticostala se insista pe darul vorbirii in limbi?
3.+4. Ok, cugetul este al meu, si-l folosesc la rugaciune, dar limba? Cine o duce de capul ei?
5. Adica Duhul Sfant cand vine peste un om ii da numai o parte din plinatatea lui din posibilitatile lui? Cum adica? Duhul Sfant ori il ai ori nu-l ai, nu poti avea numai o parte din el?
6. Si atunci ce iportanta mai are vorbirea in alta limba?
7. Cum contrazice recomandarea lui Pavel? Pai trebuie sa ne rugam doar noi cu Dumnezeu sau trebuie sa li se traduca si altora rugaciunea noastra? Ne cam invartim in cerc...

1. Stii pentru ca incepi sa deosebesti un duh de altul. Darul vine dintr-o indelungata experienta cu Dumnezeu si se dezvolta prin folosire. Deci nu te vei trezi intr-o dimineata ca ai acest dar, ci , dupa ce il vei primi, va functiona intai mai timid, apoi, prin exersare, se va perfectiona. Nu ca darul nu ar fi perfect, ci ca omul nu stie cum sa-l foloseasca de la inceput.
2. Nu se insista, ci este cel mai des intalnit. Asta pentru ca si in Biblie este cel mai des intalnit; majoritatea Bisericii vorbea in limbi. Este darul cel mai mic si mai usor de primit, dupa parerea mea.
3. Lol, limba tot a mea e si capul meu e si capul ei. :)) Si limba mea actioneaza la comanda creierului. Deci vorbesc ce doresc si daca doresc.
Cand vorbesti in limbi tu alegi sa vorbesti cuvintele pe care le auzi de la Duhul Sfant, sau sa exprimi in cuvinte starea pe care ti-o da El. Nu-ti misca altcineva limba, ci tot tu.
5. Nu e vorba de tot Duhul Sfant, ci de diferite daruri ale Lui. Prea putini oameni au toate darurile odata. 1 Cor 12:
"4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. 5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. 6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. 7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. 8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. 9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; 10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. 11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte."
6. Vorbirea in limbi este data pentru intoarcerea la starea normala a lucrurilor. Initial oamenii nu au avut intre ei bariere lingvistice. La Babel Dumnezeu le-a incurcat limbile si nu s-au mai inteles. Iar acum Dumnezeu ofera omului posibilitatea sa se inteleaga cu oameni care vorbesc alte limbi.
7. Pavel spune ca in lipsa unui talmacitor sa vorbeasca doar omul singur si cu Dumnezeu. Deci, nici vorba de propovaduire.

Sa recapitulam: vorbirea in limbi este o rugaciune sau o proclamare a adevarurilor divine in alta limba decat cea materna. Daca este cine sa o inteleaga, e cel mai bine, caci beneficiaza mai multi de pe urma ei si poate fi folosita si in scop evanghelistic. Daca nu este cine sa o inteleaga, e indicat sa fie tradusa de un talmaci. Iar daca nu exista nici un talmaci, este bine sa nu se faca zarva prea mare si omul sa vorbeasca doar el cu Dumnezeu, darul functionand numai ca rugaciune.