Cum stim ca am tinut postul cu folos?

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

[Un_trecator]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Umila mea parere ca este ca ar trebui sa vorbesti acest lucru cu duhovnicul tau. Pentru ca fiecare din noi putem avea pareri diferite si te putem influenta in fel si chip si poate nu ai lua tocmai alegerea buna.

o zi frumoasa!

În prealabil postat de Un_trecator

Umila mea parere ca este ca ar trebui sa vorbesti acest lucru cu duhovnicul tau. Pentru ca fiecare din noi putem avea pareri diferite si te putem influenta in fel si chip si poate nu ai lua tocmai alegerea buna.

o zi frumoasa!

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Un sfat intelept. La urmatoarea spovedanie o sa-l intreb.Dar tare mi-e teama ca o sa-mi zica sa le fac si lor de post si daca mananca bine, daca nu,asta este... Si sa vezi revolta in familie!
Dar va trebui sa fac ascultare de duhovnic. Iar ai mei sa faca ascultare de mine... Doamne ajuta!

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

În prealabil postat de glykys

Nu cred ca iti va spune asta, nu asa se pune problema. Ideea este ca tui trebuie sa le dai lor un exemplu, sa ii faci sa tina post si sa duca o viata crestineasca nu bagandu-le pe gat mancare de post sau predici rasuflate! Nu asa... ci prin rugaciune pentru ei, prin post pentru ei, prin rabdare, prin smerenie... Si bunica a avut maaare rabdare si muult s-a mai rugat pentru ca cei din familia ei sa mearga pe calea Domnului, dar niciodata nu a obligat sau constrans sa facem ca ea. Uite, am scris pe alt topic ceva legat de aceasta idee:
Azi am avut o mare alinare sufleteasca - la predica, parintele, explicand pilda slabanogului din Capernaum - cum ca prietenii aceluia puteau sa ii spuna: iata, noi ne-am facut datoria, te-am dus pana aici, dar nu putem intra, mai mult nu putem sa iti facem; dar nu, au fost staruitori si s-au urcat pe casa, au facut gaura in acoperis - spunea asa: vedeti ca omul cutare e in suferinta si poate nu iti permiti sa il ajuti material, zicand nu am ce-i face, dar o rugaciune poti spune pentru el, ca nu te costa nimic; vezi ca nu poate veni la biserica, dar tu esti zdravan si vii, trece-l si pe el in pomelnic. I-a indemnat pe oameni sa isi transmita valorile mai departe, pentru ca realizarile oamenilor sunt, in primul rand, rodul puterii lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, dar si al parintilor, al bunicilor si al celor care ne-au format pe noi. Iar oamenii care vin la biserica sa nu mai vina singuri, sa isi ia si sotul / sotia, copiii, nepoti, sa tina post nu doar pentru ei, ci si pentru copiii lor, care nu tin, deoarece si pentru cei care tin acum post au existat candva niste parinti si bunici care au tinut post. Pentru ca vine un necaz, o boala, o batranete si nu mai poti merge la biserica, nu mai poti posti, nu mai ai putere sa faci ce ai facut la tinerete, dar daca ai invatat pe cineva sa se roage si sa posteasca, se va duce acela si va face el pentru tine. Vine apoi moartea si, daca nu ai lasat pe nimeni care sa te urmeze pe drumul acesta, nu are cine sa ocupe locul pe care il lasi gol in biserica si nu are cine sa te mai pomeneasca la liturghie.

Mi-am adus aminte de bunica, si ea ne spunea mie si tatalui meu la fel, in ultimii ani, cand nu mai putea sa stea la slujba: "mama, duceti-va voi si rugati-va si pentru mine, ca si eu m-am dus cat am fost in putere, dar acum nu mai pot". Si critica si ea pe buna dreptate "babele care-si iau geanta la spinare" si vin singure la biserica, dar pe copii si nepoti nu ii educa sa le urmeze - cred ca i-ar fi placut predica. Mi-aduc aminte ca ani in sir, cand eram eu mai mica si faceam o gramada de mofturi, si mancam si eu si bunicul micul dejun duminica - doi rasfatati - bunica statea si ne astepta, sa plecam impreuna, oricat de inaintate erau ceasurile. Niciodata nu a plecat singura si nici macar nu cartea ca, din cauza noastra, nu putea sa stea la toata slujba. Spunea: "mai bine ajungem cu totii chiar si la 11, cand se miruieste, decat sa merg singura la slujba, de la 8. Pe ei cui ii las?" Cand prindeam Tatal nostru, era multumita, iar daca ma sculam eu mai devreme si prindeam si iesirea cu Sfintele Daruri, era cea mai fericita.

De abia acum am realizat ca daca s-ar fi dus de la 8 si nu m-ar fi asteptat si pe mine, azi poate nu intram in biserica. Aviz persoanelor care au copii si nepoti!

Mare dreptate ai si ce frumos zici!
Cata rabdare si dragoste a avut bunica ta!
Mama mea, bunica copiilor mei, tot din dragoste exagerata dar gresit manifestata, cand se pregatea diminica dimineata sa mearga la biserica umbla prin casa incetisor, pas, pas... sa nu ne trezeasca pe noi si pe copii... Acolo se ruga, este drept, tot pentru noi... dar era altceva...

[Mihailc]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.

În prealabil postat de Mihailc

Stai liniştită şi perseverează în străduinţa ta cu nădejdea că într-o zi o să postiţi cu toţii în familie. Postul e un mijloc nu un scop (cred că au mai spus-o şi alţii pe forum dar nu strică să ne reamintim). Eu cunosc numeroase cazuri de căsnicii destrămate din cauza maximalismului habotnic unor duhovnici incapabili să înţeleagă că exigenţa de sine a creştinului nu e întotdeauna bineprimită de apropiaţi. Poate îi convingi să postească măcar miercurea şi vinerea cum văd că e la modă acum ( în posturile mari).
Poate că discuţia asta era mai potrivită după post şi poate întrebarea care dă titlul topicului este ea însăşi o ispită. Mă gândesc că o să avem un folos din post atunci când nu ne mai întrebăm ce foloase o să avem, aşa cum iubirea e mai autentică cu cât o trăieşti fără să ai habar că faci ceva extraordinar.

!!!!!!
Multumesc de raspuns! imi convine asa cum ziceti! Mi-a mai venit inima la loc!
Dar totusi mi-ar placea sa posteasca si ei. Poate cu duhul blandetii sau cu pacaleli, de genul: hai sa ne facem vegetarieni ca este trendy...
o rezolv eu cumva

[glykys]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Iti voi spune ce a spus un parinte la predica acum cateva saptamani: daca in casa sunt oameni care tin post si altii care nu tin post, atunci cei care postesc sunt datori sa se roage si sa posteasca si pentru cei care nu postesc. In sensul ca actul tau de jertfa nu trebuie sa fie numai unul personal, ci sa vina ca si cum ar veni din partea tuturor ai casei.

Mi-aduc aminte de bunica mea, in vremurile in care putea sta vineri noaptea in picioare la rugaciune si care ii pomenea pe toti ai casei, raportandu-se la ei ca si cum ar fi fost prezenti langa ea si ar fi rostit aceeasi rugaciune (la pasaje de genul: "primeste rugaciunea ce iti aducem acum, noi, robii tai, X, Y, Z"). Practic, nu se ruga decat ea si cel mult eram si eu pe acolo, sub fusta ei, dar ea ii lua pe toti in rugaciune.

Eu una nu cred ca e asa pacat ca le gatesti de dulce, adica nu stiu... Nu ar fi pacat mai mare sa ii lasi nemancati? Desi, de regula, cel care gateste poate impune niste reguli... Sa vorbesti cu parintele tau duhovnic despre asta, nu despre faptul ca tu le faci de mancare de dulce, ci despre faptul ca tu tii post, iar sotul si copiii nu, sa vedeti din ce cauza se intampla asta... El trebuie sa stie mai bine problemele voastre de familie si cum pot fi remediate acestea. Ideea este ca suntem foarte raspunzatori fata de cei care sunt in casa noastra si vom da seama nu doar de ce am facut noi pentru sufletul nostru in parte, ci si de ceea ce s-a ales de sufletele cu care am luat contact. Spunea acelasi parinte de mai inainte ca in rai nu suntem primiti singuri, trebuie sa venim de mana cu cineva...

[Yasmina]

În prealabil postat de vintage

As avea si eu o intrebare legata de post, de postul la mancare mai precis
In familia mea doar eu tin posti dar sotul si copii nu. Este adevarat, nici nu i-am obligat. Si astfel m-am ostenit toata perioda aceast sa fac mancare de ambele feluri. Un gand imi spune ca toata osteneala asta a mea nu prea este ziditoare... M-a cam pus pe ganduri aceasta problema cand am auzit-o pe o vecina, ortodoxa de rit vechi, ca preotul ei duhovnic n-a vrut s-o impartaseasca, deoarece a gatit mancare de dulce nepoatei ei ( e fetita de liceu, deja).
Eu nici macar nu m-am gandit sa spun la spovedanie ca am dat mancare de dulce alor mei...
( Ar fi trebuit sa citesc un indreptar de spovedanie inainte...).
Intrebarea este:
Oare e atat de grav ca am gatit si mancare de dulce in aceasta perioada?

Eu drept sa spun ca nu am mai auzit de asa ceva...desi sunt sceptica ca ar fi real?!?!
Nu poti sa fortezi pe nimeni sa tina post,ii poti da sugestii insa alegerea ii ramane persoanei in cauza!
Pana la urma la ce serveste religia prin constrangere???
Dar daca sotia ar fi atee,si i-ar constrange pe toti ai casei sa manance carne in post???

În prealabil postat de Yasmina

Eu drept sa spun ca nu am mai auzit de asa ceva...desi sunt sceptica ca ar fi real?!?!
Nu poti sa fortezi pe nimeni sa tina post,ii poti da sugestii insa alegerea ii ramane persoanei in cauza!
Pana la urma la ce serveste religia prin constrangere???
Dar daca sotia ar fi atee,si i-ar constrange pe toti ai casei sa manance carne in post???

Vecina mea saraca era suparata tare. Iti dai seama... s-a straduit sa tina si ea post asa cum a putut cu nadejdea ca se va putea impartasi... si cand colo...
Intamplarea este reala desi pare incredibila.
Ai dreptate ca nu poti forta pe nimeni sa tina post. Asa cum noi avem libertate din partea lui Dumnezeu, si noi la randul nostru trebuie sa-i lasam pe ai nostri sa aleaga. Dar cate o sugestie le mai dam, nu? Daca nu-i putem forta, macar sa-i convingem.
Eu, incepand cu postul viitor o sa fac doar mancare de post. Si ceva tot voi reusi: ori fac din ei niste postitori veritabili, ori... bucatari...