Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[Tangun]

În prealabil postat de MariS_

Bine, tinere domn, imi place ca ai dres-o binisor. Ma gandeam io ca batranetea mea e o iluzie!
Da' oare iluminarea n-o fi tat o iluzie?

Daca te-ai lepada de batranetea (personalitatea) ta, ti-ai fi dat seama ca si tu esti iluminat, si ca batranetea (personalitatea) ta, nu te lasa sa ajungi la ea. Iluminarea este ceva extrem de simplu, dar totodata extrem de profund. Cand te afli pe intuneric, te poti lupta cu el pana nu mai poti dar degeaba, nu trebuie sa faci altceva decat sa aprinzi lumina. Aprinde lumina si vei vedea dincolo de personalitatea ta si a celuilalt.

Aprinde lumina, si, cand cineva iti pune intrebarea: Cine esti? Ii vei raspunde: eu sunt fiinta. In loc sa ii asezi in fata cele cinci mii de cuvinte, cu privire la cine crezi ca esti.
Pentru personalitatea ta, a fi iluminat inseamna cinci mii de lecturi invatate, dar poate si mai mult si tot degeaba.
Aprinde lumina (uitate in interiorul tau), si daca poti, incearca sa ajungi la centru. Vei observa ce nu esti tu in exterior. Ceea ce nu esti tu nu este nici celalalt. Ceea ce nu esti tu este exterior tie si celuilalt. Cu cat poti merge mai adanc in interiorul tau, cu atat iti dai seama ce va leaga pe amandoi: Fiinta sau viata cum vrei sa o numesti. Este ceea ce te leaga pe tine, pe el, si pe toti ceilalti. Aceasta e iubirea. Restul sunt doar masti. Mastile ce te-au indepartat de centru, miezul tau, in toate directiile. Prin urmare, revino inapoi la centru, lepadandu-ti masca si vei fi mai pur pentru ca daca eu exist si sunt fiinta, tu nu esti altceva, decat daca incerci a fi o masca, in cele din urma o masca trecatoare.