Ma simt singur...

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Sanduu

eu nu sint asa puternic ca tine moral, :) insa speranta moare ultima

Esti puternic, dar inca nu ai aflat !

[Dumitru73]

În prealabil postat de Sanduu

eu nu sint asa puternic ca tine moral, :) insa speranta moare ultima

m-am invatat sa iau viata asa cum e.
si e frumoasa oricum ar fi :)

[Valery]

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

În prealabil postat de Valery

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

Bine ai venit pe forum draga Valery!

Ca sa te putem ajuta cu sfaturi cat mai obiective, ar trebui sa intelegem mai clar situatia ta. Eu nu am inteles cum adica ai fost acuzata pe viata de un lucru de care nu suferi?? Colectivul din care ai facut parte sustine ca suferi de o boala incurabila( sau ce altceva?) si nu-i adevarat?? Daca ai putea sa explici, s-ar intelege mai bine problema ta.

Indepartarea ta de Dumnezeu si dorinta ta de a pleca departe( de a "fugi" de tot) poate fi efectul unui sir lung de dezamagiri si suferinte. Dar sa ne spui mai clar povestea ta si voi reveni apoi cu un mesaj, ca sa iti pot oferi un sprijin din toata inima mea.

Pana atunci, numai bine iti doresc!

[diana-lorena]

În prealabil postat de Valery

Draga Melissa,
Recurg la acest mod de a comunica pentru prima oara in viata mea sunt intr-un moment extrem de dificil chiar cel mai greu din viata mea nici nu stiu cum sa incep .Din 2004 am pasit pe acest drum au fost suisuri si caderi insa Bunul Dumnezeu mi-,a daruit un Dohovnic cum multi si-ar fi dorit ,alaturi de dansul am invatat sa ma rog, sa tin incetul cu incetul toate posturile.Am patruns in viata aceasta cu multa temere m-am lovit de bariera pacatelor pe cere le-am marturisit, mi-am dorit sa-l iubesc si eu pe Iisus atat de mult si il iubesc acum ca pe nimeni altul. Am primit bucurii nemasurate pelerinaje pe care nici nu le visam am trait clipe tainice ce nu pot fi descrise si cred ca si voi la randul vostru le-ati trait Caci cine il cunoaste odata pe Hristos acela gandeste si simte ca El.Am avut orgoliile mele pe care le-am infrant am avut geloziile incepatorului pe care le-am depasit .M-am daruit cu toata fiinta mea vietii bisericii pe care am frecventat-o zi de zi ,Am ramas fara servici nu am disperat chiar dupa zeci de ani buni nu m-a ocolit nici pe mine ca si pe altii din aceasta tara disponibilizarea ,insa am avut un adapost spiritual sub aripa parintelui meu duhovnic .Am inceput o alta viata aceea de a sluji lui Dumnezeu lucru care a fost minunat faceam multe ascultari care mai decare mai cu folos pentru bisericuta mea,pentru care m-am rugat si ma rog si acum ....Ai sa te intrebi SI? insa a intervenit oboseala si o stare de sanatate si a trebuit sa lipsesc o perioada mai indelungata de la aceste activitati ca sa-mi rezolv multe probleme care nu mai puteau fi amanate . Problema mea este ca nu mai am puterea de a ma intoarce la cei pe care i-am dezamagit si pe care i-m lasat balta cum spun ei Eu iubesc foate mult aceasta biserica care a crescut sub ochii mei si tin deosebit la colectivul din care am facut parte insa nu pot sa trec peste faptul ca am fost acuzata pe viata de un lucru de care nu sufar. Insa Sufar foarte tare si ma doare imima si as vrea sa uit sa iert dar totodata am sentimentul ca trebuie sa plec departe.Sa fiu singura de fapt sunt singura fara nici un sfat si ajutor, poate o sa spuneti sa ma spovedesc aici este problema nu mai pot face acest lucru . Nu spun ca nu am facut greseli insa Dumnezeu nu ne-a condamnat fara sa ne ajute sa ne indreptam ne-a dat o sansa pocainta eu nu am decat doi obraji care amandoi i-am intins cu smerenie adanca tuturor spre iertare.Eu va multumesc tuturor celor care imi veti da sfaturi sau ma veti dojeni cu dreptate. Dumnezeu sa ne dea putere sa ne ducem Crucea .

Doamne ajuta!
este foarte frumos ce ne-ai povestit, chemarea ta de catre Domnul, ca sa luam seama inca o data cum Doamne lucreaza in fiecare dintre noi. Daca ai pornit-o pe drum alaturi de Hristos, ce incercari vor fi mai mari decat tu si Hristos din inima ta? Nici una! Cine ma va desparti de Domnul meu? Scarba, nevoia, golatatea? Nimic din toate astea, draga, Valery (Valeria? ce nume frumos, lasa-l intreg :) ). Maica Siluana spune ca e foarte importanta iertarea. Asculta din conferintele tinute de dansa si poti citi si din seminarul iertarii de pe site. Spune ca iertarea este o alifie care vindeca ranile pe care ceilalti sau noi insine ni le-am facut. inseamna sa nu ii mai consideram vinovati pe cei care ne-au gresit si sa nu ne mai simtim vinovati fata de cei carora le-am gresit. Roaga-L pe Doamne sa te ajute, vorbeste sincer cu El si spune-I ce nu mai poti sa faci, ca sa vina El sa faca.
Doamne ajuta!

te imbratisez cu drag,
diana

[emiliabirgau]

Toti suntem singuri intr-un fel sau altul, Dumnezeu este singura noastra certitudine. Tu suferi pt ca vorbesti despre singuratatea si suferinta ta, dar cati nu sunt oare in aceeasi situatie sau chiar mai rea?...Viata are un curs al ei pe care il vei intelege cu trecerea anilor, tu poti sa lupti pt fericirea ta, dar numai Dumnezeu ti-o poate da.

Eu aproape ca ma identific cu singuratatea, dar o duc asa mai departe, altceva nu pot face, am luptat de multe ori si mi s-a confirmat ca puterile mele sunt limitate si nu e de ajuns sa vrei...viata e f imprevizibila.

Tu incearca sa ai mila fata de cei mai slabi care se afla in suferinta, asta te va mangaia, ca daca e sa ai vreo bucurie in viata va veni fara sa o astepti, Dumnezeu nu ramane dator suferintei noastre.

[tigerAvalo9]

Si eu consideram odata ca sunt singur sau cel putin credeam.Dar am inteles ca Dumnezeu este cu mine si am si familie.Familia si Dumnezeu sunt doua lucruri fara de pret,aproape cele mai importante.
Apropo,cauta sa vorbesti cu membrii forumului de aici,cu cine vrei tu,despre orice,ei iti vor raspunde,vei socializa.Forumul e si el o FAMILIE!

Doamne ajuta!

[MariS_]

În prealabil postat de Sanduu

Buna tuturor scriu acestea pentru a va spune despre mine si despre viata mea si sa va cer un sfat...Inca din copilarie sint o persoana timida si de cind ma tin minte nu am prea avut prieteni in rindul fetelor si aceasta ma doare, fiindca as vrea mult sa am pe cineva alaturi pe care sa iubesc si sa fiu iubit, din acest motiv ca sint singur adesea am o stare de tristete in suflet, am avut parca ginduri sa incep a face cunostinta cu toate fetele laolata si poate se va primi ceva, mi se pare adesea ca sint foarte urit si de aia sint singur si poate asa si e, insa alta data vad in oglinda ca parca nu sint chiar asa urit... Am unele ginduri sa plec la manastire deoarece in lume singur asa nu vreau sa traiesc, poate chemarea mea in viata este la manastire? citeodata mi se pare ca acolo ar fi locul meu...
Va rog sa ma ajutati cu sfat ce ar trebui sa fac ? CE sa fac ca sa fiu fericit ? ca sa am bucurie in inima? Ce ar trebui sa fac ca sa am si eu o prietena, poate cineva a mai fost in locul meu... Mersi anticipat si va rog nu ma judecati sever...

Pai, draga Sanduu, te-ai uitat in oglinda gresita! Adevarata oglinda sunt ochii prietenului sau ai aproapelui. Acolo vezi imaginea ta adevarata. Cauta aproapele, cauta prieteni si uita-te in ochii lor. Nu fugi in manastire ca sa cauti singuratatea, nici macar linistea, daca n-ai gasit-o mai intai in tine. In manastire vei gasi ASCULTAREA, care e cea mai grea jertfa. Sa nu crezi ca oricine o poate duce. Cauta aproapele, cauta prieteni, cauta un duhovnic ...
Har, smerenie si jertfa de sine.

[FLORINA]

Tot ce vreau eu sa iti spun e doar atat:Sa nu mai spui niciodata ca esti urat,dar niciodata!!!Priveste in sufletul tau si vei vedea cat esti de frumos!!!Si referitor la faptul ca nu ai pe cineva,cu siguranta va veni si asta ,numai rabdare sa ai ca te vei bucura pe urma mult mai mult!Fii binecuvantat!Doamne ajuta!

[Sanduu]

În prealabil postat de FLORINA

Tot ce vreau eu sa iti spun e doar atat:Sa nu mai spui niciodata ca esti urat,dar niciodata!!!Priveste in sufletul tau si vei vedea cat esti de frumos!!!Si referitor la faptul ca nu ai pe cineva,cu siguranta va veni si asta ,numai rabdare sa ai ca te vei bucura pe urma mult mai mult!Fii binecuvantat!Doamne ajuta!

Pai adevarul este cel mai bun, si poate adevarul este ca sint urit...Insa mersi pentru sustinere