Moarte clinica

În prealabil postat de Traditie1

În ea se arată că locurile văzute nu corespund realității.
Și cele mai multe elemente variază de la individ la individ și în funcție de religia locală, nu văd toți același lucru.

CE ESTE MOARTEA CLINICĂ

Medicii vorbesc de moarte clinică atunci când o persoană intră în stop cardiac, adică încetează circulaţia şi respiraţia, funcţii fără de care viaţa este imposibilă. Când nu existau tehnici de resuscitare sau defibrilatoare asta însemna moarte şi atât.

De când există medicina modernă, stopul cardiac se mai numeşte moarte clinică, ceea ce înseamnă că există posibilitatea resuscitării, însă aceasta trebuie făcută rapid. Majoritatea organelor şi ţesuturilor pot să supravieţuiască ore în şir, chiar dacă nu sunt irigate cu sânge „proaspăt”. Însă creierul nu poate să suporte mai mult de trei minute de moarte clinică dacă temperatura corpului este normală. Cei care îşi revin dintr-o moarte clinica mai îndelungată, pot să rămână cu sechele neurologice.

CE VĂD OAMENII ÎN MOARTE CLINICĂ

În cele câteva minute cât stau în moarte clinică, oamenii au tot felul de experienţe, care mai de care mai ciudate. Sunt conştienţi că sunt morţi, dar au o stare de bine, îşi pot vedea corpul din afară sau văd echipa medicală în procesul de resuscitare. Frecvente sunt şi povestile despre un tunel care face tranziţia către un alt tărâm sau despre o lumină puternică ce îi atrage pe cei aflaţi în moarte clinică.

În povestirile lor predomină o stare de bine, de calm, un sentiment intens de iubire necondiţionată şi pace interioară. Adesea apar şi persoane dragi decedate care transmit un mesaj sau care îl îndeamnă pe pacient să revină în corpul lui.

VIAŢA DE DUPĂ MOARTE

Cum se explică toate acestea? Pentru cei cu aplecare către spiritual este foaret clar: oamenii aflaţi în moarte clinică experiementează viaţa de după moarte. Ceea ce văd ei este dovada clară că spiritul nu depinde de corp şi continuă să existe chiar dacă inima nu mai bate.

Chiar şi unii medici sunt de acord cu această teorie, ei povestind cum pacienţii reveniţi din moarte clinică au descris exact manevrele de resuscitare ale chirurgilor. De exemplu, o pacientă a descris cu lux de amănunte un instrument chirurgical pe care nu-l mai văzuse niciodată, iar un bătrân a recunoscut asistenta care îi scosese proteza dentară înaintea resuscitării, desi el era deja mort în acel moment.

Curios este că nu toţi cei care au văzut „lumina” sunt oameni credincioşi. Au existat şi atei care au văzut îngeri în timpul morţii clinice, iar pe unii aceste viziuni i-au convins că sunt pe calea greşită şi că trebuie să se concentreze mai mult pe latura spirituală a vieţii.

Pe de altă parte oameni foarte credincioşi au renunţat la religie din cauza că nu au văzut nimic în timpul morţii clinice, ceea ce i-a convins că după moarte nu există nimic.


EXPLICAŢII ŞTIINŢIFICE

Totuşi, majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt de acord cu ipoteza vieţii de după moarte, ei aşteptând o explicaţie mai degrabă ştiinţifică şi care poate fi dovedită prin indicii concrete.

Până acum, nici o explicaţie nu a fost generală acceptată, însă teoriile merg în două direcţii: unele se concentrează pe explicaţii psihologice, iar altele pe explicaţii fiziologice care ţin de structura creierului.

În a doua categorie intră şi teoria halucinaţiilor. Unii oameni de ştiinţă sunt convinşi că experienţele trăite în cursul morţii clinice sunt doar halucinaţii ale creierului muribund. Având în vedere că există droguri care pot da halucinaţii persoanelor sănătoase, medicii cred că în timpul morţii clinice corpul secretă o substanţă asemănătoare cu aceste droguri. Ceea ce văd oamenii în moarte clinică ar fi doar un vis, iar senzaţia de linişte şi iubire este dată de endorfină, un anestezic natural pe care corpul omenesc îl secretă când simte orice fel de durere.

Teoria depersonalizării se înscrie în categoria explicaţiilor psihologice şi se bazează pe faptul că oamenii puşi în faţa unei realităţi neplăcute – boala, moarte – încearcă să o înlocuiască pur şi simplu cu o fantezie. Oamenii se depersonalizează, încercând să se convingă singuri că nu lor li se întâmplă lucrurile ci altcuiva. Aşa s-ar explica experienţele în care oamenii morţi văd propriul corp din afară.

Deci e foarte clar ca fiecare "isi ia" varianta care ii place si care ii convine..
Chiar n-are rost sa mai discutam cu totii in contradictoriu pe aceasta tema.. Ca tot aia e..