Vorbirea in limbi la penticostali...

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Iosif77

I te daruiesti Lui...

Iti multumesc pentru rabdarea pe care mi-ai acordat-o, dar voi crede inca ca "vorbirea in limbi" nu este un lucru necesar in viata unui crestin mai ales in forma aceasta: nu inteleg ce spun dar ma rog, nu intelege nimeni, nici macar eu, dar totusi vorbesc cu Dumnezeu, Duhul Sfant se pogoara la cererea mea asa... TAC-PAC! si ma lumineaza, nu pot crede ca am "casa pregatita" sa-l primesc pe Dumnezeu dar am nadejdea mantuirii prin mila Sa, cand vad caderile zilnice nu cred ca sunt vrednic ca Duhul Sfant sa locuiasca in mine, prefer sa fiu vigilent decat inselat. Nu vreau nici un fel de "dar" in lumea aceasta decat cele care imi aduc o farama de rai pe vecie, si printre acestea vorbirea in limbi(in acceptiunea sustinuta de biserica penticostala) nu-si are rostul. Doresc sa evit cea mai mica urma de mandrie (nu inseamna ca si pot... dar incerc) crezandu-ma deja mantuit, deja locuind si vietuind cu ingerii.
Cand vad oameni ajunsi Sfinti cu minuni care sunt dovezi incomaparbil mai mari decat vorbirea in limbi ca Duhul Sfant locuia in ei, si din luminarea Duhului Sfant ne-au explicat Evanghelia, dar care se roaga:

"Mai mult decât toți oamenii Ți-am greșit Ție. Mai mult decât curvarul am viețuit. Mai mult decât cel dator cu zece mii de talanți m-am făcut dator Ție. Mai mult decât vameșul rău am vămuit. Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât. Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit. Mai mult decât ninivitenii fără de pocăință am greșit. Mai mult decât Manase „fărădelegile mele au covârșit capul meu și ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine” și m-am chinuit și m-am gârbovit până în sfârșit. Pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâniat. Poruncile Tale nu le-am ascultat. Avuția Ta am risipit-o. Harul Tău l-am întinat. Arvuna pe care mi-ai dat-o mie întru fărădelegi am cheltuit-o. Sufletul meu, cel făcut cu cinste după chipul Tău, l-am spurcat. Vremea pe care mi-ai dat-o spre pocăință cu vrășmașii Tăi am viețuit-o. Nici o poruncă a Ta nu am păzit. Haina cu care m-ai îmbrăcat cu totul am întinat-o. Făclia cugetării drepte am stins-o. Fața mea pe care ai strălucit-o, eu am netrebnicit-o întru păcate. Ochii mei pe care i-ai luminat de bunăvoie i-am orbit. Buzele pe care de multe ori le-ai sfințit cu dumnezeieștile Tale Taine, cu cuvinte de rușine le-am spurcat."

Imi vad cu tristete locul meu... si nu pot decat sa continui cu rugaciunea acestui sfant:

"Pentru aceea, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele. Căci de vei milui pe cel vrednic, nu este de mirare. De vei mântui pe cel drept, nu este ceva deosebit. „Mântuiește-mă pe mine pentru mila Ta”. Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată peste mine milele tale cele dintru început, Doamne. „Și să nu intri la judecată cu robul tău”. Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău”, și să nu cântărești păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le” și „mântuiește-mă pentru mila Ta, Doamne”. Și „mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieții mele”. Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine și către păcat de-a pururea rău alerg."

Cine stie, poate daca (pana la moarte) voi trece vreodata de acest stadiu de pocainta voi da o alta interpretare textului biblic referitor la vorbirea in limbi, dar probabil va fi altul doar ca exprimare dar ca esenta nu cred ca va diferi de cel dat de Sfintii Parinti.Ma retrag, pentru ca nu simt nici un folos din aceasta discutie (conceptul pe care l-am adoptat eu nu imi ridica intreabri, in schimb conceptul exprimat de biserica penticostala, pentru mine, este eronat). Daca totusi mai doresti sa schimbam idei imi poti scrie pe privat.
Pari a fi sincer in cautarea mantuirii si sper ca nici unul dintre noi nu va ramane in intuneric.
Toate cele bune iti doresc.

[Geony]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Nu vreau nici un fel de "dar" in lumea aceasta decat cele care imi aduc o farama de rai pe vecie, si printre acestea vorbirea in limbi(in acceptiunea sustinuta de biserica penticostala) nu-si are rostul. ....

Capitolul 13
1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

[Iosif77]

În prealabil postat de FiulRisipitor

voi crede inca ca "vorbirea in limbi" nu este un lucru necesar in viata unui crestin...

Toate cele bune iti doresc.

Darurile Duhului Sfant nu sunt necesare in viata omului pentru mantuire.
Darurile sunt folositoare pentru a sluji cu eficienta in Trupul lui Hristos.

Un ultim gand: vorbirea in limbi este un dar de mica importanta intre darurile duhului. Darurile Duhului sunt de mica importanta in raport cu PREZENTA Duhului Sfant in viata crestinului.

Daca ar fi sa dau cuiva un sfat el ar suna cam asa: "- Cauta PREZENTA Duhului Sfant in viata ta!" Nu in primul rand supranaturalul, darurile, puterea.

Insa PREZENTA Duhului este nepretuita. Dupa celebrele cuvinte ale unui sfant ortodox: "Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine."

Binecuvantari...

P.S. Multumiri pentru rugaciunile postate. Intr-adevar o stare vrednica de urmat.