Extremele smereniei

[I.Calin]

În prealabil postat de ciradu

... să ne smerim ne ajută şi suferinţa, trăită cu răbdare, desigur. Şi postul aspru. Ajunările. Şi toate nevoinţele binecuvântate. Parcă atunci simţim cât de mici suntem şi cât de dependenţi de Dumnezeu

Cu atât mai mult cu cât El ne dă totul, iar noi oferim atât de putin.

Și adevărat că nu e ușor în lume pentru cel care nu e al lumii, ci al lui Hristos. Dar e sănătos, fiindcă acela are prilejul să-și probeze propria credință printre tentații / ispite, când, cu cât e mai rău în jur, cu atât el trebuie să devină mai bun, dacă se poate "invers proporțional". Simplu, greu, oricum, înseamnă nevoință...

Doamne ajută!