Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Yap. Deci vorbim despre lucruri diferite. Hristosul de care vorbesc eu spune ca El este Calea si nimeni nu vine la tatal decat prin El.

Ati omis sa mentionati de unde ati aflat ca hristos v-a spus ca dvs sunteti calea...

Am aflat acest lucru prin trairea mea interioara, Bucuria de a Vietui prin El. Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Am aflat acest lucru prin trairea mea interioara, Bucuria de a Vietui prin El.

Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

Ce sa fac acum sa neg aceasta bucurie?

Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.

Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Puteti fi mai specific? Marturisesc ca nu inteleg. Adica traiati si dvs asa, linistit [sau nu]si deodata v-ati dat seama ca va aflati in Hristos si sunteti calea? Dar cum L-ati cunoscut? Cine vi L-a prezentat? Ce unde ati auzit ca exista un Hristos? De unde ati auzit ca exista o Cale? Unde duce aceasta cale?

La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu. Dar nu este de ajuns. Pentru a afla si cine este Hristos, nu e de ajuns doar sa citesti biblia ci sa iL traiesti - in acest fel mi-am dat seama cine este Hristos si nu cine este un Hristos citit in biblie. Biblia este un indicator spre adevar dar a citi despre adevar nu inseamna sa fii tot una cu adevarul. Nu stateam linistit, asa cum spui, si dintr-o data mi-am dat seama cine este Hristos. Tocmai din cauza faptului ca eram nelinistit, am cautat si am inteles ca adevarul nu este exterior tie; el este in tine, si ai ocazia sa il cunosti prin trairea ta interioara. Cine mi-L poate prezenta mai bine pe Hristos decat propria mea traire interioara?

În prealabil postat de Doriana

Acum despre bucurie...
Adam in eden era bucuros caci traia cu Dumnezeu. Ce-i lipsea? ii lipsea un Mantuitor; imediat ca cazut in autosuficienta si a vrut sa fie ca Dumnezeu nu prin ascultare, ci prin razvratire.
Bucuria nu este suficienta. Ca sa fie fericit omul trebuie sa cunoasca si suferinta, caci si ea face parte din Dumnezeu. Hristos a suferit; s-a bucurat sa sufere pentru cineva care nu merita: pentru mine si pentru dvs. Aceasta se numeste iubire. Sa suferi pana la limita suferintei pentru cineva care nu merita. Fara suferinta nu exista iubire; exista doar o bucurie goala, care va disparea atunci cand sursa ei va fi epuizata. Insa iubirea este Dumnezeu; iubirea va naste intotdeauna fericire sacrificandu-se pentru ceilalti si transformand raul in bine. Iubirea va da roade, nascand iubire in ceilalti prin sacrificiu.

Cam asta inseamna sa Il ai pe Hristos in tine: sa iubesti ca El, dar nu cu gura, ci cu sacrificul. Sa faci ceea ce a facut El cat era pe pamant. Sa te rogi pentru oameni, sa-i suporti, sa-i inveti, sa-i vindeci si sa-i ierti cand te lovesc si te rastignesc. Sa primesti numai rau din partea lor iar tu sa dai numai bine. Sa fii bariera de la care raul nu mai poate trece mai departe ci se transforma in bine.
Acum mai intreb o data: Il aveti pe Hristos in dvs? Si nu ma refer la niscai bucurii extatice, ci la Hristosul descris mai sus.

In Eden existau doi pomi: pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si a raului. Din care pom a gustat Adam? Bineinteles ca din pomul cunoasterii binelui si a raului. Nu a gustat din pomul raului, ci a cunoasterii si binelui si raului. A ales calea dualitatii. De ce numesti tu bucuria a fi totuna cu fericirea? Pentru ca alegi calea dualitatii, a binelui si a raului. De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte? Pentru ca nu ai ajuns inca in stadiul de a transcende suferinta in bucurie adevarata, separata de dualitatea fericire-nefericire. Bucuria adevarata, reala, ce vine din interior, nu e un fals si nu are opus. Bucuria adevarata vine dupa transcenderea suferintei, si a dualitatii. Bucuria adevarata nu este un sentiment, este o stare a Fiintei. Ea rasare cu adevarat in tine, dupa ce te-ai eliberat de negativism. Intelegerea faptului ca negativismul se hraneste cu negativism, si ca dependenta de negativism se poate transcende: atunci esti eliberat de dualitate. Depasind o mare suferinta, Bucuria ce rasare dupa transcenderea durerii, nu o mai poti nega pentru ca vine din interiorul fiintei tale. Aceasta nu inseamna ca ai fugit de suferinta, ci ca ai depasit-o. Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.

[Doriana]

În prealabil postat de Tangun

La fel ca si tine, am citit biblia. E suficient pentru a auzi ca exista un Hristos, asa cum spui si tu.

Considerati ca Biblia este o sursa demna de crezare? Ce anume din ea trebuie crezut si ce nu? Pentru ca dvs va selectati informatiile cuprinse in Biblie.

În prealabil postat de Tangun

De unde ai dedus ca bucuria mea interioara nu a venit in urma unei suferinte?

Nu am zis ca nu ati suferit; toti oamenii sufera. Intrebam daca suntetui gata sa suferiti pentru El si pentru ceilalti.

Dvs repetati aceleasi idei pe care le repetam eu intruna in urma cu ceva ani buni. [ Dualism, transcendere, realizarea Sinelui, te prinzi ca esti dumnezeu, eliberere, etc...] Aveam raspunsuri pentru orice si nimic nu ma putea convinge ca sunt pe o cale rea. Pana m-am saturat sa stiu totul si am dorit sa traiesc cu adevarat in Adevar si nu in minciuna.


Ma indoiesc ca ati devenit transcendent; va trebui sa vedem cum actionati in fata unei incercari sau ispite pentru a ne da seama. Dar transcendentii nu prea stau pe forumuri. :)

În prealabil postat de Tangun

Apoi in tine se naste Iisus Hristos iar tu te-ai eliberat. Astfel realizezi cine este Hristos si cine credeai ca este. Realizezi si ca Adam, a ales cunoasterea binelui si a raului si de aceea nu a mai avut acces la pomul vietii.

Din nou, nu vorbim de acelasi Hristos. Hristos se naste in tine prin relationare, nu prin munca ta . Cunoasterea Lui se face nu de jos in sus [eu ma lupt si de bun ce sunt Il gasesc] ci de sus in jos . El si-a dat seama ca nu putem sa ne mantuim singuri si a facut primii pasi facand totul in locul nostru ; [sau arzandu-ne karma, daca doriti]. Partea noastra este acum doar sa relationam cu El pentru a primi ceea ce ne-a pregatit. Asta va duce la transformarea noastra in purtatori ai lui Hristos, care gandesc si actioneaza ca si El.

P.S. Inteleg necesitatea unei trairi interioare si nu o contest. Insa viata nu e numai traire, ci si actiune, care demonstreaza trairea. Iar trairea trebuie sa vina dintr-o sursa buna.

[Tangun]

În prealabil postat de Doriana

Considerati ca Biblia este o sursa demna de crezare? Ce anume din ea trebuie crezut si ce nu? Pentru ca dvs va selectati informatiile cuprinse in Biblie.

Nu am zis ca nu ati suferit; toti oamenii sufera. Intrebam daca suntetui gata sa suferiti pentru El si pentru ceilalti.
Dvs repetati aceleasi idei pe care le repetam eu intruna in urma cu ceva ani buni. [ Dualism, transcendere, realizarea Sinelui, te prinzi ca esti dumnezeu, eliberere, etc...] Aveam raspunsuri pentru orice si nimic nu ma putea convinge ca sunt pe o cale rea. Pana m-am saturat sa stiu totul si am dorit sa traiesc cu adevarat in Adevar si nu in minciuna.

Ma indoiesc ca ati devenit transcendent; va trebui sa vedem cum actionati in fata unei incercari sau ispite pentru a ne da seama. Dar transcendentii nu prea stau pe forumuri. :)

De ce mai exista sentimentul indoielii daca ai ales sa traiesti cu adevarat in Adevar? Crede-ma ca daca alegi sa traiesti in Adevar, in tine nu mai poate exista sentimentul indoielii. Retineti, adevarul se afla intotdeauna in interior.

P.S. Am spus, Biblia este un indicator catre adevar. Pe forumul acesta am trimis un mesaj necesar.

În prealabil postat de Doriana

Din nou, nu vorbim de acelasi Hristos. Hristos se naste in tine prin relationare, nu prin munca ta . Cunoasterea Lui se face nu de jos in sus [eu ma lupt si de bun ce sunt Il gasesc] ci de sus in jos . El si-a dat seama ca nu putem sa ne mantuim singuri si a facut primii pasi facand totul in locul nostru ; [sau arzandu-ne karma, daca doriti]. Partea noastra este acum doar sa relationam cu El pentru a primi ceea ce ne-a pregatit. Asta va duce la transformarea noastra in purtatori ai lui Hristos, care gandesc si actioneaza ca si El.

P.S. Inteleg necesitatea unei trairi interioare si nu o contest. Insa viata nu e numai traire, ci si actiune, care demonstreaza trairea. Iar trairea trebuie sa vina dintr-o sursa buna.

Noi nu trebuie decat sa ne trezim constiinta, aceasta nu este o munca, este un salt interior. De tine depinde daca alegi sau nu sa faci saltul. Saltul interior este relationarea noastra cu El.

P.S. Repet, trairea interioara este importanta, modificarea interna da nastere actiunii exterioare si nu exteriorul modifica interiorul.

[AlinB]

Ok, am inteles, trairea interioara este reperul absolut, adica ai decretat aprioric ca de la ovreme ai devenit mai aproape de Dumnezeu si deci tot ce decurge de aici trebuie sa aiba pecetea Duhului Sfant, inclusiv alegerile tale, interpretarile care le dai Sfintei Scripturi, etc.

Intr-adevar, cine ti-l poate prezenta mai fals pe Hristos decat o falsa judecata de valoare?

[Tangun]

În prealabil postat de AlinB

Ok, am inteles, trairea interioara este reperul absolut, adica ai decretat aprioric ca de la ovreme ai devenit mai aproape de Dumnezeu si deci tot ce decurge de aici trebuie sa aiba pecetea Duhului Sfant, inclusiv alegerile tale, interpretarile care le dai Sfintei Scripturi, etc.

Intr-adevar, cine ti-l poate prezenta mai fals pe Hristos decat o falsa judecata de valoare?

Ai inteles fals. De ce? Din cauza, iarasi, a dualitatii mintii cu care te chinui sa intelegi. Trairea interioara nu este reperul absolut. Adevarul absolut este interiorul si nu trairea interioara. Dar cum poti ajunge la adevar fara sa descoperi in tine adevarul absolut, si asta numai prin trairea interioara.

[HoratiuM]

Ca răspuns la problema foarte actuală ridicată de acest thread, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeţe şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

[Tangun]

În prealabil postat de HoratiuM

Ca răspuns, am să vă spun o povestioară care ilustrează bine problema asta:

E Eschatonul, toţi cei mântuiţi sunt în Împărăţie şi nu mai este suferinţă şi plângere. Domnul Dumnezeu îl ia pe Sfântul Petru şi începe să Se plimbe printre Neamuri.

Ajunge în raiul budiştilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt cei care s-au mântuit prin Nirvana. Au lepădat toate cele lumeşti şi s-au dus după Legea Ta pe care le-ai pus-o în inimă, chiar dacă nu Te cunoşteau cu adevărat." Şi Domnul a intrat în marele templu budist unde a fost întâmpinat cu slavă şi mare bucurie.

Ajunge în raiul musulmanilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aici sunt iubitorii de pace şi cei care s-au supus Ţie pentru toată viaţa lor şi care ţi-au dat slavă. Ei nu au suferit să cunoască Adevărul Tău aşa cum este El, dar au venit după chemarea Ta pe care le-ai sădit-o în inimi". Şi Domnul a pătruns în marea moschee unde a fost întâmpinat cu mare slavă şi multă iubire.

Ajunge în raiul evreilor: "Iată, Doamne", spune Sfântul Petru, "aceştia sunt fiii tăi. Aceştia sunt cei care s-au luptat mereu cu tine ca nişte ţapi neascultători, iar unii dintre ei Te-au răstignit. Dar au zburdat de bucurie la Glasul Tău căci au înţeles la sfârşit că Tu eşti în toate şi că Tu i-ai chemat la fiinţă din veşnicie când i-ai întocmit, Tu i-ai legănat şi i-ai alăptat, Tu i-ai hrănit şi i-ai crescut, Tu le-ai dat un nume printre Neamuri." Şi Domnul a pătruns în marele templu unde s-au auzit strigăte de bucurie şi lacrimi de biruinţă.

Apoi, Domnul a ajuns în faţa unei cetăţi mari, mândre şi înalte până la tăriile Cerului, cu ziduri de diamant şi cremene, tot atât de înalte, semeaţă şi ameninţătoare, ferecată şi fără porţi de intrare sau ieşire. Mirat, Domnul l-a întrebat pe Sfânt: "Ce este aceasta oare? Nu e oare aici raiul? Cine mai stă în rai cu porţile ferecate şi nu mai lasă pe nimeni să intre când Eu am hotărât să las înăuntru pe aceia de care-Mi va plăcea?"

Trist şi rugător, Sfântul Petru se uită stăruitor la Domnul şi-I spune:
"Să nu te mânii, Doamne, căci aici nu mai poate fi mânie. Dar acesta e raiul ortodocşilor şi-şi ţin cetatea ferecată şi semeaţă pentru că ei se ştiu atât de drepţi încât cred că numai ei s-au mântuit..."

Propria ta lume imaginara. In acest fel te-ai separat de ceilalti si de tot ceea ce a creat Dumnezeu. Aceasta e iluzia separarii. Dualitatea, nerecunoasterea Unitatii lui Dumnezeu.
Povesti nemuritoare. Daca altul te iubeste pe tine tu il urasti pentru ca nu "gandeste"asemenea tie - aceasta este falsitatea.