De ce suntem singuri?

În prealabil postat de silent assasin

Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne inmulti deci fiecare om trebuie ca in viata sa-si intemeieze o familie si am inteles ca este pacat sa treci prin viata fara de a-ti lasa mostenitor fara sa ai copii sotie si a duce semintia omului mai departe ...Si intrebarea e:Acei ,care sunt totusi credinciosi si buni la suflet,si nu reusesc a-si gasi consoarta de a-si intemeia o familie ,fie ca ei isi doresc asta,fac un pacat?

Daca un om e "credincios si bun la suflet" (sa trecem peste pleonasm, cum ar putea sa fie rau la suflet daca e credincios in Hristos?...) atunci e simplu: traieste deja intr-o mare familie! Daca vrea o familie mica (mama, tata, copilul sau copiii) tocmai credinta si bunatatea lui aduc inevitabil perechea, familia.
Uneori Dumnezeu plaseaza oamenii credinciosi in manastiri. Nu au familie in sens laic. Alteori oamenii buni si credinciosi duc o viata solitara, cel putin o vreme, din varii motive. Totul e sa nu fugim de oameni, sa nu ne insinguram cu buna stiinta.
Toate la vremea lor, cum sugera Ana Maria.
Are Domnul grija de toate, deci, Domnului sa cerem!