Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )

[CelMandru]

În prealabil postat de Yasmina

Si cum se intampla asta,mai concret?chiar ma intereseaza fenomenul!
Oare nu chiar si sentimentul de apatie catre orice gen de activitati(chiar simple corvoade casnice)este o lene suspecta??

Monahii fac ascultare. Noi, mirenii ce să facem altceva? Părerea mea e că dacă eşti copil, fă ascultare de părinţi. Dacă eşti părinte îndeplineşte-ţi sarcinile de părinte. Bineînţeles că în ambele cazuri orice banală activitate casnică trebuie să o duci la capăt ca şi când ai face ascultare. Astea toate cu zâmbetul pe buze. Sau măcar fără să te revolţi. Căci forma asta de "ascultare" te ajută să nu te mai mândreşti, adică să te smereşti niţel.

"Lenea se tămăduieşte prin muncă".

[Marius22]

Lenea ne indeparteaza nu numai de Dumnezeu, ci si de semeni si chiar de noi insine, deoarece are drept sora buna uitarea. Uitam de Dumnezeu, de semeni, pana si de noi.

Mai mult, omul stapanit de lene se aseamana corabiei fara carmaci, care nu mai are o tinta precisa, ci este purtata de vant la voia intamplarii. Lenea ne face sa nu mai vedem o finalitate a activitatilor si vietii noastre.

"Universul lenei" este unul extrem de limitat, ca al oricarei patimi de altfel. Este nevoie sa-L avem pe Hristos ca finalitate a lucrarilor si vietii noastre. El ne poate scoate din universul sufocant al lenei, ca Unul care "dezmargineste".

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Lenea ne indeparteaza nu numai de Dumnezeu, ci si de semeni si chiar de noi insine, deoarece are drept sora buna uitarea. Uitam de Dumnezeu, de semeni, pana si de noi.

Lenea este pana la urma si un semn de dispret fata de noi insine , si fata de cei din jurul nostru . Lenea izoleaza individul !

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Lenea ne indeparteaza nu numai de Dumnezeu, ci si de semeni si chiar de noi insine, deoarece are drept sora buna uitarea. Uitam de Dumnezeu, de semeni, pana si de noi.

Mai mult, omul stapanit de lene se aseamana corabiei fara carmaci, care nu mai are o tinta precisa, ci este purtata de vant la voia intamplarii. Lenea ne face sa nu mai vedem o finalitate a activitatilor si vietii noastre.

"Universul lenei" este unul extrem de limitat, ca al oricarei patimi de altfel. Este nevoie sa-L avem pe Hristos ca finalitate a lucrarilor si vietii noastre. El ne poate scoate din universul sufocant al lenei, ca Unul care "dezmargineste".

Lenea ne deformeaza , ne schimba totalmente viata , modul de a gandi si a actiona , ne schimonoseste efectiv !