Efectele medicale ale rugaciunii

Ai lipsit ceva Mosule,dar ai adus numai bine in traista ta.Sa-ti dau si eu o mana de ajutor,cu ce am prin desaga mea pestrita,desi este greu de spus ceva dupa ce ai postat tu.Bafta batrine :)


"Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm!" – cunt cuvintele Apostolilor, care sunt dornici de rugăciune, resimt asta ca o nevoie adâncă, profundă, pe care nu ar trebui să ne-o înăbuşim nici noi, aşa cum facem acum, prinşi in problemele vieţii. Iisus le-a dat lor ca model rugăciunea Tatăl nostru, care e, după formă, o rugăciune colectivă. Noi suntem cu toţii fii ai Tatălui ceresc şi îi aducem slavă Acestuia, recunoscându-I Pronia: "facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ". Cerem apoi hrană pământească: "pâinea noastră cea de toate zilele". Această cerinţă ar fi una elementară, de aceea e aşezată înaintea acelei cerinţe spirituale, care ar fi mult mai importantă: "şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri" . Scopul oricărui creştin este mântuirea şi desăvârşirea. Aceasta e şi partea finală a Rugăciunii Domneşti: "ne mântuieşte de cel rău". Aşadar, rugăciunea cuprinde în sine întreaga fiinţă a omului: biologică, socială – omul în comuniune cu ceilalţi – şi sufletească, spirituală – mântuirea.

În literatura filocalică şi ascetică creştină, se vorbeşte de nous ca fiind spirit, principiul tuturor funcţiilor inteligenţei: gândirea, reflexia, judecata, discernământul. Prin intermediul nousului, omul are posibilitatea de a trancende, pentru că nousul este chipul lui Dumnezeu în om. Acesta poate fi acoperit sau murdărit de păcat, însă rămâne divin, nu prin natură, ci prin posibilitatea îndumnezeirii prin har. Rugăciunea nu e un simplu act uman, ci şi o participare divină. Rugăciunea primeşte astfel putere, fiindcă Duhul se roagă împreună cu noi şi pentru noi .( Romani 8, 26).

Rugăciunea adevărată, plăcută lui Dumnezeu se face în "duh şi în adevăr", adică sincer şi dezinteresat, din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Rugăciunea individuală e dublată dacă omul îşi apleacă genunchii în faţa altarului Bisericii, participând în mod activ la slujbele ei, după cuvintele Mântuitorului care zice că atunci când se strâng mai mulţi şi îi cer un lucru lui Dumnezeu, Acesta le îndeplineşte cererile. Rugăciunea personală e însoţită şi de cea a preotului, ca reprezentant al Împărăţiei divine şi nu ne e nouă în măsură să îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Cum zice şi Sf.Apostol Pavel: fiecare să lucreze cu frică şi cutremur, la mântuirea proprie.

Puterea rugăciunii, animată de credinţă, iubire şi nădejde şi-a dovedit eficienţa terapeutică, atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului. Cazul femeii cananience, al sutaşului, al părintelui ce avea fiul demonizat nu sunt singurele care demonstrează puterea terapeutică a rugăciunii pentru altul.Referindu-se la aspectul moral al rugăciunii, Sf.Ioan Gură de Aur arată că "atâta putere şi tărie are rugăciunea, încât ninivitenii care trăiseră toată viaţa lor în fapte rele şi de ruşine, s-au schimbat îndată când a intrat in cetate rugăciunea şi a adus o dată cu ea castitatea, dreptatea, prietenia, unirea, grija de săraci şi toate bunătăţile."

Trebuie să înţelegem prin rugăciune nu o simplă recitare maşinală de formule, ci o înălţare mistică. Această stare psihologică nu e intelectuală. Ea nu poate fi înţeleasă de filosofi şi de oamenii de ştiinţă, şi de aceea le este inaccesibilă...".Dacă e făcută în mod sincer, prin lepădare de sine şi iubire jertfelnică pentru celălalt, însoţită de post, rugăciunea poate face minuni. Postul, practicat alături de rugăciunea intensă, e mult mai benefic sănătăţii decât postul practicat doar ca simplă abţinere de la anumite mâncăruri. Dar numai cel ce se roagă cu adevărat simte şi înţelege acest adevăr.

Paul Evdokimov, un important teolog contemporan, afirmă că nu e suficient să avem rugaciunea, ci să fim rugăciune. Una din principalele imagini din catacombele creştine era oranta, sau femeia în rugăciune, iar adevărata rugăciune înseamnă înălţare spirituală.Părintele Ilie Cleopa atrăgea atenţia asupra treptelor rugăciunii. Primul nivel ar fi rugăciunea cu buzele, apoi cu gândul, cu mintea şi culminând cu rugăciunea inimii, practică obişnuită a călugărilor şi a celor înălţaţi sufleteşte. Această rugăciune mai e numită şi Rugăciunea lui Iisus şi presupune coborârea minţii în inimă, pătrunderea adevărurilor dumnezeieşi cu inima, cu latura afectivă. Acest fel de rugăciune presupune şi un ritm al respiraţiei ce acordează trupul la suflet. Însă, pentru a ajunge la acest nivel al rugăciunii – şi aici poate fi vorba şi de o performanţă, după cum zicea Apostolul Pavel că suntem atleţii lui Hristos – e necesară o practică îndelungată şi constantă, făcută în iubire de Dumnezeu şi de aproapele, şi nu spre slavă deşartă şi orgoliu.

Fiecare din noi ar trebui să ţină strânsă legătura cu Creatorul nostru, să comunicăm cu Tatăl nostru prin tot ceea ce facem, aşa cum îi sfătuieşte Pavel pe Coloseni: "Orice faceţi, în numele Domnului să faceţi"(Coloseni 3,17). În acest fel, întreaga noastră viaţă devine rugăciune.

[Florin-Ionut]

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoşim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoşim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.

Corecta observatie si cu asta s-ar cam deschide Cutia Pandorei.Din ce am vazut,marea majoritatea dintre noi folosim formule fixe,mecanic spuse,unde textul este perceput aprope ca o incantatie.Nu sunt convins ca rugaciunea,asa cum este ea inteleasa in prezent,este efectiv o rugaciune.Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.

Cum poti sa te rogi Celui de Sus cand ne gandim ,,Sa vezi ce-i fac aluia la munca".Daca ar veni cineva la dvs cu o rugaminte,v-ar placea ca in timp ce va roaga sa se uite si pe geam,sa-l mai injure pe unu,sau sa sara la alt subiect?Banuiesc ca nu.Cati oameni se mai pot detasa de aspectele lumesti ca sa se roage-n Duh si Adevar?Sunt cuvinte care,ca semnificatie,ne depasesc la ora asta.

Noi credem ca ne rugam,in realitate cred ca mai sunt putini capabili de asa ceva pentru ca rugaciunea transforma,metamorfozeaza omul,smulge ce este rau in el.Acest efect nu prea se mai vede.O simpla comparatie cu modul cum se rugau cei in vremea Apostolilor si ne trimite direct la dat cu sapa ipocriziei in pamintul credintei inghetate.Ce am spus nu este o regula generala dar am observat/auzit asta din ce in ce mai des.Ma pun pe mine-n capul listei infamiei :)

[iana]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

În prealabil postat de iana

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.

[iana]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.

Mai este un aspect, efectul rugaciunii se vede doar dupa un timp, mai scurt sau mai indelungat, de practica. Doar la cei desavarsiti efectul rugaciunii se vede in toate aspectele vietii lor.
Problema grava e cu cei fatarnici care se ascund sub vorbe mieroase tocmai pentru a crea celor din jur impresia ca sunt tare "patrunsi". Asta-i una dintre extreme. Mai e si cealalta, a "rigoristilor" care au de la ceilalti pretentii pe care ei insisi nu le pot indeplini.

În prealabil postat de iana

Mai este un aspect, efectul rugaciunii se vede doar dupa un timp, mai scurt sau mai indelungat, de practica. Doar la cei desavarsiti efectul rugaciunii se vede in toate aspectele vietii lor.
Problema grava e cu cei fatarnici care se ascund sub vorbe mieroase tocmai pentru a crea celor din jur impresia ca sunt tare "patrunsi". Asta-i una dintre extreme. Mai e si cealalta, a "rigoristilor" care au de la ceilalti pretentii pe care ei insisi nu le pot indeplini.

In general,din ce am observat eu,cei care chiar traiesc conform la cum se roaga,sunt foarte putin vocali,extrem de discreti,vorbesc putin,au o pace deosebita.Am vazut cel putin doi asemenea oameni.Erau ortodocsi.Am colindat mult tara si am avut prilejul sa observ multe lucruri.Sunt oameni extraordinari de care nu stie nimeni.Si poate ca este mai bine intr-un anumit fel, lumea are ,,darul" de a murdari tot ce nu seamana cu ea,cu spiritul ei.Problema este ca nici nu ne mai dam seama cat de rau ne afundam in ea.Cred ca Cel de Sus asculta toate rugaciunile,altfel,dupa cat de ,,adevarate"sunt,ar fi mare liniste in Cer.Si pustiu in noi.Dar ce stiu eu?Toate cele bune doamna/domnisoara, multumesc pentru precizari.

[Mosh-Neagu]

Rasfoind o carte de terapie naturista (Alimentele , miracolul vindecării de Dr. Henry G Bieler), am descoperit cateva lucruri care m-au pus pe ganduri. Voi cita ceva din notele lui, multe dintre ele fiind preluate de la alti medici celebri:
"Exista leacuri care sunt mai rele decat raul insusi (...) Cred sincer ca daca jumatate din medicina ce se practica astazi, ar fi inecata in adancurile marii, ar fi cu mult mai bine pentru oameni si cu atat mai rau pentru pesti. (...) Medicul tanar isi incepe cariera cu douazeci de "medicamente" pentru o singura boala, iar batranul medic si-o sfarseste cu un medicament pentru douazeci de boli. (...) Medicamentele "miraculoase" se inmultesc precum iepurii, iar asta fiindca omul a cautat dintotdeauna elixirul puternic care sa faca sa i se ierte pacatele, fara ca el sa inceteze sa le comita..."
Cati dintre noi nu suntem cobaii marilor concerne de medicamente, sau mai grav, ai micilor intreprinzatori chinezi, care fac medicamente pe banda-rulanta, din orice, doar ambalajul sa arate identic cu originalul...Oare cum poate omul sa scape de a mai fi victima propriilor lui vicii sau tabieturi, dar si victima propriei ignorante? Increderea asta oarba ca nenea doctoru' ne face bine imediat, prescriindu-ne o pastiluta magica, ne adanceste oarecum in prapastia disperarii, cand nenea doctorul ne va privi neputincios si nici una dintre pastilutele lui magice nu ne va mai putea ajuta. Iar asta in ciuda faptului ca Dumnezeu l-a facut pe om "o faptura atat de minunata" cu o putere de regenerare desavarsita si uluitoare, mai ales daca isi indreapta atentia in cele doua directii: Dumnezeu si Natura.
Rasfoiesc aceasta carte si raman de-a dreptul uimit cat de simplu se poate omul insanatosi de aproape orice fel de boala, si totusi, continua sa mearga la medicul care-l otraveste sistematic, el insusi fiind la randul lui o victima a acestei societati, manipulat inca de pe bancile facultatii de medicina.
OMUL, preschimbat in ce?... Sa spun in animal, nu e corect, fiindca animalele traiesc in acea armonie lasata de la inceput de Dumnezeu. Sa spun nepasare, dar nu este doar nepasare, ci mai ales dispret fata de semeni... Dar la randul lor, chiar si acei "nefericiti" care inventeaza in fiecare zi medicamente noi, ei chiar cred ca vin in ajutorul omului si il ajuta sa scape rapid de o durere de cap sau de un junghi la lingurică... In timp ce alternative simple, lipsite total de nocivitate, care raspund oricarui inceput de afectiune si care sunt la indemana oricui - bogat sau sarac - raman adanc ascunse si nimeni dintre cei cu putere de decizie nu doresc sa popularizeze sau sa faca cercetari serioase pentru a le pune la dispozitia si spre binele omului...
Oare mai este vreo indoiala asupra celui care stapaneste viata ("civilizata") pe pe pamant?

[cristiboss56]

În prealabil postat de iana

Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.

Noi da , avem aces tezaur iubit de noi , hulit de altii ! Important sa tinem Calea dreapta a credintei noastre OORTODOXE !

[iana]

În prealabil postat de cristiboss56

Noi da , avem aces tezaur iubit de noi , hulit de altii ! Important sa tinem Calea dreapta a credintei noastre OORTODOXE !

Asa imi sunt de dragi genul acesta de postari!