Umilirea ca metoda de curatare de mandrie

[glykys]

Multumim pentru linkul par. Sofian.

[Traditie1]

Adevărate cuvintele părintelui.

Concret, ce trebuie să facem? Cum am zis, trebuie să renunțăm la protejarea omului nostru lumesc prin fățărnicie. Să renunțăm la comportamentul sociabil interesat, la imaginea publică, inclusiv la înfrumusețările cosmetice (coafuri, farduri etc). Să fim noi înșine și atunci lumea ne va percepe ca niște ființe asociale, motiv pentru care vom suporta umiliri din partea celorlalți.

În prealabil postat de Traditie1

Interpretezi tu aiurea.
Iar Cristi, ca și tine, ar trebui să-și vadă de ale lui, nu să contabilizeze greșelile reale sau imaginare ale altora.

Interpretezi tu aiurea.
Probabil se joaca smerenia cu tine de-a prinselea..dar ea fuge mai tare ca tine..

[Traditie1]

În prealabil postat de Melissa

Interpretezi tu aiurea.
Probabil se joaca smerenia cu tine de-a prinselea..dar ea fuge mai tare ca tine..

Ai primit report pentru atacurile la persoană.

[anna21]

Nu va mai certati.
O "boala" ciudata bantuie pe forum..

Revenind la thread.. Eu nu sunt de acord intotdeauna cu postarile lui Traditie (dar desigur, poate ca avem un bagaj de cunostinte si experienta diferite si ca urmare nu ii inteleg deplin postarile)
Pot sa explic si de ce: mi se pare ca are o viziune oarecum mecanicista asupra lucrurilor duhovnicesti. Adica faci asta/renunti la aia si rezultatul este cu necesitate acesta. Dumnezeu iese cumva din ecuatie, ca si cum daca traiesti viata conform unor prescriptii originare (manualul de functionare fireasca a omului), efectul garantat va fi induhovnicirea..

Din experienta mea, eu vad ca nu sunt in stare sa fac nimic. Dar nimic nu e in puterea mea. In fiecare seara imi promit ca de maine voi face aia si ailalta, voi sta tare inaintea ispitelor, imi voi controla toate cuvintele si afectele... Iar a doua zi esuez jalnic in juma de ora de cand deschid ochii.
Eu cred ca mai degraba in tot ce facem trebuie sa cerem ajutor lui Dumnezeu. Doamne ajuta-ma acum, Doamne ajuta-ma din nou si tot asa clipa de clipa.. Ca altfel e vai! (Dar si asa tot vai este)

Tu prezinti lucrurile asa simplu, de parca ai fi in control total asupra persoanei si poti sa lepezi usor patimile, mandria, dorinta de a placea etc..
Eu mi-am propus un lucru simplu cu luni in urma (ca am zis ca apoi trec la alea "grele"): sa nu-mi pierd cumpatul in relatiile cu copiii mei. Este de vreo 4-5 luni pe agenda mea si nici un progres nu am facut, nu e zi in care sa nu ridic vocea la ei. Asta asa, ca un exemplu.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Traditie1

Ai primit report pentru atacurile la persoană.

Cum iti scrisesem odata, mi-a luat ceva timp sa te inteleg....Stiu ca nu ai rea intentie, insa chestia cu reportul vizavi de Melissa....aduce a altceva.....Si-mi vine in minte o zicala: nu da ce nu vrei iarasi sa primesti...Sau cine seamana nori, culege ploaie, parca....Esti un suflet bun, te rog mult sa ramai asa...

[MariS_]

În prealabil postat de anna21

Nu va mai certati.
O "boala" ciudata bantuie pe forum..

Revenind la thread.. Eu nu sunt de acord intotdeauna cu postarile lui Traditie (dar desigur, poate ca avem un bagaj de cunostinte si experienta diferite si ca urmare nu ii inteleg deplin postarile)
Pot sa explic si de ce: mi se pare ca are o viziune oarecum mecanicista asupra lucrurilor duhovnicesti. Adica faci asta/renunti la aia si rezultatul este cu necesitate acesta. Dumnezeu iese cumva din ecuatie, ca si cum daca traiesti viata conform unor prescriptii originare (manualul de functionare fireasca a omului), efectul garantat va fi induhovnicirea..

Din experienta mea, eu vad ca nu sunt in stare sa fac nimic. Dar nimic nu e in puterea mea. In fiecare seara imi promit ca de maine voi face aia si ailalta, voi sta tare inaintea ispitelor, imi voi controla toate cuvintele si afectele... Iar a doua zi esuez jalnic in juma de ora de cand deschid ochii.
Eu cred ca mai degraba in tot ce facem trebuie sa cerem ajutor lui Dumnezeu. Doamne ajuta-ma acum, Doamne ajuta-ma din nou si tot asa clipa de clipa.. Ca altfel e vai! (Dar si asa tot vai este)

Tu prezinti lucrurile asa simplu, de parca ai fi in control total asupra persoanei si poti sa lepezi usor patimile, mandria, dorinta de a placea etc..
Eu mi-am propus un lucru simplu cu luni in urma (ca am zis ca apoi trec la alea "grele"): sa nu-mi pierd cumpatul in relatiile cu copiii mei. Este de vreo 4-5 luni pe agenda mea si nici un progres nu am facut, nu e zi in care sa nu ridic vocea la ei. Asta asa, ca un exemplu.

Imi place f mult aceasta postare a ta. In primul rand pentru ca ai venit cu un apel la pace. In al doilea rand se SIMTE omul din ea. Si in al treilea rand are maxim de sinceritate. Nu inseamna ca nu-mi plac si celelalte pe care le-ai post. Nu, ci doar ca in asta iti simt inima. Eu, unul, nu pun mare pret pe vorbe, ca stiu ca sunt "furate" (citeste citate), dar pun cel mai mare pret pe SINCERITATE. Sa fugim de fariseu cat ne tin picioarele, nu-i bai ca ne indreptam spre vames. E mai placut vamesul lui Dumnezeu decat fariseul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

eu vad ca nu sunt in stare sa fac nimic. Dar nimic nu e in puterea mea.
Eu cred ca mai degraba in tot ce facem trebuie sa cerem ajutor lui Dumnezeu. Doamne ajuta-ma acum, Doamne ajuta-ma din nou si tot asa clipa de clipa.. Ca altfel e vai! (Dar si asa tot vai este)

Aceasta-i smerenia de care , sau fara de care nimic nu vom cladi bun si durabil . . . ! E inima infranta , e recunoasterea neputintei noastre , e infrangerea mandriei ! Da , Ana , asta-i drumul cel bun si adevarat !

[romanbun]

As dori sa vorbesc si eu despre acest subiect. Smerenia adevarata doar de la Dumnezeu vine. Adevarat. Pana nu ne intra El in suflet, nu putem discuta despre asta. Am vazut interventii pe subiect cu adevarat din inima si din...practica! Smerenia este intr-adevar un subiect personal, toate vasele Lui sunt deosebite, lucrarile unice. Ma vad nevoit ca si aici sa insist pe aspectul practic. De citate si citite suntem fenomenali noi romanii, cu practica stam rau. Intr-o tara cu oameni in accelerata degradare morala, cei smeriti sunt anormali. Stresul cotidian macina si pe cei buni si pe cai mai putin buni. Cum sfinti nu putem fi, vom incerca sa impacam interesul personal cu cel al aproapelui. Prinsi in statul-corset, vrem nu vrem, vom face ca si ceilalti, dar pana la o limita.
Din punct de vedere spiritual, avem o educatie crestina, care ne cere sa fim umili. Adica sa nu "ridicam" capul.
Din punct de vedere al societatii trebuie sa "ridicam" capul ca sa supravietuim si sa fim si COMPETITIVI.
Educatia facuta pana nu demult era uniformizarea, de fapt necompetitivitatea, peste care se asterne si umilinta. Totalul da o fiinta neadaptata vremurilor. Dar cum trebuie sa supravietuim, ne dovedim "caldicei" fata de vremuri si nu ne integram in vremurile de azi. Ne descurcam cum putem.
Astazi ca sa supravietuiesti, trebuie sa fi competitiv, incisiv, sa ai calitati mai "necrestine".
Avem de-a face cu o contradictie. Cum ziceti sa rezolvam antagonismul?
Va rog sa nu judecati in spirit "manastiresc" cum din pacate destule subiecte au fost tratate pe forum. Traim in lume, cu diferiti oameni si noi nu suntem calugari. Subiectul are si caracter personal, spre autocunoastere si perfectionare, dar cred ca tratarea de asemenea maniera va ajuta si altora. Ar fi benefic sa ne spuna ceva oameni de afaceri, dac-o fi pe form, sa ne spuna din experienta lor.
Doamne-ajuta!

[guardian knight]

un cersetor castiga o droaie de bani pe zi !
au fost multe cazuri,in care, cersetorii si-au "uitat" banii castigati la ei, si fiind prinsi de politie aveau asupra lor zeci de milioane de lei vechi !!!

chiar si io, stand in masina si astptand pe cineva langa o piata, timp mai indelungat, am putut observa un cersetor,la un colt de strada, care primea pomana dein 10 in 10 minute de la trecatori !
Deci daca facem un calcul, primea cam 6 lei pe ora, si in 10 ore facea 60 de lei !
iar in 10 zilew 600 de lei noi !
deci, fiti siguri ca ,cersetorii o duc mult mai bine ca multi oameni muncitori din tara asta !