Voi ce teorie credeti?

[sinxsinx]

În prealabil postat de catalin2

Eu ma adresam doar lui sinxsinx, pare sincer.

chiar sunt... si poate ca tocmai faptul ca nu cunosc pe nimeni aici ma ajuta sa fiu.

[spre_rasarit]

http://www.drdino.com/category/type/...tion-seminars/
http://www.drdino.com/seminar-part-1...-of-the-earth/
http://www.drdino.com/the-garden-of-...eminar-part-2/
http://www.drdino.com/dinosaurs-and-...eminar-part-3/
http://www.drdino.com/lies-in-the-te...eminar-part-4/
http://www.drdino.com/the-dangers-of...eminar-part-5/
http://www.drdino.com/the-hovind-theory-seminar-part-6/
http://www.drdino.com/questions-and-...minar-part-7a/
http://www.drdino.com/questions-and-...minar-part-7b/

Au si teorii protestante intre ele paguboase ca renunta la mancarea pentru viata vesnica ce exista in ortodoxie, oricum ca si creationism face o demonstratie destul de convingatoare.

De asemenea nu o nimereste cu Vechiul Testament si cu graficul timpului lumii care e luat dupa textele masoretice si nu dupa Septuagint care nu agreeaza, septuagintul fiind cu 1100 de ani inainte.

[cocacoc]

În prealabil postat de andreicozia

Crearea vietii a avut loc in alta parte in univers!

Pe Marte ?

[ciradu]

În prealabil postat de sinxsinx

Buna ziua tuturor. Intamplator am ajuns pe acest forum si dupa ce am citit cateva zeci de pagini m-am hotarat sa postez si eu. Scriu aici cu speranta ca nu voi intra in nici o disputa cu alti useri. Nu imi doresc asta.

Incep prin a spune ca am 25 de ani. Momentan ma gasesc intr-o perioada a vietii in care mi-am pierdut incet-incet ''credinta'' in Dumnezeu. De ce spun asta? Pentru ca mama m-a invatat ca Dumnezeu exista si m-a invatat cum sa fiu un bun crestin... La scoala am facut ore de religie si am aflat si de acolo noi informatii. La varsta de 7-10 ani, in momentul in care faceam ceva, imi era frica de Dumnezeu... si cand zic frica, ma refer teama intensa... spaima... pentru ca asa mi s-a spus... ca Dumnezeu ii pedepeste pe pacatosi. Daca minteam sau facem vreo boroboanta seara inainte sa adorm stateam 1-2-3 ore cu teama ca poate voi fi pedepsit. Daca mama m-a invatat doar ca exista Doamne-Doamne si ca e bine sa fac o rugaciune inainte de somn, profesorul de religie a avut grija sa ma indoctrineze si sa bage spaima in mine. In sinea mea credeam in Dumnezeu si ma duceam la biserica zi de zi dupa ore cu inca 3-4 colegi. Ma simteam bine cand intram in biserica, aprindeam o lumanare si spuneam o rugaciune. Insa privind acum lucrurile ma intreb daca oara a meritat sa traiesc cativa ani sub teroarea impusa indirect de profesorul de religie. Ma intreb daca usurarea pe care o simteam cand intram in biserica nu era nimic altceva decat faptul ca in subconstient stiam ca am facut ceva pe placul lui Dumnezeu... In clasa a doua preotul m-a intrebat la spovedanie daca ma masturbez si a folosit cuvantul uzual nicidecum ''masturbare''. La nunta unchiului meu preotul s-a urcat imbracat in sutana pe masa si a inceput sa danseze si sa isi toarne vin in cap! La propriu!

Dupa toate astea a urmat o perioada in viata mea... cam in timpul liceului in care nu am mai dat asa mare importanta religiei si existantei lui Dumnezeu... si sincer mi-a fost asa de bine... aveam alte griji pe cap, eram indragostit, aveam la ce ma gandi inainte de somn. Sa spunem ca asta a fost perioada mea de tranzitie...

Incepand de acum 3-4 ani am inceput sa cred ca nu exista Dumnezeu, am inceput sa cred ca totul este doar o nascocire a unora putin mai destepti decat majoritatea. Cred ca religia este cel mai bun mod de a manipula o populatie. De-a lungul timpului oamenii Bisericii au facut nenumarat greseli, au purtat cruciade, au ars femei pe rug pentru ca erau vrajitoare,etc. Cum de am ajuns eu la concluzia ca nu exista Dumnezeu? Simplu... De ce Dumnezeu lasa sa moara copii de 3-4 ani din cauza bolilor? Cu ce au gresit ei? De ce Dumnezeu lasa oamenii sa moara de foame? De ce Dumnezeu nu este acolo unde trebuie cand vin inundatiile? O sa spuneti ca ne primim pedepsele pentru ca suntem pacatosi. Sunt convins ca intre cei care mor de boli, de calamitati, etc. sunt si oameni credinciosi, oameni care nu merita sa moara. In cazul asta oare Dumnezeu nu incalca insusi una din poruncile sale? Sa nu ucizi... ?! Bun, fiecare are pacate, sunt total de acord, insa unii nu au atat de mult pacate incat sa merite sa fie calcati de masina, sa fie mancati de urs in padure, sa fie injunghiat seara la colt de strada. Atunci unde este Dumnezeu? Cand Hitler a omorat milioane de oameni, de ce nu a fost pedepsit? De ce a reusit sa scape de zeci de ori din fata mortii? De ce Dumnezeu lasa violatorii sa umble liberi pe strada si sa profite de copile de 10-12 ani? De ce Dumnezeu lasa milioane de oameni sa moara de foame si alte milioane sa traiasca in lux? De ce Dumnezeu nu pune capat virusului HIV? De ce Dumnezeu nu poate vindeca un bolnav de inima dar in schimb doctorii pot face un transplant? Cam astea ar fi o parte din sutele de intrebari pe care le am... intrebari la al caror raspuns nu se leaga de nici un fel de Dumnezeu.

O alta intamplare oarecum haioasa a avut loc cand a venit preotul cu botezul. A sunat la usa si am deschis... a zis ca a venit cu botezul si a dat sa intre. I-am zis ca il primesc cu mare placere in casa daca totul este gratis... s-a uitat la mine bulversat si in loc de dea un exemplu de omenie s-a intors si a plecat... Pai ce preot este ala daca la el totul se rezuma la bani? Si de fapt daca stau bine si ma gandesc, tot ce tine de biserica, se rezuma la bani... daca faci un botez trebuie bani, daca faci o nunta trebuie bani, daca faci o inmormantare trebuie bani, etc. Sunt curios cati preoti ar face astea gratis... probabil 0.1% Sa nu mai zic de spagile primite de BOR pentru a da cuiva o parohie ( cred ca asta e termenul)

In alta ordine de idei, si cu asta inchei, eu cred in teoria lui Darwin si cu cat inaintez in varsta devin din ce in ce mai ateu, imi pun din ce in ce mai multe intrebari la care nimeni nu poate da un raspuns. Cred ca Dumnezeu nu este nimic mai mult decat o simpla nascocire. Egiptenii au crezut in zeii lor, incasii la fel, si nenumarate alte civilizatii... civilizatii care s-au stins si in acelasi timp cu ele au fost uitati si zeii lor. Asa o sa fie si cu crestinismul, o sa dispara la fel de repede cum a aparut si o sa fie dat uitarii. Este doar o chestiune de timp...


Sper ca nu am suparat cu nimeni cu postul meu.
O zi buna va doresc tuturor.

În vremea liceului am împărtăşit şi eu părerile tale despre religie. Însă nu m-am putut opri la această înţelegere atee, pentru că viaţa nu mai avea niciun sens. Dacă tot murim, şi asta pentru totdeauna, ce rost mai are să trăim? Pentru ce să mai facem bine? Am căutat mai mult. Am citit. Şi mi-a scos Dumnezeu în cale oameni excepţionali. Care mi-au dat răspunsuri. Întâi am găsit asta în cărţi. Una de căpătâi a fost pentru mine 7 dimineţi cu Părintele Stăniloae (interviuri realizate de Sorin Dumitrescu). Apoi l-am cunoscut pe luminosul Părinte Galeriu. În el simţeai uneori fizic harul lui Dumnezeu. Nu te mai puteai îndoi. Am citit apoi Evangheliile şi m-am lăsat ghidat în înţelegerea lor de aceşti părinţi. Am înţeles marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Pe de o parte, am înţeles că cele scrise în Evanghelii nu pot fi bănuite de a fi minciuni. Iar dacă sunt adevărate, nu poţi să nu Îl iubeşti pe Iisus; nu poţi să nu vrei să-I urmezi. Dostoievski spunea că dacă la sfârşitul vieţii cineva i-ar prezenta toate argumentele raţionale că s-a înşelat cu privire la existenţa lui Dumnezeu, el ar alege să rămână cu Iisus, şi nu cu adevărul. Cred că din cauză că dragostea e dumnezeiască. Adevărul acesta care ne este nouă accesibil, raţional, e relativ.
Sfatul meu e să nu te opreşti. Caută. Şi vei afla. Biserica nu se rezumă la aspectele negative pe care le-ai prezentat şi care te-au smintit. Tot în Biserică sunt şi sfinţi. Şi preoţi cumsecade. Destui. Eu am întâlnit. Mi-am ales întotdeauna bisericile la care am mers la slujbe după preoţii lor. Şi am găsit destul de mulţi preoţi sinceri. Ce părere ai de părintele Vasile Gavrilă de la biserica studenţilor (la Universitate). Sau de părintele Vasile Gordon (la o biserică pe lângă liceul Lazăr, parcă). Sau părintele Ioan Popescu de la biserica Icoanei? Şi mulţi alţii. Caută să stai de vorbă cu unul dintre aceştia, care vor putea să-ţi facă cunoscută dragostea lui Dumnezeu, iar nu frica. Părintele Galeriu spunea că frica de Dumnezeu trebuie să însemne doar frica de a nu-I pierde iubirea.

[cocorel]

În prealabil postat de MariS_

La ce-i foloseste vasului sa stie CUM a fost facut? Lui ii foloseste sa stie CE a facut olarul si DE CE a facut olarul acel vas. Si cred ca Dumnezeu asa a si facut: ne-a spus CE a creat si DE CE a creat, nu si CUM a creat.

La CE stiu raspunsul dara la DE CE sincer va rog sa-mi spuneti si mie.Multumiri.

[MariS_]

În prealabil postat de sinxsinx

Sunt convins ca nu voi trai vesnic, nici macar 80 de ani... dar trecand peste, exercitiul de imaginatie pe care mi l-ai propus are mai multe planuri pe care as vrea sa le aduc in discutie.
Lumea va mai exista si dupa moartea mea exact asa cum a existat miliarde de ani inainte sa ma nasc eu... Persoana mea nu reprezinta decat o picatura de apa intr-un ocean. Singura contributie pe care o voi avea, va fi, probabil, perpetuarea speciei, asta daca nu inventez ceva intre timp care sa revolutioneze lumea. Cum talent de inventator nu am, cel mai probabil voi muri in anonimat si voi ramane in memoria celor apropiati.

Daca te-ai referit la ''lumea mea'' as putea spune ca este impartita in doua.


Prima parte este strict legata de mine si de faptul ca in momentul in care o sa mor totul se va termina. Nu cred in suflet si in parasirea trupului, nu cred in rai si iad, etc. Iei ultima gura de aer si organismul cedeaza. Totul se face negru si nici macar nu ai cum sa constientizezi ce se intampla pentru ca deja nu mai existi. Tot ce va ramane va trupul meu, o amestecatura de elemente chimice care in cele din urma se vor descompune si isi vor urma ciclul normal. Este exact ca la o masina... fara benzina in rezervor nu este nimic altceva decat un morman de fiare, chiar daca masina este noua.

A doua parte este legata de cum cred eu ca o sa vada cei apropiati moartea mea... Familia care o am acum nu o sa mai fie... vor fi morti toti cei cu o generatie mai mare decat mine... In cazul asta ramane sora mea, sotia, copiii, prietenii si probabil cine o sa mai apara nou in familie. Tot ce vreau, este ca inainte sa mor, sa fiu impacat cu mine insumi, ca mi-am ajutat copiii, familia, prietenii si ca nu las pe nimeni cu greutati, ca nu las pe nimeni sa faca ceea ce as fi putut face eu. Vreau sa ii stiu sanatosi, fericiti, apropiati si in cele din urma cu o situatie financiara buna.

In concluzie, lumea va exista si dupa ce voi muri eu. Singura problema pe care o identific acum este faptul ca va continua sa existe fara mine. Din moment ce o sa am bun simt toata viata, din moment ce constiinta nu ma lasa sa fac rau cuiva, din moment ce nu o sa fur, din moment ce nu o sa jignesc, nu mai este asa de important daca sunt ateu sau nu. Pot fi un om exemplar si fara a crede in Dumnezeu si invataturile lui, pot si un om exemplar si fara a astepta judecata de apoi in speranta ca voi ajunge in rai. Am ajutat de nenumarate ori oamenii saraci, am ajutat case de copii si inca o mai fac fara a astepta de la ei absolut nimic, nici macar multumirea... sunt convins ca sunt milioane de credinciosi care nu au plans ca mine cand au vazut ce s-a intamplat in Japonia. Sunt convins ca nu multi au incercat sa ajute oamenii din Haiti, etc. Ma refer strict la cei care au posibilitati financiare. Poti fi bun si in numele tau, propriu si personal, fara a avea nici cea mai mica credinta in Dumnezeu.




O zi buna va doresc!
Repet, nu vreau sa supar pe nimeni cu convingerile mele, tinand cont ca sigur citesc si oameni credinciosi ceea ce scriu.

Domnul meu, draga sinxsinx, m-a bucurat raspunsul tau, pare paradoxal dar asa e. O sa explic de ce. Ai dat doua raspunsuri la exercitiul de imaginatie, unul asa-zis obiectiv si unul subiectiv. Cel asa-zis obiectiv nu ma interesa, il stiam si eu, ma interesa cel subiectiv. Ai fost suficient de perspicace ca sa sesizezi ca pe acela il asteptam. Asta m-a convins ca esti o persoana inteligenta. Modul cum ai formulat raspunsul m-a convins ca esti o persoana si cu mult bun simt. Faptul ca ai ajutat persoane in necaz si ca doresti sa faci bine si in continuare imi spune despre tine ca ai un suflet bun. De fapt, fara sa stii, asta vroiam, nu atat raspunsul, cat o radiografie a personalitatii tale. Si ceea ce vad ma bucura, chiar foarte mult. Unii or sa fie contrariati de aceste concluzii ale mele vizavi de persoana ta. Mi le mentin si chiar plusez, tu esti un bun crestin chiar fara sa vrei, chiar fara sa stii, chiar fara sa-ti doresti. A dori sa faci binele fara a fi recompensat pentru asta e cel mai inalt ideal crestin. Multi crestini nu se ridica la inaltimea acestui ideal. Tu spui ca esti ateu sau ca nu mai crezi in Dumnezeu, dar acest fapt se datoreaza unei dezamagiri provocata de o imagine deformata a crestinismului, imagine ce ti-a fost inoculata tocmai de acei oameni care ar fi trebuit sa-ti fie indrumatori spirituali. Greseala lor. Dar daca vei face ceea ce ti-ai propus sa faci, inseamna ca in inima ta ai ramas crestin. Odata si-odata vei constientiza si faptul ca aceasta dispozitie sufleteasca de a face binele fara a astepta rasplata e de fapt esenta crestinismului si e starea normala a sufletului. Esenta crestinismului nu e cunoasterea, nu e nici inchinarea, esenta crestinismului e sa fii in slujba aproapelui. Daca vei fi in slujba aproapelui atunci, chiar fara sa stii, esti in slujba lui Dumnezeu. Iar, la timpul potrivit, chiar Dumnezeu iti va spune aceasta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[MariS_]

În prealabil postat de cocorel

La CE stiu raspunsul dara la DE CE sincer va rog sa-mi spuneti si mie.Multumiri.

Draga cocorel, raspunsul la intrebarea "De ce a creat Dumnezeu lumea?" e "Pentru ca Dumnezeu e IUBIRE". Iar iubirea inseamna bucurie, iar bucuria impartasire. Iubirea lui Dumnezeu nu e una egoista, nu e pentru sine, ea e altruista, e generoasa, ba chiar jertfelnica. Iar o iubire altruista se impartaseste. Spre deosebire de cunoastere, care e autosuficienta, iubirea altruista nu poate fi decat extensibila si creatoare. Eu multumesc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de sinxsinx

chiar sunt... si poate ca tocmai faptul ca nu cunosc pe nimeni aici ma ajuta sa fiu.

Asadar, nu e o vina ca ai aceste indoieli, trebuie doar sa cauti sa afli raspunsul la intrebari, dar cauta din ambele surse, nu doar din cele ce spun ceva impotriva crestinismului. Vei gasi chiar si pe forumuri raspunsuri. Chiar eu am avut mai demult o discutie mai lunga pe un alt forum cu un ateu convins.
In primul rand Biserica este divino-umana, iar preotii sunt credinciosi cu pacate ca si noi, faptul ca devin preoti nu-i face automat si sfinti.
Problema raului este veche. Dumnezeu nu face raul, dar i-a creat pe ingeri si pe oameni cu liber arbitru. Asadar nu vrea sa le impuna sa faca binele daca ei nu doresc. Dar nici nu se intampla la intamplare ceva.
Scopul in crestinism este altul decat ceea ce cred unii oameni care nu sunt credinciosi. Scopul nu este o viata cat mai frumoasa si lipsita de griji, ci mantuirea, dobandirea vietii de dupa. Asadar omul trebuie sa se apropie de Dumnezeu aici, pentru ca dupa nu mai poate face nimic. De aceea Dumnezeu ne si ajuta, adica ne da si necazuri. Daca omul se obisnuieste sa o duca foarte bine incepe sa mai uite de Dumnezeu sau crede ca e superior altora. Asa ca ii da si necazuri.
Nu stim toate judecatile lui Dumnezeu, de ce se intampla unele lucruri. dar stim in mare care ar fi cauzele. Uite, de exemplu la tsunami din Thailanda si zona de acolo. Nu stim daca asa e, dar se poate sa fi fost si o oprire a unor lucruri care se petreceau. Zonele erau cunoscute pentru turismul sexual, inclusiv pedofilie (si Tailanda, si Sri Lanka). Poate au fost si acestea cauzele, sau altele. Sau daca a fost comunsmul la noi si al alti ortodocis, poate a fost pentru intarirea credintei, la fel cum s-a intamplat si in timpul romanilor cu crestinii. Nu intotdeauna e o pedeapsa.

[cocorel]

În prealabil postat de MariS_

Draga cocorel, raspunsul la intrebarea "De ce a creat Dumnezeu lumea?" e "Pentru ca Dumnezeu e IUBIRE". Iar iubirea inseamna bucurie, iar bucuria impartasire. Iubirea lui Dumnezeu nu e una egoista, nu e pentru sine, ea e altruista, e generoasa, ba chiar jertfelnica. Iar o iubire altruista se impartaseste. Spre deosebire de cunoastere, care e autosuficienta, iubirea altruista nu poate fi decat extensibila si creatoare. Eu multumesc.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cum ar veni Dumnezeu fiind iubire avea nevoie de un obiect al iubirii ca doar nu putea sa se iubeasca singur si atunci ne-a facut pe noi,oamenii.Totusi fiind iubire trebuie impartasita si ca lucrurile sa mearga bine si noi trebuie sa Il iubim pe El (si pe noi intre noi).

[MariS_]

În prealabil postat de cocorel

Cum ar veni Dumnezeu fiind iubire avea nevoie de un obiect al iubirii ca doar nu putea sa se iubeasca singur si atunci ne-a facut pe noi,oamenii.Totusi fiind iubire trebuie impartasita si ca lucrurile sa mearga bine si noi trebuie sa Il iubim pe El (si pe noi intre noi).

Da, asa este. Iubirea neimpartasita nu e iubire.