Ce este sufletul?

În prealabil postat de Raziel

Pai iti spun eu unde poate fi aflat, si anume: in TINE, acolo e adevarul, numai ca e un adevar subiectiv si nu-l putem aplica tuturor asta e problema, daca acest adevar subiectiv te face fericit atunci e perfect. Sa fie clar ma refer la adevarul religios.

Da, cunoaşterea lui Dumnezeu e un fapt subiectiv, pentru că Dumnezeu însuşi este Subiect pur. Şi fără o experienţă subiectivă nimeni nu are o legătură cu Dumnezeu, pentru că e o legătură de iubire. Însă până a ajunge la acea experienţă trebuie să cunoşti câte ceva despre Persoana pe care urmează să o iubeşti. Iar asta vine din auzite. Alţii Ţi-l fac cunoscut, şi anume cei care L-au cunoscut deja. Pentru că aşa suntem făcuţi, având nu numai capacitatea de a simţi, ci şi pe aceea de a gândi şi de a cunoaşte realităţi, căci suntem reali şi trăim şi în materie şi în istorie.

Dacă ne limităm la cunoaşterea lăuntrică, intimă, vom ajunge la trăiri mistice (care însemnă o unire cu cineva) nesigure, periculoase, pentru că lumea spiritului e populată de multe fiinţe răuvoitoare.

Acum apropo de paradoxul epicurean, ideea e ca raul si binele sunt iarasi lucruri subiective, in univers nu exista rau si bine, asta este doar optica umana. Oricum paradoxul se refera la existenta raului prin prisma presupusei existente a divinitatii.

Problema răului e legată tocmai de aceste fiinţe răuvoitoare. Paradoxul epicurean păcătuieşte printr-un mod simplist de a-L înţelege pe Dumnezeu. Căci Epicur nu ştia că Dumnezeu este Iubire şi că din iubire a adus lumea la existenţă, din nimic. Şi pentru că iubeşte toate fiinţele pe care le-a creat le-a dăruit libertate totală, inclusiv libertatea de a I se opune. Deoarece El însuşi doreşte să fie iubit şi să fie ales din iubire, nu de frică.

Or, dacă Lucifer, mândrindu-se pentru frumuseţea sa extraordinară, a vrut să ia locul lui Dumnezeu, a căzut din comuniunea de iubire cu Dumnezeu şi a ajuns să I se opună pentru veşnicie. Căci îngerii, fiind fiinţe aproape de desăvârşire când au fost create, nu au avut posibilitatea decât a unei alegeri, care i-a desăvârşit în bine sau în rău.

Şi, cum creativitatea e un atribut divin, diavolul nu poate crea nimic, şi vrea, prin urmare, să distrugă tot ce a creat Dumnezeu. E un fel de creaţie pe dos. Şi cel mai mult îl urăşte pe om, pentru că în el se reflectă chipul lui Dumnezeu.