Dumnezeu uraste?

În prealabil postat de vinerea13

Și să-L aceptăm pe Dumnezeu așa cum este El descris de Biblie.
Nu cum am vrea noi să fie, nu cum ni-L descriu contemporanii noștri ci cum l-au prezentat profeții, Mântuitorul și Apostolii.

Am aflat din postarile dumneavoastra anterioare ca aveti, inca din copilarie, o educatie sistematica fata de Biblie. Desi nu precizati CINE v-a educat (nu e indiferent cine ne educa, nu-i asa?), afirmati ca nutriti sentimente alese, de sincera pretuire a Scripturii.
Gasesc demne de lauda toate acestea!
Si eu iubesc Biblia, sunt crestin ortodox iar Evanghelia nu este pentru credinciosii ortodocsi doar o carte, ci la multi dintre noi e un mod de a fi, de a trai, pe care tindem sa il incorporam pana la "plinire" (prin Duhul Sfant) in existenta noastra pamanteasca.

Problema incepe, consider eu, atunci cand scrieti (in textul dumneavoastra de mai sus) cuvintele "descris", "descriu", "prezinta." Arunca in lumina intelegerii toata noima expunerii foarte stricte (stramte) pe care v-ati straduit sa o desfasurati in postarea dumneavoastra.

De ce credeti ca Biblia este o carte de descrieri sau prezentari ale Domnului?
Considerind-o asa, dintr-odata il aruncati pe Dumnezeu in alteritate distanta, obiectiva (pe El care e DUH, e unitate treimica de PERSOANE), undeva in afara istoriei vii a omenirii. In transcendenta, intr-un turn de fildes. Sesizati oare aceasta nuanta cu miza teologica DECISIVA?

Biblia NU este Dumnezeu. Biblia este un obiect. O carte. Un text. O consider o interfata intre Dumnezeu si om (analog sfintelor icoane). Scriptura, ca DUH, este rodul impreuna-lucrarii dintre Domnul si dreptii Sai, oameni cu limite firesti. E scrisa pentru oameni, pentru toti oamenii, pentru intreaga varietate de oameni. Buni, rai, inteligenti, priceputi etc.
De aici o serie de consecinte inevitabile care exprima RISCUL asumat de orice interpret al textului biblic (analog riscului oricarei rugaciuni in fata icoanei - care e o FEREASTRA CATRE Dumnezeire, SI NU DUMNEZEIREA INSASI).
Ortodoxia se pozitioneaza fata de Scriptura intr-un mod pe care l-au marturisit toti Sfintii Parinti.
La intalnirea omului cu Sfintele Scripturi se ridica probleme deosebit de delicate, decisive pentru viata si mantuirea noastra. Vorbim despre HERMENEUTICA, EXEGEZA, TALCUIRE. Despre CONDITIILE REALIZARII acestora.
Deoarece eu nu sunt in masura sa exprim ceva substantial in Ortodoxie, si pentru ca nu am nimic important de adaugat fata de marturisirea pe care am postat-o mai devreme, va ofer cateva citate cu rol de REPER IN ORICE DEZBATERE PE TEMA SCRIPTURII.

SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: "A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinta NUMAI ACELORA, care, pentru multa curatenie a mintii lor, AU PRIMIT DE LA DUMNEZEU tot harul pe care-l pot primi oamenii. Caci patrunzind cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia VAD NUMAI RATIUNILE celor scrise in Scripturi, dezbracate de vesmantul figurilor."

CUVIOSUL SILUAN ATONITUL: "Lucrurile ceresti se cunosc prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiinta, acela este IN INSELARE pentru ca Dumnezeu este cunoscut NUMAI prin Duhul Sfant."

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: "Apostolii nu se coborau din munte, purtind, ca Moise, in maini table de piatra, CI PURTIND IN SUFLETUL LOR Duhul cel Sfant. Erau o visterie SI UN IZVOR DE INVATATURI, de harisme si de toate bunatatile. Prin HARUL DUHULUI erau, pretutindeni pe unde mergeau, CARTI SI LEGI INSUFLETITE.”


P.S. Sa "il acceptam pe Dumnezeu asa cum e descris"? ... Pe mine ma preocupa mai mult daca sunt vrednic sa ma accepte DOMNUL pe mine, pe pacatosul Lui rob, in Imparatia Lui. Iar pentru asta, desigur, ma nevoiesc sa Il accept in viata mea clipa de clipa ASA CUM MA MILUIESTE INSUSI DOMNUL IISUS HRISTOS PRIN DUHUL SFANT CARE DE LA TATAL PURCEDE. (Iar nu asa cum e "descris".) AMIN.

[andreicozia]

În prealabil postat de ioan cezar

Am aflat din postarile dumneavoastra anterioare ca aveti, inca din copilarie, o educatie sistematica fata de Biblie. Desi nu precizati CINE v-a educat (nu e indiferent cine ne educa, nu-i asa?), afirmati ca nutriti sentimente alese, de sincera pretuire a Scripturii.
Gasesc demne de lauda toate acestea!
Si eu iubesc Biblia, sunt crestin ortodox iar Evanghelia nu este pentru credinciosii ortodocsi doar o carte, ci la multi dintre noi e un mod de a fi, de a trai, pe care tindem sa il incorporam pana la "plinire" (prin Duhul Sfant) in existenta noastra pamanteasca.

Problema incepe, consider eu, atunci cand scrieti (in textul dumneavoastra de mai sus) cuvintele "descris", "descriu", "prezinta." Arunca in lumina intelegerii toata noima expunerii foarte stricte (stramte) pe care v-ati straduit sa o desfasurati in postarea dumneavoastra.

De ce credeti ca Biblia este o carte de descrieri sau prezentari ale Domnului?
Considerind-o asa, dintr-odata il aruncati pe Dumnezeu in alteritate distanta, obiectiva (pe El care e DUH, e unitate treimica de PERSOANE), undeva in afara istoriei vii a omenirii. In transcendenta, intr-un turn de fildes. Sesizati oare aceasta nuanta cu miza teologica DECISIVA?

Biblia NU este Dumnezeu. Biblia este un obiect. O carte. Un text. O consider o interfata intre Dumnezeu si om (analog sfintelor icoane). Scriptura, ca DUH, este rodul impreuna-lucrarii dintre Domnul si dreptii Sai, oameni cu limite firesti. E scrisa pentru oameni, pentru toti oamenii, pentru intreaga varietate de oameni. Buni, rai, inteligenti, priceputi etc.
De aici o serie de consecinte inevitabile care exprima RISCUL asumat de orice interpret al textului biblic (analog riscului oricarei rugaciuni in fata icoanei - care e o FEREASTRA CATRE Dumnezeire, SI NU DUMNEZEIREA INSASI).
Ortodoxia se pozitioneaza fata de Scriptura intr-un mod pe care l-au marturisit toti Sfintii Parinti.
La intalnirea omului cu Sfintele Scripturi se ridica probleme deosebit de delicate, decisive pentru viata si mantuirea noastra. Vorbim despre HERMENEUTICA, EXEGEZA, TALCUIRE. Despre CONDITIILE REALIZARII acestora.
Deoarece eu nu sunt in masura sa exprim ceva substantial in Ortodoxie, si pentru ca nu am nimic important de adaugat fata de marturisirea pe care am postat-o mai devreme, va ofer cateva citate cu rol de REPER IN ORICE DEZBATERE PE TEMA SCRIPTURII.

SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL: "A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinta NUMAI ACELORA, care, pentru multa curatenie a mintii lor, AU PRIMIT DE LA DUMNEZEU tot harul pe care-l pot primi oamenii. Caci patrunzind cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia VAD NUMAI RATIUNILE celor scrise in Scripturi, dezbracate de vesmantul figurilor."

CUVIOSUL SILUAN ATONITUL: "Lucrurile ceresti se cunosc prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea sa cunoasca pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiinta, acela este IN INSELARE pentru ca Dumnezeu este cunoscut NUMAI prin Duhul Sfant."

SFANTUL IOAN GURA DE AUR: "Apostolii nu se coborau din munte, purtind, ca Moise, in maini table de piatra, CI PURTIND IN SUFLETUL LOR Duhul cel Sfant. Erau o visterie SI UN IZVOR DE INVATATURI, de harisme si de toate bunatatile. Prin HARUL DUHULUI erau, pretutindeni pe unde mergeau, CARTI SI LEGI INSUFLETITE.”


P.S. Sa "il acceptam pe Dumnezeu asa cum e descris"? ... Pe mine ma preocupa mai mult daca sunt vrednic sa ma accepte DOMNUL pe mine, pe pacatosul Lui rob, in Imparatia Lui. Iar pentru asta, desigur, ma nevoiesc sa Il accept in viata mea clipa de clipa ASA CUM MA MILUIESTE INSUSI DOMNUL IISUS HRISTOS PRIN DUHUL SFANT CARE DE LA TATAL PURCEDE. (Iar nu asa cum e "descris".) AMIN.

Din "noianul" celor scrise de tine mai sus ai putea oare sa bagi mina-n foc pentru vre-o idee de acolo?

Imi place cum multa lume formuleaza "biblia, scripturile SUNT SCRISE PENTRU..." by-passind de fapt esentialul, ca ele TOATE au fost scrise de evrei! Nu am absolut nimic cu ei, ci chiar ii admir insa am si eu preferintele mele cind vine vorba de citit carti cu legende.

Acum nu zic ca totul de acolo este o manipulare, deoarece mai sunt si adevaruri foarte profunde SI NET SUPERIOARE GINDIRII NORMALE INFERIOARE A OMULUI incluse acolo(dar nu neaparat le apartine ca gindire si adevar), insa o mare parte CHIAR ESTE o manipulare si un control!
Te arunci in foc pentru ce este scris de ei? :))))
Din nou toata lumea este libera sa faca pe intermediarul intre oameni si Dumnezeu, insa, repet, tu te arunci in foc pentru ce este scris de ei? :)))

Asa ca sa lasam faza cu scripturile "sunt scrise, tra-la la"...terminind fraza in coada de peste! ca doar nu sunt scrise de ozn-uri ci de OAMENI, si aceia fiind evreiasi smecherasi buni de ghishefturi
Uite un exercitiu pentru tine: repeta-ti ca sunt scrise de evrei, spune-ti-o de sute de ori inainte de culcare ...dupa care mai vorbim:))

În prealabil postat de andreicozia

Uite un exercitiu pentru tine: repeta-ti ca sunt scrise de evrei, spune-ti-o de sute de ori inainte de culcare ...dupa care mai vorbim:))

Pai vrei sa patesc ce, iata, ai patit tu?...
Cine te-a pus, cetate fara paza, sa faci asta?...

Hai Andrei, nu mai face pe copilul rebel, ca esti, presupun, baiat mare.
Parol!

P.S. Lasa-i pe evrei in plata Domnului. Sa ne vedem de ale noastre, ca are Domnul grija de soarta tuturor.

Arhimandritul Sofronie Zaharov, pomenit fie in veci de Domnul nostru Iisus Hristos, scrie spre sfarsitul vietii pamantesti: SA IL VEDEM PE DUMNEZEU ASA CUM ESTE.
Si face distinctie dumnezeiasca intre CUNOASTEREA lui Dumnezeu, pe de o parte, si LITERA Scripturii sau orice alt fel de descriere LIVRESCA a Domnului, pe de alta parte.

Si marturiseste ca "Dumnezeu este IUBIRE".

Va rog staruitor, trecind peste orice nemultumire personala momentana, sa ne bucuram si sa ne tamaduim sufletul cu urmatorul extras din marturisirile Arhimandritului Zaharov (text tradus din limba greaca si prezentat de Parintele Profesor Constantin Coman de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, in volumul "Erminia Duhului"):

"Inainte de a fi fost cercetat de Dumnezeu, citeam Evanghelia sau Epistolele Apostolilor, dar nu intelegeam cu adevarat realitatea ontologica ce se ascundea inauntrul fiecarui cuvant al Sfintei Scripturi.
Viata insasi mi-a aratat, ca fara experierea vie a lui Dumnezeu si fara intalnirea personala cu stapinitorii intunericul veacului acestuia, cu duhurile raului, "care sunt in vazduhuri" (Efes.6,12), numai invatarea intelectuala nu ne conduce la sensul ontologic al credintei noastre, adica cunoasterea lui Dumnezeu, Cel Care a facut toate cele ce sunt.
Prin "cunoastere" intelegem patrunderea in insasi Energia Vesniciei Lui: "Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (Ioan, 17,3)
In momentele acelea in care ma atingea cu Dumnezeiasca Iubire, Il "recunosteam" in aceasta pe Dumnezeu Insusi: "Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire. Si ceea ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru El." (1 Ioan, 4,16)
Dupa aceste cercetari de sus, citeam Evanghelia cu o constiinta cu totul noua in comparatie cu trecutul. Ma bucuram profund si cu recunostinta descoperind in aceasta adeverirea propriei mele experiente. Aceste minunate convergente ale celor mai importante momente ale constiintei mele despre Dumnezeu cu datele Revelatiei Noului Testament, au fost nemarginit de pretioase pentru sufletul meu. Au fost pentru mine daruri ale Cerului: Dumnezeu Insusi Se ruga inlauntrul meu. In acelasi timp, traiam acest eveniment ca pe o stare personala.

Am fost botezat deja din primele zile ale aparitiei mele pe lume. Conform cu randuiala Bisericii noastre, in timpul acestei Taine, am fost pecetluit pe toate madularele trupului meu cu "pecetea Darului Duhului Sfant". Nu este, oare, aceasta "pecete" aceea care m-a salvat pe mine de la rataciri pe cai straine? Nu este oare aceasta cauza nenumaratelor convergente ale trairilor mele cu duhul Revelatiei evanghelice?
Viata cu adevarat dreapta presupune corecta intelegere a lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de ioan cezar

Arhimandritul Sofronie Zaharov, pomenit fie in veci de Domnul nostru Iisus Hristos, scrie spre sfarsitul vietii pamantesti: SA IL VEDEM PE DUMNEZEU ASA CUM ESTE.
Si face distinctie dumnezeiasca intre CUNOASTEREA lui Dumnezeu, pe de o parte, si LITERA Scripturii sau orice alt fel de descriere LIVRESCA a Domnului, pe de alta parte.

Si marturiseste ca "Dumnezeu este IUBIRE".

Va rog staruitor, trecind peste orice nemultumire personala momentana, sa ne bucuram si sa ne tamaduim sufletul cu urmatorul extras din marturisirile Arhimandritului Zaharov (text tradus din limba greaca si prezentat de Parintele Profesor Constantin Coman de la Facultatea de Teologie din Bucuresti, in volumul "Erminia Duhului"):

"Inainte de a fi fost cercetat de Dumnezeu, citeam Evanghelia sau Epistolele Apostolilor, dar nu intelegeam cu adevarat realitatea ontologica ce se ascundea inauntrul fiecarui cuvant al Sfintei Scripturi.
Viata insasi mi-a aratat, ca fara experierea vie a lui Dumnezeu si fara intalnirea personala cu stapinitorii intunericul veacului acestuia, cu duhurile raului, "care sunt in vazduhuri" (Efes.6,12), numai invatarea intelectuala nu ne conduce la sensul ontologic al credintei noastre, adica cunoasterea lui Dumnezeu, Cel Care a facut toate cele ce sunt.
Prin "cunoastere" intelegem patrunderea in insasi Energia Vesniciei Lui: "Si aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis." (Ioan, 17,3)
In momentele acelea in care ma atingea cu Dumnezeiasca Iubire, Il "recunosteam" in aceasta pe Dumnezeu Insusi: "Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire. Si ceea ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru El." (1 Ioan, 4,16)
Dupa aceste cercetari de sus, citeam Evanghelia cu o constiinta cu totul noua in comparatie cu trecutul. Ma bucuram profund si cu recunostinta descoperind in aceasta adeverirea propriei mele experiente. Aceste minunate convergente ale celor mai importante momente ale constiintei mele despre Dumnezeu cu datele Revelatiei Noului Testament, au fost nemarginit de pretioase pentru sufletul meu. Au fost pentru mine daruri ale Cerului: Dumnezeu Insusi Se ruga inlauntrul meu. In acelasi timp, traiam acest eveniment ca pe o stare personala.

Am fost botezat deja din primele zile ale aparitiei mele pe lume. Conform cu randuiala Bisericii noastre, in timpul acestei Taine, am fost pecetluit pe toate madularele trupului meu cu "pecetea Darului Duhului Sfant". Nu este, oare, aceasta "pecete" aceea care m-a salvat pe mine de la rataciri pe cai straine? Nu este oare aceasta cauza nenumaratelor convergente ale trairilor mele cu duhul Revelatiei evanghelice?
Viata cu adevarat dreapta presupune corecta intelegere a lui Dumnezeu, a Sfintei Treimi.

Cred ca merita sa I se scrie numele cu majuscula , adica Dumnezeu....atentie la titlu....

În prealabil postat de calator prin ploaie

Cred ca merita sa I se scrie numele cu majuscula , adica Dumnezeu....atentie la titlu....

Ei, a fost o greseala datorata neatentiei si nestiintei, acum cred ca stiu mecanismul erorii.
Scrisesem TOT titlul cu majuscule, pentru ca asa e redactat titlul extrasului, cu majuscule, in cartea din care am citat. Si mi-a placut sa las titlul asa cum il gasisem.
Nu am vrut sa modific nimic, din dorinta de a nu pune eu absolut nimic peste ce era acolo...

Dar nu am stiut ca programul rescrie automat, daca scriem titlul cu majuscule, punind textul ca pe o propozitie oarecare.

Cel putin asa imi explic... oi fi fost de-a dreptul neatent?

Uite, fac acum un experiment de proba: scriu in titlu cu majuscule NEATENTIA SI NESTIINTA NE JOACA FESTE. Sa vedem ce iese dupa ce dau "Raspunde la mesaj"!

Aha! Asta era! (am verificat cu Vizualizare) Atunci ma grabisem, nu verificasem cu "Vizualizare".

Regret incidentul. Bine ca am priceput care a fost mecanismul erorii.