Cugetand la suferintele sufletelor din iad

[florin.oltean75]

În prealabil postat de glykys

Eu una cred ca cea mai buna forma de a alina suferintele celor din iad - desi noi nu stim cine e acolo si cine nu - raman tot Sfintele Liturghii, parastasele si rugaciunea personala. Ce spuneam si pe alt fir, trebuie sa punem si in practica anumite lucruri. E bine ca eu ma gandesc la cel in suferinta, poate ca mie imi face bine acest gand, la modul in care ai scris in postare, dar lui nu ii ajuta cu nimic aceste ganduri ale mele. Si atunci gandul poate fi egoist, pentru ca este indreptat numai in folosul meu.

De Pasti insa trebuie sa avem bucurie:

"Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad".

Scopul acestei cugetari este sa ne adanceasca simtirea, sa ne miste inima atunci cand ascultam Sfanta Liturghie,
cand ne rugam la parastase sau in camaruta noastra.

Cel ce este crestin se roaga pentru toate fapturile, ca este apropiat sau nu.

Care rugaciune este mai ascultata,
cea facuta cu simtire si intelegere sau cea formala, fara patrundere?

Daca scopul acestei cugetari este acela de a alina suferintele altora
prin rugaciune fierbinte catre Dumnezeu, cum poate fi egoista?

Orice har care-l cerem de la Dumnezeu intai il cerem ca sa-i putem ajuta pe ceilalti.

Isus a biruit moartea, dar cei ce nu cred in El si fac fapte rele continua sa mearga in iad.

Este un timp cand ne bucuram pentru cei ce sunt mantuiti
si este un timp cand ne intristam pentru cei ce sufera.