Nevoia credintei

[Kronos]

În prealabil postat de elizabeth_sv

Nu Dumnezeu se razbuna pe om ci omul nu vrea sa se apropie de Dumnezeu.

Și de ce-l pedepsește cu iadul dacă e atât de iubitor?

Ma intreb ce fel de libertate doriti... Libertatea de a nu pacatui sau de a pacatui dupa pofta inimii? Libertate de a iubi pe tot omul, indiferent de cum este?

Așa cum a remarcat domnul Dragomir, libertatea cugetului, fără a mă teme că voi fi pedepsit.

In cele din urma iti doresc sa cauti inainte sa acuzi, chiar daca nu crezi, cauta sa vezi de ce e asa, nu pe forum, nu la oameni du parerea lor ci la stalpii ortodoxiei.

Stâlpii ortodoxiei tot de oameni au fost stabiliți.

Crede ca TOTUL e adevarat din ceea ce spune Hristos iar daca nu crezi cauta din nou si din nou pt ca e adevarat.

Tocmai asta e: că nu vreau să cred în ceva ce nu am garanția că este adevărat. Și de ce aș fi pedepsit de Dumnezeul care mi-a dat libertatea de-a alege între a crede și a nu crede?

[AndreiM]

Ai libertatea sa nu mananci. Nimeni nu te obliga, dar daca nu mananci mori. La fel, daca nu esti langa Dumnezeu mori incet in interiorul tau, fiind prada acestei lumi. Dumnezeu a zidit omul sa fie cu El, pentru ca in El gasim mantuirea. Daca ne despartim de el, asa cum daca ne despartim de mancare, apa sau aer, murim. Prin murim vreau sa spun ca nu gustam din nimic ceresc, nimic din Imparatia Cerurilor. Daca nu crezi in Dumnezeu, nu vrei sa ai de-a face cu el, atunci te afli in incapacitatea de a primi darurile Sale. Pur si simplu nu ai putea fi langa lumina Sa, nu ai putea sa gusti din Raiul cel duhovnicesc. El vrea sa te puna in Rai, el vrea sa iti dea toata dragostea, toata bunatatea dar tu necrezand in El si nevrand sa Il ai in inima refuzi toate astea.

[Kronos]

În prealabil postat de AndreiM

Ai libertatea sa nu mananci. Nimeni nu te obliga, dar daca nu mananci mori. La fel, daca nu esti langa Dumnezeu mori incet in interiorul tau, fiind prada acestei lumi. Dumnezeu a zidit omul sa fie cu El, pentru ca in El gasim mantuirea. Daca ne despartim de el, asa cum daca ne despartim de mancare, apa sau aer, murim. Prin murim vreau sa spun ca nu gustam din nimic ceresc, nimic din Imparatia Cerurilor.

Da. Dacă nu mănânc mor. Dar principiul acesta nu cred că poate fi aplicat și în ceea ce privește mântuirea. De ce credeți că nu gust nimic ceresc dacă fac fapte bune? Dacă îmi doresc binele? Cu ce schimbă credința asta? Cu absolut nimic. Problema am pus-o în felul următor: de ce un om cu fapte bune, fără credință e amenințat cu iadul în timp ce un om credincios are șansa mântuirii? E absurd.

Daca nu crezi in Dumnezeu, nu vrei sa ai de-a face cu el, atunci te afli in incapacitatea de a primi darurile Sale. Pur si simplu nu ai putea fi langa lumina Sa, nu ai putea sa gusti din Raiul cel duhovnicesc. El vrea sa te puna in Rai, el vrea sa iti dea toata dragostea, toata bunatatea dar tu necrezand in El si nevrand sa Il ai in inima refuzi toate astea.

Să fim serioși. Iisus e departe de tabloul pe care-l zugrăviți aici prin cuvinte. Să vă amintesc că el spune că însuși el va fi cel care-i va lăsa pe alții în întunericul cel mai din afară, unde va fi scrâșnirea dinților? Deci nu vrea oricum să mă pună în Rai, ci condiționându-mi credința, încălcând libertatea pe care el mi-a dăruit-o. Asta e ideea.