Despre viclenia sectantilor

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de catalin2

In parabola e totul clar. Mantuitorul nu spune niciodata lucruri neadevarate sau fabulatii gen martieni. E clar pentru oricine nu e de rea credinta.

În parabolă totul e clar pentru o... parabolă, nu şi pentru realitate. De exemplu, cât de clar este pentru tine faptul că un "suflet" imaterial, are degete, buze, gât, simte sete şi dogoarea focului? Dar cât de clar este că în ciuda abisului între cele două lumi (Iad şi Rai) bogatul şi Lazăr pot conversa? Cât de clar şi logic este pentru cineva din Rai să dorească să treacă în Iad? Cât de clar este faptul că "şeful" peste de Rai şi Iad este Avraam? Unde este Dumnezeu? Şi alte lucruri pe care nu le mai amintesc aici, suficiente însă pentru a face din povestirea Mântuitorului o minciună gogonată. Dacă n-ar fi ceea ce este: o parabolă.

În prealabil postat de catalin2

In pasajul cu Moise si Sfantul Ilie, cum adica Moise a fost inviat?

Ai dat ca "dovadă clară" discuţia lui Isus cu Moise şi Ilie. Ce nu era în regulă cu Ilie? Era de faţă pe munte ca persoană vie, ori era doar o fantomă (suflet imaterial fără corp)?

În prealabil postat de catalin2

Unde scrie sau trebuie sa ne imaginam ca se potriveasca cu doctrina adventista?

Nu trebuie să vă imaginaţi, e suficient să citiţi Iuda 1,9.

În prealabil postat de catalin2

Legat de aspectul teologic, cum sa moara sufletul si apoi sa invie?

Cum? Interpretându-l aşa cum îl consideră Scriptura: o persoană vie, întreagă! Cum e posibil să moară oamenii vii? Datorită păcatului, datorită alegerii greşite făcută de Adam şi Eva.
Şi cum e posibil să învie? Prin puterea lui Dumnezeu! Dacă nu crezi acest lucru, nu te mai poţi numi creştin.

În prealabil postat de catalin2

Sufletul e creat de Dumnezeu, adica il recreaza? Sufletul mort inseamna ca nu mai exista, e anihilat.

Dacă l-a creat pe Adam, ar fi greu pentru El să învie un om care a trăit cândva? Iisus a dovedit deja că o poate face.

În prealabil postat de catalin2

Si daca il recreaza Dumnezeu il face si cu pacate sau il face ca sufletul noilor nascuti?

Îl face cum a fost înainte de moarte (pe cel nedrept) spre a primi pedeapsa, iar pe cel drept îl învie cu un corp "nesupus stricăciunii" (cum a avut Adam înainte de păcătuire) spre a primi viaţa veşnică.

[catalin2]

În prealabil postat de tricesimusquintus

În parabolă totul e clar pentru o... parabolă, nu şi pentru realitate. De exemplu, cât de clar este pentru tine faptul că un "suflet" imaterial, are degete, buze, gât, simte sete şi dogoarea focului? Dar cât de clar este că în ciuda abisului între cele două lumi (Iad şi Rai) bogatul şi Lazăr pot conversa? Cât de clar şi logic este pentru cineva din Rai să dorească să treacă în Iad? Cât de clar este faptul că "şeful" peste de Rai şi Iad este Avraam? Unde este Dumnezeu? Şi alte lucruri pe care nu le mai amintesc aici, suficiente însă pentru a face din povestirea Mântuitorului o minciună gogonată. Dacă n-ar fi ceea ce este: o parabolă.

Eu de aceea am zis ca Mantuitorul nu vorbeste despre martieni. Definiti ce intelegeti prin parabola. Parabola este o povestire care poate fi adevarat sau nu. Deci poate s-a intamplat sau nu s-a intamplat, dar nu e SF. Fictiunea este ceva ce nu a avut loc in realitate, dar care e oricand posibil. SF e ceva ce nu tine de realitate, ceva inchipuit de mintea cuiva, de exemplu martienii de pe Marte.
Asadar parabola e o povestire cu talc. O fictiune, nu un SF. Acum cred ca ati inteles.
Asadar in aceasta parabola ni se povesteste ceva ce nu stim daca s-a intamplat. Dar e ceva cu date reale, ca orice parabola. Altfel ce rost ar avea povesitrea, ce interpretare puteti da la ea? De exemplu in parabola cu samanta ce cade in diferite soluri, e o alegorie, nu o povestire. Dar foloseste lucruri concrete, samanta ce cade in sol.

Din ce am inteles eu, parabola se refera la dreptii din Vechiul Testament. In conceptia crestina acestia nu au ajuns in Rai, dar in Iad erau intr-un loc special, nu la chinuri. Din ce imi dau seama acel loc unde mergeau dreptii se numeste "sanul lui Avraam". Dreptii erau adaugati la cartea vietii. Bogatul nu a ajuns acolo, ci la osanda.
In Iad, desi pana la inviere sufletele nu au trup, sufletele simt ca o arsura, un foc. De aceea bogatul simtea o sete.
Pe langa ceea ce spune mantuitorul in Sfanta Scriptura de unde stim noi toate acestea? Din nenumaratele viziuni avute de sfinti, pentru ca la noi nu s-a intrerupt harul de la Iisus, ci minunile au continuat, asa cum a promis Iisus. Addventistii si altii neavand har nu au nici minuni, sau au doar minuni de la vrajmasul.

De ce nu puteti sau nu pot intelege aceasta unii. Cum scrie si in parabola, intre noi si voi e o prapastie mare, dar spre deosebire de Iad, acesta poate fi trecuta in aceasta viata. Vino in adevar.

[dianagroza]

Vreti sa aratati ca nu sufletele se aflau in locuri total opuse... de parca Domnul Iisus Hristos se plictisea si S-a gandit sa-i mai distreze pe ascultatori cu povesti, ca alea cu scufita rosie.
Dvs. nu aveti cum sa credeti in astfel de invataturi pentru ca plecati din start cu "nu exista suflet" si nici in invataturile sfintilor (celor aflati cu adevart in comuniune cu Dumnezeu).
Aceasta pilda arata unde se duce SUFLETUL dupa moarte, la fericire sau la chin.
Sufletul nu poate fi decat tot dupa insasi asemanarea lui Dumnezeu, aceasta parte fiind nestricacioasa.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dianagroza

Dvs. nu aveti cum sa credeti in astfel de invataturi pentru ca plecati din start cu "nu exista suflet"

Uite o altă prejudecată. Noi nu spunem că "nu există suflet", ci că acel suflet reprezintă exact ce spune Scriptura: omul întreg, fiinţa vie!

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Uite o altă prejudecată. Noi nu spunem că "nu există suflet", ci că acel suflet reprezintă exact ce spune Scriptura: omul întreg, fiinţa vie!

Pai exista, dupa cum spuneam, doua componente. Acestea au fost separate, au venit separat si se despart. Moartea trupului facut din tarana nu presupune si moartea "suflarii de viata".
Pai va limitati la acest raspuns, ca si animalele sunt numite suflete in sensul de fiinte vii.
Alegeti din Sfanta Scriptura ce este conform ideilor dvs. Aceasta parabola trebuie luata ca atare, ca oi invatatura care arata exact drumul sufletului dupa moarte si dupa o judecata. Pe baza unei judecati s-a decis ca saracul lazar este drept si bogatul nemilostiv este rau.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dianagroza

Pai exista, dupa cum spuneam, doua componente. Acestea au fost separate, au venit separat si se despart. Moartea trupului facut din tarana nu presupune si moartea "suflarii de viata".

Încă o prejudecată care afectează grav înţelegerea textului Scripturii. Nici măcar această "suflare de viaţă" nu este un omuleţ micuţ închis în carapacea trupului ce s-ar desprinde chipurile la moarte şi ar lua-o razna spre ceruri. Suflarea de viaţă este pur şi simplu principiul vital, scânteia de viaţă dată de Dumnezeu, fără de care omul ar fi o simplă statuie de lut...

În prealabil postat de dianagroza

Pai va limitati la acest raspuns, ca si animalele sunt numite suflete in sensul de fiinte vii.

Exact, şi animalele au suflare de viaţă care le fac să devină suflete vii, fiinţe vii şi nu doar nişte arătări împăiate! Diferenţa e că animalele nu au raţiune, judecată, conştiinţă, etc.

În prealabil postat de dianagroza

Aceasta parabola trebuie luata ca atare

De ce "trebuie"? Cine dictează? De ce nu luaţi ca atare şi parabola cu copacii vorbitori (de care am amintit mai sus)? De ce nu mergeţi în pădure să conversaţi cu brazii?

În prealabil postat de dianagroza

, ca oi invatatura care arata exact drumul sufletului dupa moarte si dupa o judecata. Pe baza unei judecati s-a decis ca saracul lazar este drept si bogatul nemilostiv este rau.

Unde citiţi de această "judecată" în parabolă? Unde citiţi că sufletele celor doi (bogatul Lazăr şi săracul Luzăr) au ieşit din corpuri?

[nutucutu]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Unde citiţi de această "judecată" în parabolă? Unde citiţi că sufletele celor doi (bogatul Lazăr şi săracul Luzăr) au ieşit din corpuri?

Tot acolo unde scrie ca bogatul si saracul Lazar s-au inaltat cu trupul la cer.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de catalin2

In Iad, desi pana la inviere sufletele nu au trup, sufletele simt ca o arsura, un foc.

Unde aţi citit aceste [cu adevărat] S.F.-uri? Cu siguranţă nu în Biblie!

În prealabil postat de catalin2

De aceea bogatul simtea o sete.
Pe langa ceea ce spune mantuitorul in Sfanta Scriptura de unde stim noi toate acestea? Din nenumaratele viziuni avute de sfinti, pentru ca la noi nu s-a intrerupt harul de la Iisus, ci minunile au continuat, asa cum a promis Iisus. Addventistii si altii neavand har nu au nici minuni, sau au doar minuni de la vrajmasul.

Argumentul acesta mai degrabă l-aş putea invoca eu, căci nu pot fi nişte viziuni şi minuni reale ori de la Dumnezeu cele ce contravin Scripturii.

În ce priveşte parabola cu Lazăr şi bogatul, este o parabolă, şi nu poate fi făcută să spună mai mult decât concluzia ei. În orice parabolă, nu toate elementele sunt semnificative teologic. Unele pot avea o valoare pur literară. Din pilda lui Iotam, de exemplu, nu învăţăm că plantele posedă capacitatea de a comunica logic (Jud. 9,8-15), la fel cum din parabola ispravnicului necredincios (Luca 16,1-8) nu învăţăm să urmăm exemplul lui de a fura de la patron, în speranţa de a mai fi şi lăudaţi pentru asta!

Tot aşa, din pilda bogatului şi a săracului Lazăr, nu învăţăm că morţii îşi primesc plata imediat după moarte, nici că drepţii sunt duşi de îngeri în „sânul lui Avraam” (Evrei 11,39-40), iar păcătoşii s-ar duce direct în gheenă. Să nu uităm că Apocalipsa 20 ne învaţă că la venirea lui Iisus va începe o judecată universală, când cei pierduţi vor fi judecaţi şi, la sfârşitul celor 1.000 de ani, vor fi înviaţi (a doua înviere) pentru pedeapsa veşnică. Nimeni nu primeşte răsplata imediat după moarte! La moarte ne ducem în ţărână, fiindcă ţărână suntem. Iar duhul de viaţă (suflarea de viaţă), pe care a suflat-o El în nările omului, se duce la Dumnezeu (metaforic vorbind). Nici măcar înţeleptul Solomon nu putea spune dacă se duce în sus sau în jos, şi nici nu contează unde şi cum, pentru că această „suflare de viaţă” nu este conştiinţa (eul, conştientul) omului, ci o referire metaforică la viaţa noastră care depinde numai de Dumnezeu. În noi înşine nu avem nimic „dumnezeiesc” care să supravieţuiască. Totul se descompune, totul se împrăştie, nu mai există nici gând, nici sentiment, şi aşa este cel mai bine, până la judecată şi până la prima şi a doua înviere.
Nu v-aţi întrebat niciodată, de ce apostolul Pavel nu-i îndeamnă pe creştini să se consoleze cu ideea "nemuririi sufletului", ci cu făgăduinţa învierii (1 Tes. 4)?

[catalin2]

În prealabil postat de tricesimusquintus

În ce priveşte parabola cu Lazăr şi bogatul, este o parabolă, şi nu poate fi făcută să spună mai mult decât concluzia ei. În orice parabolă, nu toate elementele sunt semnificative teologic. Unele pot avea o valoare pur literară. Din pilda lui Iotam, de exemplu, nu învăţăm că plantele posedă capacitatea de a comunica logic (Jud. 9,8-15), la fel cum din parabola ispravnicului necredincios (Luca 16,1-8) nu învăţăm să urmăm exemplul lui de a fura de la patron, în speranţa de a mai fi şi lăudaţi pentru asta!

Tot aşa, din pilda bogatului şi a săracului Lazăr, nu învăţăm că morţii îşi primesc plata imediat după moarte, nici că drepţii sunt duşi de îngeri în „sânul lui Avraam” (Evrei 11,39-40), iar păcătoşii s-ar duce direct în gheenă. Să nu uităm că Apocalipsa 20 ne învaţă că la venirea lui Iisus va începe o judecată universală, când cei pierduţi vor fi judecaţi şi, la sfârşitul celor 1.000 de ani, vor fi înviaţi (a doua înviere) pentru pedeapsa veşnică. Nimeni nu primeşte răsplata imediat după moarte! La moarte ne ducem în ţărână, fiindcă ţărână suntem. Iar duhul de viaţă (suflarea de viaţă), pe care a suflat-o El în nările omului, se duce la Dumnezeu (metaforic vorbind). Nici măcar înţeleptul Solomon nu putea spune dacă se duce în sus sau în jos, şi nici nu contează unde şi cum, pentru că această „suflare de viaţă” nu este conştiinţa (eul, conştientul) omului, ci o referire metaforică la viaţa noastră care depinde numai de Dumnezeu. În noi înşine nu avem nimic „dumnezeiesc” care să supravieţuiască. Totul se descompune, totul se împrăştie, nu mai există nici gând, nici sentiment, şi aşa este cel mai bine, până la judecată şi până la prima şi a doua înviere.
Nu v-aţi întrebat niciodată, de ce apostolul Pavel nu-i îndeamnă pe creştini să se consoleze cu ideea "nemuririi sufletului", ci cu făgăduinţa învierii (1 Tes. 4)?

Si nu v-ati saturat sa inventati motive la fiecare pasaj din Biblie care va contrazice? pana acum v-am dat trei intamplari, iar altii v-au dat si cateva pasaje. Nu-i asa ca si daca va dadeam 100 de citate din Bbilie la fiecare va straduitati sa gasiti o explicatie?
Mi-ati scris aici o filozofie care nici macar nu are legatura cu pilda. Am vazut ca vi s-a mai spus odata, dar ati uitat, ca in pilda scrie ca bogatul cere sa merga la tatal si fratii lui care mai traiesc, nu e vorba de a doua venire a Mantuitorului. Iar la sfarsit aduce aminte de Invierea Sa, ca nici daca invie cineva din morti nu L-ar crede, deci actiune se desfasoara in Vechiul Testament.
Iar 1000 de ani, o alta aberatie adventista. La prima venire balaurul a fost legat (Satana) si va fi dezlegat in cele cateva zile din timpul venirii lui Antihrist. Despre aceste doua evenimente se spune in Biblie. Nici nu e nevoie sa ma contraziceti, nu ne pasioneaza filozofia fermierilor, capitanilor si mediumilor din America sec. XIX. daca dorim filozofie avem ceva de calitate la filozofii greci.

[catalin2]

Asadar, daca erau vreo 10 povestiri sau intamplari cu morti, la toate spuneau adeventistii ca Dumnezeu i-a inviat pe acestia. S-au scos, chiar daca erau 1000, pe toti i-a inviat Dumnezeu, iar pe ceilalti i-a lasat morti.
"azi vei fi cu mine in Rai", nu stiu daca aici sau pe forumul catolic am auzit o explicatie ilara a unui adventist care spunea ca dupa azi e virgula de fapt. Cred ca adventistii fac brainstorming o data pe saptamana, sa vada ce sa mai inventeze la fiecare pasaj care ii contrazice.
Pentru ortodocsi sau ceilalti ce nu sunt adventisti sau martori, mai avem invierea lui Lazar, care se spune ca incepuse sa miroasa, invierea baiatului de catre Sfantul Ilie.
La 1 regi, cap 28. " 3.Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui.
11. Atunci femeia a întrebat: "Pe cine să-ţi scot?" Răspuns-a el: "Pe Samuel să mi-l scoli!"
14. "Ce înfăţişare are?" a întrebat-o regele. Ea a răspuns: "Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină lungă". Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat.
15. A zis Samuel către Saul: "Pentru ce mă tulburi, ca să ies?" Iar Saul a răspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveţi ce să fac".
16. A zis Samuel: "La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
17. Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum. "

Sunt sigur ca adventistii au o explicatie pentru toate, dar cine vrea sa auda povestrile lui Ellen White?