Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Heurtebise

Iuda nu a fost constrans de nicio imprejurare iar slaba credinta nu e un motiv sa-ti vinzi prietenul...parerea mea.

"Constrans de imprejurari" in inteles spiritual, framantat de dilemele din sufletul lui, de lipsa de discernamant si de multe alte boli sufletesti. Vezi postarea lui Ioan Cezar care este mult mai lamuritoare!

Sarbatori cu pace in suflet!

[Heurtebise]

În prealabil postat de LapetiteMoc

"Constrans de imprejurari" in inteles spiritual, framantat de dilemele din sufletul lui, de lipsa de discernamant si de multe alte boli sufletesti. Vezi postarea lui Ioan Cezar care este mult mai lamuritoare!

Sarbatori cu pace in suflet!

Am citit postarea lui Ioan Cezar si sunt de acord ca Iuda e un ticalos prin starea lui generala, nu de moment. Deci, daca iti vinzi prietenul si invatatorul o faci pentru ca esti un ticalos(bolnav cu sufletul daca preferi eufemismele astea) nu pentru ca esti victima unei posesiuni diavolesti de moment. Te poti lupta cu diavolul si cu gandurile(liberul-arbitru) iar daca vrei, invingi! Iuda putea sa se "certe" cu diavolul sau cu Dumnezeu si sa spuna "Nu, eu nu-mi vand prietenul! Descurcati-va ca aveti toate mijloacele dar nu contati pe mine!" - asta daca ar fi fost cazul unei predestinari. Daca nu-ti place Iisus, Il lasi in pace si-ti vezi de treburile tale, nu-l vinzi! Si inca pentru 30 de arginti(80 de ron a tradus cineva pe forum).

[George.m]

"Sa nu te intristezi- spune Sfantul Ioan Gura de Aur - cand auzi ca Hristos a fost vandut! Dar, mai bine spus, intristeaza-te si plangi cu amar, dar nu pentru Iisus cel vandut, ci pentru vanzator. Cal vandut a mantuit lumea, vanzatorul, insa, si-a pierdut sufletul. Cel vandut sta acum de-a dreapta Tatalui in ceruri, vanzatorul, insa, este acum in iad, suferind chinul cel cumplit".

Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei,
a zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.

"Cuvantul ducandu-se cuprinde in el ganduri adanci. El ne arata ca Iuda n-a fost chemat de arhierei, n-a fost silit, nici fortat de cineva, ci de la sine, din propria sa voie, a zamislit viclenia si a scos la iveala gandul acesta, fara sa aiba vreun sfatuitor pentru rautatea sa.

Ce nebunie! Dar, mai bine spus, ce iubire de argint! Iubirea de argint a nascut toate relele. Iuda a vandut pe Invatatorul pentru ca a poftit argintul.
Asa este radacina aceea rea a iubirii de argint. Innebuneste sufletele cuprinse de ea mai grozav ca dracii, le face sa nu mai cunoasca pe nimeni, nici pe sine, nici pe vecini, nici legile firii, scoate pe om din minti, il face nebun. Uita-te cate bunatati a alungat din sufletul lui Iuda iubirea de argint. Legaturile cu Invataorul, prietenia, statul la masa, minunile, invatatura, indemnurile, sfaturile.

In fiecare zi Domnul ii aducea aminte lui Iuda, si prin fapte si prin cuvinte, aratandu-i ca vanzarea ii era cunoscuta [...]. A grait Domnul multe cuvinte si despre iad, multe cuvinte si despre Imparatia cerurilor, a aratat puterea ce-o are peste amandoua: puterea de a osandi pe pacatosi si puterea de a cinsti pe cei de isprava. Iuda insa a dispretuit toate aceste cuvinte.

Dumnezeu nu l-a atras cu sila, pentru ca Dumnezeu ne-a facut stapani sa alegem si faptele rele si faptele bune, pentru ca vrea sa fim buni de buna noastra voie. De asta, daca nu vrem, nu ne sileste, nu ne forteaza. Ca daca esti bun cu sila, nu esti bun. Asa si Iuda. Era stapan pe voia lui, era in puterea lui sa nu asculte si sa nu se plece in fata iubirii de argint [...].

Sa nu invinuiti pe Hristos, zicand: Pentru ce nu l-a shimbat pe Iuda? Pentru ce nu l-a facut intelept si bun?

Cum trebuia sa-l faca bun? Cu sila sau de bunavoia lui?
Daca l-ar fi facut bun cu sila, n-ar fi ajuns bun, caci nimeni nu ajunge bun cu sila. Daca Domnul trebuia sa-l faca bun de buna lui voie, cu libera alegere a lui Iuda, atunci Hristos a facut tot ceea ce putea sa-i indrepte vointa si sufletul.

Daca Iuda n-a voit sa primeasca leacul, nu-i vina doctorului, ci a aceluia care n-a vrut sa fie vindecat. Vezi dar cate a facut Hristos ca sa-l faca mai bun si sa-l mantuiasca. L-a invatat toata filosofia, cu fapta, cu cuvantul; l-a facut mai puternic decat dracii; l-a facut sa savarseasca multe minuni; l-a infricosat cu chinurile iadului, l-a indemnat cu fagaduinta Imparatiei; necontenit l-a mustrat pentru gandurile lui ascunse; l-a mustrat, dar nu l-a dat pe fata; a spalat picioarele lui odata cu ale celorlalti ucenici; a stat cu el la masa. Dar el, de bunavoie, a ramas neindreptat".

[georgeval]

În prealabil postat de George.m

"Sa nu te intristezi- spune Sfantul Ioan Gura de Aur - cand auzi ca Hristos a fost vandut! Dar, mai bine spus, intristeaza-te si plangi cu amar, dar nu pentru Iisus cel vandut, ci pentru vanzator. Cal vandut a mantuit lumea, vanzatorul, insa, si-a pierdut sufletul. Cel vandut sta acum de-a dreapta Tatalui in ceruri, vanzatorul, insa, este acum in iad, suferind chinul cel cumplit".

Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducandu-se la arhierei,
a zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti.

"Cuvantul ducandu-se cuprinde in el ganduri adanci. El ne arata ca Iuda n-a fost chemat de arhierei, n-a fost silit, nici fortat de cineva, ci de la sine, din propria sa voie, a zamislit viclenia si a scos la iveala gandul acesta, fara sa aiba vreun sfatuitor pentru rautatea sa.

Ce nebunie! Dar, mai bine spus, ce iubire de argint! Iubirea de argint a nascut toate relele. Iuda a vandut pe Invatatorul pentru ca a poftit argintul.
Asa este radacina aceea rea a iubirii de argint. Innebuneste sufletele cuprinse de ea mai grozav ca dracii, le face sa nu mai cunoasca pe nimeni, nici pe sine, nici pe vecini, nici legile firii, scoate pe om din minti, il face nebun. Uita-te cate bunatati a alungat din sufletul lui Iuda iubirea de argint. Legaturile cu Invataorul, prietenia, statul la masa, minunile, invatatura, indemnurile, sfaturile.

In fiecare zi Domnul ii aducea aminte lui Iuda, si prin fapte si prin cuvinte, aratandu-i ca vanzarea ii era cunoscuta [...]. A grait Domnul multe cuvinte si despre iad, multe cuvinte si despre Imparatia cerurilor, a aratat puterea ce-o are peste amandoua: puterea de a osandi pe pacatosi si puterea de a cinsti pe cei de isprava. Iuda insa a dispretuit toate aceste cuvinte.

Dumnezeu nu l-a atras cu sila, pentru ca Dumnezeu ne-a facut stapani sa alegem si faptele rele si faptele bune, pentru ca vrea sa fim buni de buna noastra voie. De asta, daca nu vrem, nu ne sileste, nu ne forteaza. Ca daca esti bun cu sila, nu esti bun. Asa si Iuda. Era stapan pe voia lui, era in puterea lui sa nu asculte si sa nu se plece in fata iubirii de argint [...].

Sa nu invinuiti pe Hristos, zicand: Pentru ce nu l-a shimbat pe Iuda? Pentru ce nu l-a facut intelept si bun?

Cum trebuia sa-l faca bun? Cu sila sau de bunavoia lui?
Daca l-ar fi facut bun cu sila, n-ar fi ajuns bun, caci nimeni nu ajunge bun cu sila. Daca Domnul trebuia sa-l faca bun de buna lui voie, cu libera alegere a lui Iuda, atunci Hristos a facut tot ceea ce putea sa-i indrepte vointa si sufletul.

Daca Iuda n-a voit sa primeasca leacul, nu-i vina doctorului, ci a aceluia care n-a vrut sa fie vindecat. Vezi dar cate a facut Hristos ca sa-l faca mai bun si sa-l mantuiasca. L-a invatat toata filosofia, cu fapta, cu cuvantul; l-a facut mai puternic decat dracii; l-a facut sa savarseasca multe minuni; l-a infricosat cu chinurile iadului, l-a indemnat cu fagaduinta Imparatiei; necontenit l-a mustrat pentru gandurile lui ascunse; l-a mustrat, dar nu l-a dat pe fata; a spalat picioarele lui odata cu ale celorlalti ucenici; a stat cu el la masa. Dar el, de bunavoie, a ramas neindreptat".

Acest comentariu cred ca este pe intelesul tuturor. Clar, Iuda intr-un mod liber L-a vandut pe Hristos. Daca Iuda este lipsit de libertate, atunci este lipsit si de responsabilitate.