neliniste si indoiala => tocmai am facut un pacat?

[dobrin7m]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Am facut azi o fapta ciudata. Dupa aceea au urmat frica, indoiala ca nu a fost o fapta buna, ca a fost o exagerare, ca mi s-ar fi parut ca...., ca vor fi consecinte urate etc. Gandurile astea sunt oare gandurile care vin in urma pacatului - la inceput diavolul te incurajeaza sa faci un lucru, sa crezi ca e un lucru bun si apoi, dupa ce l-ai facut iti arata greseala ta sa intrii in deznadejde.

Ma tot gandesc ca oricat ma straduiesc eu sa ma incurajez si sa stabilesc cumva in mintea mea ca nu a fost pacat, daca exista gandurile astea, e indubitabil ca a fost pacat.

Voi ce credeti - daca fapta e urmata de ganduri de genul acesta, implicit si indubitabil e pacat?

As dori sa stiu pentru a discerne mai bine raul de bine.

Sfintii Parinti ne invata ca , glasul constiintei este glasul ingerului tau. Atunci cand ai mustrari de constiinta, in urma unei fapte, si constiinta te mistuie, si te cearta, e clar ca nu ai facut o fapta buna. In acest caz va trebui sa incerci sa indrepti ce ai gresit si sa mergi la duhovnic sa marturisesti pacatul , sa te caiesti, sa primesti canon de la duhovnic (sa il si faci nu doar sa il primesti) si astfel sa primesti iertare si de la Domnul. Numai asa se linisteste constiinta. in momentul in care constiinta ta este pe deplin linistita, dupa toate acestea atunci si Dumnezeu te-a iertat pentru greseala facuta.
Linistirea constiintei poate dura de la zile la luni si ani in functie de gravitate faptei. Cand constiinta este linistita, vei simti o eliberare in suflet , o bucurie si o usurare parca de o greutate imensa.
Cel putin asta simt eu.
Doamne ajuta!