linistea in familie depinde de viata sexuala?

În prealabil postat de George.m

Eu inteleg ca Dumnezeu, prin Taina Casatoriei, ii ridica pe miri din sfera naturii, a "bios"-ului, in cea a harului, a Vietii. Ii ridica mai presus de fire, ii face dumnezei. Prin aceasta mare Taina, cei doi nu se limiteaza la unirea dintre ei, ci merg mai departe, la unirea pe care primii oameni au refuzat-o: la cea cu Dumnezeu.

N-as spune ca placerea e rea; mai degraba e rea inecarea in placere, dorinta de a o dobandi cu orice chip, "sclavia" placerii. Nu poate fi negat faptul ca placerea poate aduce inrobirea omului, ca poate deveni o ispita. Insa nu e rea in sine, ci are o trasatura pozitiva.

Dorinta sexuala tine de starea noastra cazuta; a devenit fireasca, odata cu primirea hainelor de piele,ce a urmat caderii in pacat ("Ai biruit firea", spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la cel ce isi pastreaza fecioria). Dorinta sexuala este un afect, asa cum e foamea, setea etc. Si cunoastem ca afectele sunt necesare in vederea supravietirii, a amanarii mortii bilogice.

Placerea ramane si in cadrul casatoriei, nu e "extirpata". Dar sotii sunt ridicati deasupra ei, nu se limiteaza la aceasta, nu o cauta in mod exclusiv. De aceea sunt binevenite perioadele de abstinenta (din perioada postului, de exemplu). Cei casatoriti inteleg ca mai presus de bucuria intalnirii lor intime, sta fericirea unirii cu Dumnezeu, indumnezeirea lor.

Sf. Maxim Marturisitorul vorbeste de pofta, nu de placere. Dar ce e pofta, daca nu dorinta de placere?!? La nasterea lui Iisus aceasta pofta este exclusa, caci altfel nu s-ar fi putut naste un Om curat, Care sa moara pentru pacatele oamenirii.

Am pornit deci de la aceasta afirmatie a Sf. Maxim Marturisitorul. Apoi am tinut cont de ispitirea celor care ajung pe treptele cele mai inalte ale spiritualitatii, care sunt in pericol pana in clipa mortii de a cadea din cauza acestei pofte. NU cred ca la asemenea persoane, care au lasat lumea si traiesc doar pentru Dumnezeu, sa mai existe necesitatea sexualitatii; apare insa la ei, dupa cum se stie, datorita ispitelor, care nu sunt altceva decat examene pe drumul spre sfintire si indumnezeire. Vad de aceea o cauza externa a acestor pofte, si nu o necesitate.

Placerea nu e "rea", ci e chiar "buna"; si tocmai de aceea se foloseste diavolul de ea, atunci cand omul alege sa se lipseasca total de ea. Aceasta, printre altele, este lupta calugarului cu diavolul.
Ce ne spune Sf. Apostol Pavel despre casatorie? Nu spune ca e buna, ci ni s-a dat ca optiune, datorita pacatoseniei noastre.

Acestea fiind spuse, sa nu se inteleaga cumva, ca vreau sa distrug institutia casatoriei, ca fiind bazata pe ceva rau. Nu. Ceea ce vreau sa spun este, ca placerii i se acorda o prea mare importanta, ceea ce duce la despartirea cuplurilor. O supraevaluare a placerii in cadrul casniciei este nociva prin stresul pe care oamenii si-l cauzeaza siesi, evaluandu-se in mod eronat in functie de cotele la care ajunge placerea lor. Ori se stie, ca o placere cauzeaza un gol, care trebuie umplut cu o placere tot la fel de mare, daca nu mai mare. De aici stresul. De aici nefericirea, caci nu intotdeauna se ating aceleasi performante.

Acestea fiind spuse, nu sunt impotriva placerii celor doi soti; dar aceste performante sa nu devina cea mai mare dovada a reusitei casniciei lor. Modul in care cei doi se iubesc, se respecta si se sprijina unul pe altul, precum si modul in care isi cresc copiii sunt mult mai semnificative in ceea ce priveste reusita unei casnicii.

Nu stiu in ce masura dorinta sexuala contribuie la longevitate. Ma uit la duhovnicii nostri, care depasesc 90 ani si sunt perfect lucizi, chiar daca trupul s-a imputinat si e mai slab. Poate ca de la o varsta dorinta sexuala mai mult ne consuma, decat ne intareste.

Traim intr-o lume a sugestiilor, a manipularii; sa nu luam drept bun tot ce simtim, caci nu vine neaparat de la noi, ci din afara.