MariS_ vrea sa plece. Convingeti-l sa nu!

[delia31]

În prealabil postat de MariS_

Dumnezeu a creat lumea din bunatate, nu din corectitudine, Dumnezeu si-a jertfit Fiul pentru noi, pacatosii, din bunatate, nu din corectitudine, Dumnezeu ne mantuieste pe noi, firele de praf, din bunatate, nu din corectitudine. De asta am spus ca la Dumnezeu predomina bunatatea. Dar ... nu sunt eu cel ce are adevarul, deci posibil sa ma insel. Spun doar ceea ce simt si ceea ce cred. Foarte probabil ca pentru asta sa ajung la ... butoiul cu smoala.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

P.S. Delia draga, imi place cum scrii, chiar si cand suntem, partial, in dezacord. O faci cu caldura si asta se simte. Continua, ca e nevoie de tine pe forum.

MariS, om bun, n-as zice dezacord, ci mai degraba faze de intelegere, faze complementare. Sau ca dizacordul aparent vine dintr-un fel de disociere (cam artifciala) intre mila si dreptatea lui Dumnezeu. Ele nu pot fi nicicum despartite. Sunt ca fata si verso-ul unei foi.
O sa-ti zic o interpretare interesanta, dar nu acum. Sa vad cand am timp sa o caut.

Acuma, e adevarat ce spui ca Dumnezeu a creat lumea din bunatate si iubire. Cine ar putea contrazice asta? Dar mai adaugi ca nu a creat-o din corectitudine.
Daca ai un pic rabdare, hai sa despicam un pic firu’n 4 si sa vedem care e intelesul “corect” (sau bun) al termenului “corectitudine” in contextul creatiei de care zici.
Iti zic cam ce am inteles eu pana acum fara sa am pretentia ca detin eu intelesul deplin si duhovnicesc.

Actul creatiei, fiind facut din bunatate si deci fiind bun, a avut ca rezultat un cosmos. Cuvantul “kosmos” in greaca e extraordinar de bogat si plin de sensuri: e si frumusete, si armonie si ordine si tot ce tine de perfectiune.
Cosmosul creat din bunatate si iubire e tocmai armonia lucrului drept si bine-facut. “Corectitudine” inseamna fara greseala.

Cosmosul, asa cum l-a creat initial, e fara fisura, fara greseala, deci nu putem exclude cu nici un chip, dreptatea si corectitudinea din actul creatiei.
Putem chiar nuanta: a facut lumea din bunatate si iubire, adica avand ca imbold si motivatie iubirea si bunatatea. Iar ca rezultat a iesit ceva fara fisura, fara greseala, adica corect, in armonie cu El.

Mai departe, nu putem neglija un lucru evident. Ne-a lasat si pe noi in peisaj ca fiinte libere, iar noi ce am facut din kosmos? Am stricat armonia si ordinea create de El, din noi insine si din natura.

Pentru a ramane lucru al lui Dumnezeu, (pe langa toate calitatile ce presupun armonia), lucrul/creatia trebuie sa fie si sa ramana drept, ne-strambat, in armonie cu Cel-ce-nu-poate-fi-stramb.
Daca ceva/cineva e nedrept, tocmai ne-dreptatea lui e cea care cere in-dreptarea lui.
Creatia s-a strambat si trebuie in-dreptata, armonizata din nou.

Dreptatea/corectitudinea tine de lucrul drept, fara devieri. Atunci cand ceea ce e drept prin creatie, devine stramb, intervenţia dreptatii divine e solicitata tocmai de firea lucrului, care tanjeste sa redevina drept, adica firesc.

Omul ne-drept, (stramb) sufera din cauza strambatatii lui, pt. ca ne-dreptatea e improprie firii, e ne-fireasca. Adam, dupa pacat, s-a „strambat” pe dinlauntru.
Noi l-am mostenit. Aveam nevoie sa fim in-dreptati. Hristos ne-a in-dreptat prin jertfa Lui, dar noi iar ne-am strambat. Sper sa nu ne prinda sfarsitul ne-indreptati.

Dumnezeu drept fiind, isi manifesta dreptatea nu pentru ca ar fi fost ofensat de strambatatea (nedreptatea) lumii (Dumnezeu nu poate fi limitat de nici o ofensa), ci pentru ca lumea are nevoie de dreptatea Lui, are nevoia sa fie in-dreptata, sa fie din nou facuta dreapta. Cosmosul/creatia are nevoie sa i se restabileasca armonia, corectitudinea, lipsa de greseala.

Eu inteleg dreptatea / in-dreptarea ca o necesitate pt. ca omul sa poata fi din nou in comuniune cu Cel drept. Cu precizarea ca prefer in-dreptarea aici si acum, decat dupa ce va fi prea tarziu.
Stii doar ce zic ortodocsii in multe rugaciuni: “pedepseste-ma Doamne, insa cu mila si indurare.. in sensul de in-drepteaza-ma, corecteaza-ma, in-dreapta-ma, fa-ma partas dreptatii Tale, nu ma lasa stramb.

Omul cazut e o creatura suferinda care nu stie ca tocmai din pricina ca s-a strambat si nu e drept, tocmai de aceea ajunge sa-si provoace mai mult rau si sa sufere.
Iar in-dreptarea (facerea unui lucru stramb sa fie din nou drept) o face Dumnezeu nu ca pedeapsa, ci ca leac de vindecare, spre in-dreptare, tocmai din multa milostivirea si bunatatea Lui.
Eu nu le vad deloc separate – bunatatea si corectitudinea lui Dumnezeu.

Situatia e cam ca si a unei mame care din iubire pt. copilul care s-a jucat cu focul si a ars casa, il cearta, il pedepseste ca sa-i fie de leac, sa-l in-drepte, nu asa, ca se simte ea ofensata de pagubele materiale. Iar daca mama nu-l va certa spre in-dreptare, copilul va mai repeta experimentul si isi va provoca mai mult rau.

A zice ca Dumnezeu e bun si primeste pe oricine in Imparatia Lui e foarte corect si adevarat, ca doar El a zis “pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara”.
Iar ortodoxia precizeaza raspicat: cel ce vine la Hristos, daca nu vrea sa fie scos afara, trebuie sa se lase in-dreptat daca cumva e stramb (si cine nu e?), nu de alta dar sa nu ne trezim ca in pilda cu cel ce a fost dat afara pentru ca nu avea haina de nunta.
A venit omul la Hristos, bazandu-se ca nu-l va scoate afara si totusi a fost dat afara ca nu avea haina de nunta. Cum vine asta? Se contrazice Hristos? Prima data ii zice cu bunatate ca nu-l va scoate afara iar apoi totusi il scoate afara. Cum e? E corect sau nu ca l-a dat afara?

Cred ca aceluia i s-a dat un rastimp la dispozitie sa se pregateasca de nunta, sa-si schimbe tinuta launtrica, ca doar nu putea aparea asa oricum.
Nu stiu ce o fi facut in rastimpul ala, dar se pare ca vesmantul lui sufletesc era in disonanta cu nunta kosmica la care fusese invitat (unde kosmos = creatie in armonie cu Creatorul; lucru care, desi a fost stramb, s-a lasat in-dreptat, facut drept).

[dobrin7m]

În prealabil postat de delia31

Actul creatiei, fiind facut din bunatate si deci fiind bun, a avut ca rezultat un cosmos. Cuvantul “kosmos” in greaca e extraordinar de bogat si plin de sensuri: e si frumusete, si armonie si ordine si tot ce tine de perfectiune.
Cosmosul creat din bunatate si iubire e tocmai armonia lucrului drept si bine-facut. “Corectitudine” inseamna fara greseala.

Mi-a placut mesajul tau, asa vad si eu lucrurile chiar daca nu stiu sa explic asa frumos ca tine.
Am doar o mica remarca: in greaca cuvantul κοσμος - kosmos inseamna "lume".

[Daniel_7]

Cred ca topicul ar trebui sa se intituleze altfel...,vad ca si-a atins scopul si incep sa fie dezbatute alte subiecte...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

Cred ca topicul ar trebui sa se intituleze altfel...,vad ca si-a atins scopul si incep sa fie dezbatute alte subiecte...

Se dezbate subiectul bunatate - corectitudine in prisma vazuta de MariS in postarea sa, acesta fiind motivul pentru care el vroia sa plece.

[dobrin7m]

Astazi 10 iunie pomenim pe Sfantul Mucenic Timpotei, episcopul Prusiei

Cetatea Prusiei este în partile Bitiniei si se învecineaza cu Frigia si Misia, fiind aproape de muntele Olimpului. In aceasta cetate a fost episcop Sfântul Timotei, iar pentru curatenia si sfintenia sa a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, caci pe un balaur ce se încuibase sub un chiparos într-o pestera si care vatama dobitoacele si oamenii, el 1-a ucis cu rugaciunea si cu semnul Sfintei Cruci, arun-cându-i în gura un acoperamânt cu care se acoperea sfintita pâine pe dumnezeiescul jertfelnic. El a înviat pe un împarat cu numele Areta, care zacea de o boala foarte grea si care era aproape de portile iadului. Asemenea si pe o împarateasa oarecare a întors-o de la moarte la viata si, din întunericul închinarii de idoli, a adus-o la lumina sfintei credinte.

El toate bolile le-a tamaduit cu darul cel dat lui si alte multe minuni a facut, cu puterea lui Hristos. Si a luminat turma sa cu învatatura si pe multi din cei necredinciosi i-a întors la cunostinta adevaratului Dumnezeu. Iar dupa ce a venit împarat Iulian Paravatul, care, lepadându-se de Hristos, s-a închinat idolilor si a început a prigoni cumplit Biserica lui Hristos, atunci Sfântul Timotei si mai mult se ostenea în propovaduirea cuvântului lui Dumnezeu, întarind pe cei credinciosi în credinta; iar pe cei necredinciosi certându-i pentru ratacirea lor. Si aflând despre dânsul pagânul Iulian, a trimis sa-1 prinda si, aducându-1, 1-a aruncat în temnita. Iar pe când sfântul sedea legat, multi veneau la el si-i învata despre Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si s-a înstiintat de aceasta Iulian, ca episcopul cel crestin, chiar si legat, învata credinta sa pe cei ce se duc la dânsul, si a trimis sa-1 opreasca, ca sa nu mai propovaduiasca numele lui Iisus. Dar el nu a ascultat pe împaratul cel pagân si fara de lege, ci facea fara de temere cele cuviincioase lui.

Si aflând iarasi împaratul despre Sfântul Timotei ca propovaduieste fara de frica numele lui Hristos, s-a mâniat si, trimitând un calau, i-a taiat capul în temnita. Si luând credinciosii sfântul lui trup, l-au îngropat cu cinste; iar de la mormântul lui se dau tamaduiri de neputinte si de boli, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru.

Iata un sfant bun prin vindecarile bolilor oamenilor dar si corect prin certarea celor rataciti.

[delia31]

În prealabil postat de dobrin7m

Mi-a placut mesajul tau, asa vad si eu lucrurile chiar daca nu stiu sa explic asa frumos ca tine.
Am doar o mica remarca: in greaca cuvantul κοσμος - kosmos inseamna "lume".

Sigur ca da, kosmos inseamna lume in sensul de totalitatea fiintelor care populeaza universul. Cu precizarea ca universul a fost creat ca un sistem perfect ordonat, perfect armonios, cu legi perfecte. Semantic vorbind, termenul kosmos cuprinde in el insusi atat ideea de lume, cat si ideea de armonie ca atribut implicit al acestei lumi.

Din radacina grecescului kosmos avem in romana termenii: cosmetic, a cosmetiza si toata familia de cuvinte.
Chiar poti sa intrebi pe cineva prin preajma ta ce inteleg grecii prin "kosmetikos" -cosmetic.
In intelesul lui originar, „kosmetikos” are sensul de a pune ceva in armonie, de a restabili frumusetea, de a restabili ordinea, de a decora pt. a se asemana cu "kosmosul" initial.
afaik

[dobrin7m]

În prealabil postat de delia31

Sigur ca da, kosmos inseamna lume in sensul de totalitatea fiintelor care populeaza universul. Cu precizarea ca universul a fost creat ca un sistem perfect ordonat, perfect armonios, cu legi perfecte. Semantic vorbind, termenul kosmos cuprinde in el insusi atat ideea de lume, cat si ideea de armonie ca atribut implicit al acestei lumi.

Din radacina grecescului kosmos avem in romana termenii: cosmetic, a cosmetiza si toata familia de cuvinte.
Chiar poti sa intrebi pe cineva prin preajma ta ce inteleg grecii prin "kosmetikos" -cosmetic.
In intelesul lui originar, „kosmetikos” are sensul de a pune ceva in armonie, de a restabili frumusetea, de a restabili ordinea, de a decora pt. a se asemana cu "kosmosul" initial.
afaik

Eu m-am referit strict la termenul Kosmos. Aici in Grecia cand se intreaba de pilda: este lume multa la magazin? se spune: ine poli kosmos sto magazio? poli kosmos insemnand multa lume.
Acum poate in greaca veche are inteles mult mai larg , asa cum zici tu, nu contest. Dar oricum , frumoasa explicatia ta si completa.

Cand am venit aici prima data, m-a intrigat foarte tare acest termen de kosmos. Eu intelegeam cosmos in sensul stiut si ei se referau strict la lume. Eu ma gandeam la tot universul si ei se referau la lume, la oameni.

[catalin2]

Era acum cativa ani o reclama pentru restaurarea manastirilor din Moldova care spunea aproximativ asa:

"Cu sute de ani in urma oamenii nu stiau sa citeasca, dar stiau sa priveasca. Si intrevedeau nevazutul. Acum oamenii stiu sa scrie si sa citeasca, dar nu mai inteleg nimic, nici din cele vazute ori nevazute si nici din cele stiute ori nestiute."

Catolicii au infailibilitatea unor persoane, si noi avem infailibilitate, a Bisericii, dar numai ce tine de partea divina. Se spune ca Biserica este o institutie divino-umana. De partea divina tin si invataturile de credinta, dogmele. Daca cineva spune ca acestea nu au importanta, afirma niste lucruri care tin de divinitate. Intreaga invatatura am primit-o prin revelatie prin Duhul Sfant. Oamenii nu aveau cum sa o ghiceasca sau sa o gandeasca, pentru ca din cauza indepartarii de Dumnezeu isi pierdusera legatura cu Dumnezue si capacitatea de a deosebi binele de rau si adevarul de neadevar.
Orice invatatura altfel fata de cea revelata inseamna contrazicerea Duhului Sfant. Adica pacat impotriva Duhului Sfant. Iar Iisus a spus ca orice se iarta, afara de pacatul impotriva Duhului Sfant.
Daca luam din Biblie sau din invatatura doar o parte si cealalta o neglijam inseamna ca e ceva gresit. Si facem noi invataturi care sunt diferite de cele aratate de Dumnezeu. Noi pe El il credem, nu conceptiile omenesti.
E o greseala sa spui ca bunatatea trebuie mai bine decat corectitudinea sau adevarul. Toate sunt necesare, dar fara Iisus sunt degeaba.

În prealabil postat de catalin2

Daca cineva spune ca acestea nu au importanta, afirma niste lucruri care tin de divinitate. Intreaga invatatura am primit-o prin revelatie prin Duhul Sfant. Oamenii nu aveau cum sa o ghiceasca sau sa o gandeasca, pentru ca din cauza indepartarii de Dumnezeu isi pierdusera legatura cu Dumnezue si capacitatea de a deosebi binele de rau si adevarul de neadevar.

Problema şi necesitatea distincţiei sau accentuării diferite a corectitudinii învăţăturii respectiv a bunătăţii vine din faptul că prima este accesibilă doar învăţaţilor, celor care se îndeletnicesc cu studiul aprofundat al cunoaşterii teoretice a celor despre Dumnezeu, pe când cea de a doua e accesibilă oricui, inclusiv celui care nu ştie să citească.

Iar la Judecată nu ni se va cere să recităm frumos şi corect Crezul, ci vom fi întrebaţi de acele fapte ale milosteniei pe care ni le-a arătat Mântuitorul, respectiv dacă L-am văzut pe El în fiecare sărman, nevoiaş, om în suferinţă. Căci acolo poate fi El aflat.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Problema şi necesitatea distincţiei sau accentuării diferite a corectitudinii învăţăturii respectiv a bunătăţii vine din faptul că prima este accesibilă doar învăţaţilor, celor care se îndeletnicesc cu studiul aprofundat al cunoaşterii teoretice a celor despre Dumnezeu, pe când cea de a doua e accesibilă oricui, inclusiv celui care nu ştie să citească.

Iar la Judecată nu ni se va cere să recităm frumos şi corect Crezul, ci vom fi întrebaţi de acele fapte ale milosteniei pe care ni le-a arătat Mântuitorul, respectiv dacă L-am văzut pe El în fiecare sărman, nevoiaş, om în suferinţă. Căci acolo poate fi El aflat.

Ai dreptate, nu trebuie sa cunosti ce sun alte culte, dar trebuie sa cunosti ce spune Biserica Ortodoxa. De aceea cineva care vine la ortodoxie, chiar daca nu stie nici sa citeasca i se face o catehumizare de cateva zile, luni. Inainte aceasta dura chiar si cativa ani. Daca doar faptele conteaza de ce a venit Iisus, nu puteau face fapte si inainte? Am citit mai demult ca s-a facut un sondaj mai demult in cea mai periculoasa inchisoare din SUA. La intrebarea daca au facut ceva rau toti detinutii au raspuns ca nu, ca ei sunt buni.
De ce spune Biserica despre manturie ca e nevoie de har, fapte si credinta? De ce nu spune doar fapte?