Pedeapsa cu moartea

În prealabil postat de Melissa

E usor sa dam sentinte de pe margine..Dar atunci cand suntem implicati,situatia se schimba..Daca tu imi spui ca daca intr-o zi iti gasesti membrii familiei transati in pungi de 1 leu ( a ramas expresia,nu si pungile) ingropati in spatele casei (lucruri care sunt reale din pacate) sau ascunsi prin pivnita si congelator si tie nu-ti vine sa-l anihilezi pe acel criminal,atunci iarasi zic ca esti ipocrit! Sau nu esti deloc empatic!

Sunt situatii si situatii..De exemplu, o femeie in legitima aparare,fiind victima unui viol, din disperare,isi poate omori agresorul.In opinia mea, acea femeie nu ar trebui condamnata la moarte.Dar cineva care face crime cu premeditare sau psihopatii ucigasi in serie,ar trebui condamnati la moarte,fiind un pericol social.Irecuperabili zic eu.

Si mai este un aspect.Introducerea pedepsei cu moartea poate totusi ar pune un pic de ordine in societate ,instaurand frica.Si s-ar evita poate,de frica,macar omorurile din gelozie sau cele pentru pamant.

Edit: pe de alta parte,n-avem noi dreptul sa luam viata nimanui,chiar fiind doar o pedeapsa asta..Pentru ca Dumnezeu zice "A mea este razbunarea!"..

Deci nu pot spune decat ca multumesc Domnului ca nu sunt un factor decizional in privinta acestei probleme..:-)))

De acord Melissa, de acord cu tine cand iti exprimi indignarea fata de faptele cumplite care se pot petrece. Uneori traim chiar mai mult decat indignare. Nu vreau sa fiu ipocrit si recunosc, iata, marturisesc catre tine ca si eu traiesc uneori: teama, furia, dezgustul, incapacitatea de acceptare - dar le traiesc doar o vreme, pana cand, prin mila Domnului imi amintesc invatatura Sa si accept ceea ce Domnul ne cere: lepadarea de sine - de toate sentimentele mele potrivnice.
De aceea am insistat sa judecam problema in legatura concreta, PRACTIC, cu: rugaciunea, Sfanta Liturghie, Sfanta Impartasanie. Doar din ACEST loc al vietii noastre (din spatiul duhovnicesc in care nazuim la unirea cu Dumnezeu, fiecare dupa puterile noastre si prin harul Duhului Sfant) abordam altfel pedeapsa capitala. Cu totul altfel decat din afara, cand judecam doar dupa mintea noastra si fara mangaierea Celui care "va va calauzi la tot adevarul" (In, 16.13).
Daca nu cadem, in fata ororii, la Hristos, avem oare alta cale mai buna?
Domnul spune: "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul." "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."
Care e alternativa? Sa inmultim, impotriva cuvantului Sau, moartea cu inca o moarte (tocmai noi, cei care am fost chemati la viata? tocmai noi, cei care "am vazut Lumina"?)?
Pentru ca suntem crestini si avem pecetea iubirii in inima prin Sfantul Botez, eu cred ca se cuvine sa ne adancim sufletul la modelul Domnului Insusi.
Tocmai cand ne este mai greu, altfel cand?
Noi suntem parte din Trupul Bisericii, iar Capul nu e altul decat Mantuitorul. Nu se cuvine ca Trupul sa asculte de Cap?
Mt 17,5: "Acesta este fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L".
Citim Evangheliile si aflam ce a facut Iisus Hristos, atunci cand niste bieti oameni (in comparatie cu El care este Dumnezeu) l-au batjocorit, chinuit, omorat cu maxima cruzime pe Omul Iisus. Ar fi putut (fiind deopotriva Dumnezeu) sa opreasca supliciul, sa ii pedepseasca teribil. Dar El ce a facut, ce a spus (pentru noi, oamenii, pentru noi spre sfintirea noastra, intru mantuire)? Sa revedem capitolul 27 din Evangelia dupa Matei si ne reamintim.
Apoi, spune in Gradina Ghetsimani (Mt. 26,42): "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti."
Spune lui Petru (Mt. 26,52): "Intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."
Spune pe Cruce (Lc. 23,34: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac."
Asadar, e cumplit ce facem noi oamenii pe pamant. Dar noi, crestinii, vrem, dorim si putem (prin Duhul Sfant) sa dam curs rugaciunii: "Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."
Da, Melissa, durerea ta e si a mea, uimirea ta in fata raului e si a mea. Dar suntem oameni intre alti oameni si suntem oameni crestini. Chemati sa fim sarea si lumina lumii!
NOI SUNTEM cei chemati de Domnul sa fim sarea si lumina lumii!
Vrem asta si, calauziti de Duhul Sfant, putem.
Nadejde tare, Melissa, nadejde tare in Domnul Iisus Hristos. El este credincios. Dumnezeu e mereu credincios. El nu isi incalca Legamantul!
"Si iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin."