Minciuna si viclenia

[LittleSparrow]

Maria, nu stiu ce ţi s-a întâmplat.
Cu siguranţă ai trecut printr-o incercare grea.
Cât despre minciuna, stii cine e tatal ei...
Sa nu uitam însă că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

[maria40]

În prealabil postat de LittleSparrow

Maria, nu stiu ce ţi s-a întâmplat.
Cu siguranţă ai trecut printr-o incercare grea.
Cât despre minciuna, stii cine e tatal ei...
Sa nu uitam însă că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Asa e, LittleSparrow!
Am avut o incercare cumplita. Am deschis atunci acest topic pentru ca imi era suflerul plin de ura si simteam cumva ca asa ma mai eliberez.
Dumnezeu m-a intarit atunci pentru ca altfel cred ca in clipa de fata as fi fost la inchisoare pentru omor. Vreo 3 luni stateam noaptea in pat si ma miscam continuu tot corpul....asa parca imi mai abateam gandurile si nu mai simteam durerea pe care o aveam in suflet. Am slabit vreo 8 kg luam antidepresive cu pumnul pana cand am zis: Stop! Nu-i voi da satiscatie unei escroace sa se bucure ca imi este rau. Arma razbunarii este la Dumnezeu nu la mine!
O prietena de familie ne-a inselat cumplit.....nu pot sa-mi explic nici acum cum am putut crede toate tampeniile care mi le-a spus atat mie cat si sotului meu.
Stiu ca e incredibil, dar, pot sa va spun ca un an de zile mi-a spalat creierul atat mie cat si sotului meu. Ne-a manipulat cum a vrut ea, credeti-ma! Daca m-ar intreba cineva cum arata diavolul as arata-o pe ea fara doar si poate.
Nu vreau sa-mi fac pacate mai mari dar tind sa cred ca a apelat si la mijloace vrajitoresti cu toate ca nu a recunoscut cand am intrebat-o ce mi-a facut.
Toti cei care ma cunosc mi-au spus ca in perioada aceea eram ca si drogata unul chiar m-a intrebat daca nu ma droghez.
Nu va puteti inchipui prin ce-am trecut....nici la cel mai mare dusman al meu nu-i doresc asta.
Acum cu ajutorul lui Dumnezeu m-am mai linistit!
Doamne ajuta!

[gabriela8]

Ma bucur ca v-ati mai linistit. Sa treceti cu bine peste toate incercarile vietii!

[LittleSparrow]

Maria, sa va întărească Dumnezeu.

[Delirul]

În prealabil postat de maria40

Am avut o incercare cumplita. Am deschis atunci acest topic pentru ca imi era suflerul plin de ura si simteam cumva ca asa ma mai eliberez.
Dumnezeu m-a intarit atunci pentru ca altfel cred ca in clipa de fata as fi fost la inchisoare pentru omor. Vreo 3 luni stateam noaptea in pat si ma miscam continuu tot corpul....asa parca imi mai abateam gandurile si nu mai simteam durerea pe care o aveam in suflet. Am slabit vreo 8 kg luam antidepresive cu pumnul pana cand am zis: Stop! Nu-i voi da satiscatie unei escroace sa se bucure ca imi este rau. Arma razbunarii este la Dumnezeu nu la mine!
O prietena de familie ne-a inselat cumplit.....nu pot sa-mi explic nici acum cum am putut crede toate tampeniile care mi le-a spus atat mie cat si sotului meu.
Stiu ca e incredibil, dar, pot sa va spun ca un an de zile mi-a spalat creierul atat mie cat si sotului meu. Ne-a manipulat cum a vrut ea, credeti-ma! Daca m-ar intreba cineva cum arata diavolul as arata-o pe ea fara doar si poate.
Nu vreau sa-mi fac pacate mai mari dar tind sa cred ca a apelat si la mijloace vrajitoresti cu toate ca nu a recunoscut cand am intrebat-o ce mi-a facut.
Toti cei care ma cunosc mi-au spus ca in perioada aceea eram ca si drogata unul chiar m-a intrebat daca nu ma droghez.
Nu va puteti inchipui prin ce-am trecut....nici la cel mai mare dusman al meu nu-i doresc asta.
Acum cu ajutorul lui Dumnezeu m-am mai linistit!
Doamne ajuta!

Citind post-ul acesta te înțeleg. Primul tău post este însă cam extremist. Nu este bine când cineva își face din minciună și șiretenie o obișnuință și nici când se folosește de ele urmărind răul cuiva sau a se scoate din situații în care se face vinovat de ceva.Nu dori niciodată moartea nimănui. Dacă ai fost mințit și ai avut parte de nedreptate fii tu sincer și spune-i celui ce a mințit niște adevăruri dureroase. De obicei omul care minte cu nerușinare fuge de adevăr, el minte tocmai că nu prea îl suportă.

Personal pe oamenii în care simt că nu pot avea încredere tind să-i ocolesc și să nu-mi fac în cârcă cu ei.Dacă văd că cineva m-a dus de nas, deși am avut încredere în persoana respectivă, primul impuls este într-adevăr de ură dar încerc să o alung din suflet fiindcă în primul rând îmi face mie rău și nu are nici un rost.