De ce nu (prea) merg barbatii la biserica?

[glykys]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cel care se consideră ortodox, dar trăieşte ca un necredincios, de va muri în această stare, în mod sigur va suferi damnarea perpetuă.



Un baptist care duce o viaţă de iubire şi de jertfă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, putem spera că se va salva dacă nu va muri în schismă în inima sa. Noi uităm mereu că schisma este materie gravă, dar, ca să fie un păcat de moarte, mai trebuie să fie făcută şi cu deplină intenţie şi ştiinţă. Deci, dacă cineva aparţine în mod formal unei comunităţi baptiste, sincer în inima sa crezând că baptismul este Biserica pe care a instituit-o Domnul nostru pe pământ, atunci el se află în mod obiectiv în schismă, fără a fi schismatic el însuşi. Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un păcat de moarte în acest caz. Dumnezeu singur, Care cunoaşte inimile în mod perfect, poate deosebi ignoranţa adevărată de ignoranţa vinovată, noi putem numai spera.

Exact asta spune si parintele Cleopa, cu alte cuvinte, desigur.
Cred ca e tare frustrant - si inteleg tristeatea forumistilor - sa stii ca ai o ruda sectanta si sa nu poti nici macar sa o treci pe pomelnic, la adormiti...

Eu mi-am visat de Pasti bunicuta - ortodox evlavios, jertfelnic, cu dragoste de Dumnezeu si de aproape, care nu pierdea nicio ocazie sa marturiseasca credinta si sa faca binele - si am intrebat-o daca a ajuns in rai si ea mi-a raspuns afirmativ. I-am spus ca eu stiam asta si fara sa imi spuna ea, dar mi-a atras atentia ca a ajuns acolo datorita "comorilor" Sfintei Parascheva - asa s-a exprimat - ca altfel nu mai era acolo si ca in rai nu si-a gasit decat pe X (un copil de-al ei botezat, mort la cateva saptamani) si pe Y (care am aflat, ulterior, ca a fost o ruda indepartata de-a bunicului), dar ca "neamurile" nu sunt cu ea.

Acum, sa nu imi sariti in cap ca visele nu sunt de crezare, ca eu oricum continui pomenirea, dar din visul asta am inteles ca trebuie sa pomenesc la liturghii si "neamurile bunicii" si sa am si eu multa evlavie la Sfanta Parascheva. Si apoi, m-am incredintat si mai mult de lucrul pentru care ne tot rugam in acatistul pentru cei adormiti:

Voind, Doamne, sa dai mana de ajutor celor adormiti, le-ai ingaduit ca in vis si prin vedenii, sa se arate celor vii. Ca acestia pomenind cu dragoste pe cei adormiti sa faca in amintirea lor fapte bune si nevoindu-se cu credinta sa strige cu dragoste: Aliluia! (condacul 7)

La mormintele rudeniilor noastre ne curg lacrimi ca picaturile de ploaie si cu nadejde ne rugam: ” Adevereste-ne, Doamne, cum ca ne-ai iertat pe toti, spune-ne cum ca ii primesti in locasurile bucuriei; descopera aceasta in taina sufletului nostru, ca sa cantam: Aliluia! (condac 10)