N-am înțeles niciodată cum un creștin poate fi ferm convins că alții nu se mântuie, ba chiar ajunge să-și dorească asta. Eu personal, sper să ajungă toți la mântuire pentru că toți sunt chipul lui Hristos, icoane vii ale Sale. N-am cum să fiu sigur însă de mântuirea lor așa cum nu sunt absolut sigur de mântuirea mea. Mântuirea ortodoxului se pierde și se câștigă zi de zi. Până la Judecată nimic nu e bătut în cuie.
De un lucru sunt sigur: nu mă pot substitui milei Domnului. Aproapele meu poate fi catolic, adventist, mahomedan sau mason. Adică niște samarineni, pentru unii ortodocși. Condamnați din oficiu. Eu totuși îmi doresc ca ei să se mântuie, atâta pot să fac, ba mi se poruncește să fac. Însă nu pot să le garantez că dorința mea își atinge obiectul.
Am citit și eu multe teologumene hazardate ale unor preoți, călugări chiar și "dascăli ai Bisericii" (ortodocși) care înlătură orice posibilitate ca heterodocșii să se mântuie. Dar stau și mă întreb: sunt ei oare infailibili, așa cum cred catolicii că e papa de la Roma? Poate, fie și un sfânt, să măsoare iubirea și mila Sfintei Treimi? S-a dat cumva Domnul "pe mâna noastră " să-I facem noi reguli după capriciile noastre?
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|
03.05.2011, 17:51:10
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode