care varianta e corecta?

În prealabil postat de Raziel

2.Asemanarea frapanta a povestii lui cu alte mituri similare, de ex. cultul lui Mithras, Apollonius din Tyana si chiar cu cea a lui Ioan botezatorul si altii...
3. In povestea lui se regasesc trasaturiile ce definesc binecunoscutul mit al eroului:
-concepere miraculoasa si nastere
-initierea copilului-erou
-retragerea din familie sau comunitate pentru meditatie si pregatire
-incercari şi provocari
-moartea(deseori violenta)
-pasul catre o alta lume
-invierea si renasterea
-iertarea pacatelor
Aceste trasaturi se regasesc la Osiris, Prometeu, Moise, Buddha si altii

Toate elementele astea arată faptul că în subconştientul colectiv al oamenilor din toate religiile era aşteptat erolul salvator, Mântuitorul. E şi unul din motivele pentru care creştinismul a putut fi primit de cei de alte credinţe.

[Raziel]

Cei pe care i-ai mentionat tu mai sus nu au fost contemporani cu Iisus, cand ei au scris despre el, povestile deja erau in circulatie...ma rog...sa zicem ca personajul istoric Iisus a existat dar asta nu inseamna ca el este de natura divina.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toate elementele astea arată faptul că în subconştientul colectiv al oamenilor din toate religiile era aşteptat erolul salvator, Mântuitorul. E şi unul din motivele pentru care creştinismul a putut fi primit de cei de alte credinţe.

Si de ce nu a ramas buddah sau Mithras sau Apollonius din Tyana? O sa spui ca ei nu erau pe bune in schimb Iisus este si ajungem in punct mort :))

În prealabil postat de Raziel

Si de ce nu a ramas buddah sau Mithras sau Apollonius din Tyana? O sa spui ca ei nu erau pe bune in schimb Iisus este si ajungem in punct mort :))

Da, fără îndoială că ajungem în punct mort. Pentru că aici intervine credinţa. Iar dacă ar fi existat dovezi pentru toate astea, nu ar mai fi fost credinţă. Ar fi fost o evidenţă. Or, temeiul credinţei nu e numai în fapte exterioare, ci în întâlnirea dintre cele lăuntrice şi cele exterioare. În fond, şi în iubire, poţi să îl cunoşti pe celălalt ca o realitate obiectivă. Însă dacă te opreşti la asta, nu-l cunoşti cu adevărat, nu-i cunoşti adevărata identitate, cea sufletească, pe care nu o poţi experia decât iubind.