![]() |
![]() |
|
#32
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Iata ce am patit eu si inca mai patesc in momentul facerii proscomidiei. M-a adormit pur si simplu, in picioare cu ochii deschisi. Nu am mai auzit cantaretii, preotul, nu am mai vazut lumea din jur nimic, o adormire, ca un somn, cu ochii deschisi. Mi-am dat seama si am incercat sa imi revin dar foarte greu. Era ca o lupta peste puterile mele. Parca nu mai dormisem de zile, asa toropeala si oboseala am avut dintr-o data. Si atunci cand am vazut ca nu pot singura nimic, am zis: Doamne ajuta-ma, alunga raul de la mine. Intareste-ma. Si Doamne Iisuse, si treptat a cedat, usor, mi-am revenit complet. Acum de Inaltare, tot la proscomidie, m-a lovit la ochi. Brusc nu am mai putut privi de loc. Trebuia sa inchid ochii, daca ii deschideam, ma durea, nu puteam sa vad nimic. Cum sa stau cu ochii inchisi mi-am zis? Imi era greu sa ii tin deschisi. Ca un om care nu sufera lumina, dar la mine nu sufeream sa vad nimic, ca ma deranja. La fel am cerut sprijin la Domnul si mi-am revenit usor usor. Si numai la proscomidie. Asadar cere ajutor la Domnul cand gandurile se imprastie si nu poti sa le tii adunate la slujba.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
|